2% pentru MEMORIA
Vizitati-ne pe Facebook
 NUMARUL 5
 
Se repet? harta României cu lag?re si închisori unde au pierit sute de mii de oameni, detinuti politici.
Aceast? rubric? este la dispozitia tuturor celor ce-au suferit prin locuri de deportare, închisori, lag?re, domiciliu obligatoriu etc. "institutii" create de regimul comunist. Fireste ea va r?mâne mereu insuficient?, c?ci num?rul celor ce au populat aceste locuri este de ordinul sutelor de mii, poate chiar milioane. F?când loc cu prec?dere marilor spirite românesti, aceste locuri - multi murind pe acolo - rubrica r?mâne deschis? si celor mai putini notorii (t?rani, muncitori etc.) urmând s? ilustreze nu atât suferinta lui x sau y cât supliciul la care a fost supus un întreg popor, aflat sub opresiunea regimului comunist. Aceasta pentru ca noile generatii s? ia aminte.
Mircea Vulcănescu
Personalitate marcant? a vietii culturale românesti, dominând gândirea filosofic?, teologic?, economic? în timpul celui de-al treilea, patrulea si partial al saselea deceniu al secolului nostru, Mircea Vulc?nescu a pierit în închisoare. Fiind subsecretar de stat la Ministerul de Finante sub Antonescu, Mircea Vulc?nescu a fost arestat pentru prima dat? în anul 1946 si timp de zece zile, în închisoare, el a tinut un jurnal care este publicat pentru prima oar? acum, în revista noastr?. Acest jurnal este însotit de dou? schite, f?cute de autor asupra locului de detentie: planul închisorii Arsenal si planul camerei de detentie. Trebuie s? observ?m c? la acea epoc?, comunistii nu se instalaser? solid la putere si regele nu fusese obligat înc? s? p?r?seasc? tara, asa ca detinutii politici erau privati numai de libertate, si nu de alte drepturi elementare cum este dreptul la un pat, drepturi pe care nu le-a mai avut în regimul comunist.
Cum am mai specificat, în toate regimrile totalitare, câte au existat în România în acest secol (sub Carol al II-lea, 1938-1940; sub legionari, 1940 - 1941; sub Antonescu, 1940 - 1944), detinutul politic era privat doar de liberate nu si de alte drepturi. Comunismul îns? i-a interzis toate drepturile, cu scopul evident de a-l extermina. Astfel, în temnitele comuniste era interzis s? p?trund? urm? de creion si hârtie, ceea ce a însemnat o mare suferint? pentru intelectualul detinut. Dar el a g?sit solutia s? înving? acest handicap, c?ci si-a scris opera mental, memorizând-o a împ?rt?sit-o celui de al?turi, care atransmis-o mai departe, asa c? ea s-a p?strat, chiar dac? autorul a murit în inchisoare.
Ion Caraion
Unul din marii poeti români contemporani, Ion Caraion a petrecut zece ani în închisoare, condamnat la moarte, pedeapsa i s-a comutat la munc? silnic? pe viat?. Era acuzat în mod deosebit c? a "discutat regimul" cu alti scriitori, c? ar fi scris poezii cu subiecte denigratoare la adresa regimului (viitoarea sa sotie a fost condamnat? la nou? ani de închisoare findc? a dactilografiat aceste poezii). A fost eliberat în anul 1964 în urma unei amnestii generale. În anul 1981 a reusit s? plece cu familia în Elvetia unde a primit azil politic. Va muri în anul 1986 in urma unei boli incurabile. Poeziile pe care le public?m se intituleaz?: "P?rea un pom din p?s?ri de abur", "Antichitatea durerii".
Regimul comunist nu a ezitat s? aresteze si copii. Legislatia sovietic?, care a stat la baza legislatiei comuniste din România, si din care revista public? extrase, pedepsea cu aceeasi severitate delictele comise de un copil de 12 ani si cele de un adult. Prezenta rubric? este la dispozitia celor care au fost arestati pe când erau copii si si-au petrecut parte din acest timp si adolescenta si adesea viata de adult în pusc?riile comuniste. Num?rul lor este incredibil de mare si neputând s?-i publice pe toti în revist?, revista proiecteaz? s? le dedice o carte întreag? cu acest titlu, "Copii în temnitele comuniste", care va ap?rea în "Colectia Revistei MEMORIA"
Ioan Victor Pica
Actualmente redactor-sef al unui ziar din orasul F?g?ras, autorul a fost arestat la 17 ani, fiindc? a f?cut parte dintr-o organizatie politic? a liceului s?u si a întretinut leg?turi cu combatantii anticomunisti repliati în munti. Condamnat la 8 ani el va petrece totusi 14 ani în închisoare si va duce, pân? la evenimentele din 1989, o existent? tracasat? mereu de Securitate.
Aceast? rubric? cuprinde scrieri ale unor femei detinute politic.
Nicole Valery
Autoarea, fost? militant? a partidului national t?r?nesc în timpul su dup? cel de-al doilea r?zboi mondial, va petrece 4 ani în închisorile comuniste, f?r? s? fie judecat?. C?s?torit? cu un militant al misc?rii ortodoxe "ilegale" Oastea Domnului, care va fi la rândul s?u arestat si condamnat la 12 ani pentru aceast? activitate, cei doi soti reusesc, în 1969 s? se refugieze in Franta unde li se va acorda statut de refugiat politic. Sotul lui Nicole Valery, Sergiu Grossu este editorul revistei "Catacombes". Cât despre ea, Valery Nicole va publica în editiile "Plon de Paris" - volumul Benie sois-tu prison - "Binecuvântat? fi tu închisoare" cu subtitlul "O fost? detinut? politic? din România povesteste...", din care noi reproducem un fragment din cele mai tulbur?toare descrieri ale metodelor diabolice utilizate de anchetatori pentru a smulge m?rturii de la detinute.
Aceast? rubric? pune în lumin? mari inteligente creatoare românesti care în urma represiunilor la care au fost supuse de regimul comunist au fost obligate s? emigreze pur si simplu din tar?.
Andrei Pippidi
La 30 decembrie 1947, monarhul nostru constitutional, regele Mihai I, ultima piedic? în calea comunismului a fost alungat de slugile Moscovei de la noi printr-un act arbitrar care a înc?lcat orice norm? de drept, punând cap?t uneia dintre cele mai vechi traditii românesti, cinstit? de mari voievozi, domnitori si regi, si deschiz?nd astfel calea unui lung lant de crime care a dus poporul român la disperare si ruine. Andrei Pippidi, istoric de renume, nepotul marelui savant de reputatie universal? Nicolae Iorga, demonstreaz? în acest articol c? abdicarea regelui, obtinut? prin amenint?ri si santaj, este un act lovit de nulitate fiind produs prin oportunismul si tr?darrea comunismului.
În aceast? rubric? sunt abordate problemele teritoriilor românesti, care, sub presiunea lui Hitler si Stalin, au fost smulse României. Paul Cernovodeanu - Basarabia (partea a III-a) Se continu? seria început? în num?rul 1 al revistei, dezv?luindu-se jocuri de culise ale marilor puteri europene în secolul trecut, când Bsarabia era în mâinile acestor puteri o simpl? miz?, o simpl? marf? de schimb.
În primul cerc al suferintei se g?sea detinutul politic. În cel de-al doilea se afl? cei apropiati lui, copii s?i si restul familiei. Prezenta rubric? este la dispozitia lor.
Al. Săndulescu
Autorul, istoric literar de prim? m?rime, laureat al dou? premii prestigioase, este fiul unui fost detinut politic. În articolul de fat? sunt relatatetoate mizeriile suferite de el si de mama sa timp de 13 ani, cât a fost închis tat?l s?u, condamnat de fapt pe viat?, în urma unor m?rturii false.
Am spus-o chiar în articolul-program (publicat în num?rul 1) c?: "...tot asa cum un om lipsit de memorie înceteaz? de a mai fi om, un popor v?duvit de trecutul s?u pentru totdeauna identitatea". Aceast? afirmatie este exemplificat? în rubrica prezent?.
Mahatma Gandhi
Al doilea capitol al vietii lui Gandhi nu numai c? el a fost un celebru detinut politic, arestat pentru opiniile sale, ci mai ales pentru c el a fost promotorul nonviolentei - aceasta fiind si punctul de vedere al revistei noastre - si în povestea vietii sale se degaj? un mare num?r de înv?t?minte etice, atât de necesare, mai ales în aceste momente, tineretului nostru.
Aceast? rubric? va cuprinde, între altele, texte în care sunt relatate suferintele prizonierilor de r?zboi români capturati de sovietici. Banu R?dulescu - Decapitarea armatei nationale române (Katynizarea armetei române) Se inaugureaz? aceast? rubric? prezentându-se prima si cea mai dezastruoas?, sub aspectul consecintelor sale, crim? comis? de comunisti în România, îndreptat? împotriva armatei. Primele victime au fost prizonierii români, ofiterii mai ales, dar si trupa. C?ci ei, nu numai c? n-au fost tratati ca "prizonieri de r?zboi", ocrotiti ca atare de legile internationale si Crucea Rosie, dar "umanitarul comunism" a apelat la crima cea mai abject?: comunizarea cu orice pret a constiintelor lor, "arestarea gândirii" si deturnarea ei spre false idealuri, str?ine si nocive neamului nostru. Este prezentat? mai întâi situatia prizonierilor români; vor urma apoi câteva detalii privind diferitele faze ale decapit?rii armatei române, proces amplu pe care va trebui s?-l analiz?m cu toate aspectele sale.
Aurel State
Autorul, plecat voluntar în r?zboi la vârsta de 20 de ani, a luptat cu curaj si încrâncenare în primele linii ale frontului si va c?dea prizonier. El va petrece 12 ani în lag?re de prizonieri sovietici, suferind pedepse fizice si morale inimaginabile. Eliberat în sfârsit, el va fi arestat de comunistii români si va petrece alti 6 ani in închisoare. Dar calvarul s?u nu se va sfârsi: în anul 1983 el va suferi noi interogatorii, însotite de tratament inuman si torturi. Textul publicat descrie viata prizonierilor români într-un lag?r sovietic. O cifr? semnificativ?; într-un singur an au murit în acest lag?r 13.000 prizonieri români, omorâti f?r? ap?rare, "în numele binelui si al viitorului omenirii"
Sub regimul comunist au suferit, f?r? discriminare, toate nationalit?tile de pe teritoriul României. Aceast? rubric? le este consacrat? lor. Punând în evident? contributiile cu adev?rat perene ale celor cu care noi nu vom ezita s? abord?m si momentele conjuncturale de criz?, care, în cursul istoriei au tulburat atmosfera t?rii. Prima nationalitate abordat?: evreii.
Emil Cioran
Marele filosof de origine român?, rezident la Paris de multi ani, prezint? în acest articol dest?inuirile evreilor în coabitarea lor cu crestinii, tot ce ii distinge de acestia si tot ce în acelasi timp îi apropie de ei. Eseul, destul de lung, va fi publicat în revista noastr? în dou? numere succesive.
În istoria fiec?rui popor exist?, în cursul marilor evenimente istorice, unele fapte minore, necunoscute piblicului, care au îns? o important? major?, fie pentru momentul istoric propriu-zis, fie prin personalit?tile implicate. În prezenta rubric? vor fi consemnate asemenea fapte
Jean Mouton
Fost director al Institutului Francez din Bucuresti, autorul a publicat recent la Paris un Journal de Roumanie - 29 august 1939 - 16 martie 1946 (L'Age de l'Homme, 1991). Paginile pe care le public?m sunt extras din acest jurnal. Este vorba despre observatiile unui observator neutru, a c?rui obiectivitate nu poate fi pus? la îndoial?. El este martorul soartei tragice a t?rii noastre, devenit? "sandwich" între Stalin si Hitler. Marile democratii occidentale, iubite cu devotament si chiar ajutate de România în cursul istoriei, au p?r?sit-o în mod cinic, abandonând-o în ghearele acestor succesivi tirani.
Urm?rind distrugerea fizic?, biologic?, a detinutului politic, comunistii au aplicat toat? gama de crime posibile, de la b?t?i, schingiuiri, izolare total? de familie, izolare între ei, înfometare, munci silnice inumane, lipsa oric?rei asistente medicale, groaznice conditii higienice etc. pân? la uciderea direct?, prin glont sau mai reaua ucidere, cea lent?, pic?tur? cu pic?tur?. Acest tratament a fost aplicat tuturor, f?r? exceptie si dac? dintre sutele de mii de detinuti politici (unele statistici dau cifre de câteva milioane) au reusit s? supravietuiasc?, se poate spune în mod cert c? nici o victim? n-a mai iesit din temnita comunist? cu s?n?tatea întreag?. Au fost îns? unii detinuti politici care, prin atitudinea lor dârz?, prin inflexibilul lor caracter, de o moralitate exemplar?, au stârnit în mod special ura comunistilor, f?cându-i s?-i ucid? dup? o suit? de chinuri. Moartea acestora a fost cu adev?rat o moarte de martiri.
Radu R. Rosetti
Printre martirii patriei noastre, al?turi de marile personalit?ti care s-au sacrificat pentru idealurile libert?tii si democratiei, au existat un num?r infinit de asa zisi anonimi, care si-au pierdut viata pur si simplu din dragoste pentru patrie. Autorul, descendent al unei familii de mari intelectuali si ofiteri superiori, al c?rui tat? a murit în temnitele comuniste, a petrecut el însusi 11 ani în închisoare si o lung? perioad? în domiciliu obligatoriu. El a murit în anul 1980, la vârsta de 70 de ani. În prezentul articol, el face portretul a trei co-detinuti, Stefan Dragomir, loc. col. Botezatu, Aurel State (vezi articolul de mai sus) care, toti trei "au v?zut moartea cu proprii ochi", dup? o expresie româneasc? în urma atrocit?tilor fizice si morale pe care le-au suferit.
În aceast? rubric? sunt puse în evident? ideile democratiei si demonstrate, prin contrast, marile prejudicii cauzate umanit?tii de regimurile totalitare, mai ales de comunisti, care a lipsit fiint? uman? de toate drepturile sale. Platon - R?d?cinile tiraniei Sunt publicate extrase din Republica care reprezint? figura tiranului asa cum l-a cunoscut poporul nostru si care, din p?cate, se mai mentine in lume. Similitudinile cu trecutul nostru recent si cu prezentul nostru "post-revolutionar" sunt izbitoare.
Continu? "catalogul celor ucisi în lupta contra comunismului", catalog început în num?rul 1. Este vorba despre cei ucisi direct de Securitate, stiuti în mod cert si nu de cei disp?ruti în mod misterios, cunoscuti doar de c?l?i.
O rubric? de tragic? corespondent?, pus? la dispozitia copiilor,fratilor, surorilor, prietenilor etc., doritori s? afle fie si cele mai sumare am?nunte despre cei dragi, disp?ruti f?r? urm? în temnitele comuniste sau în deportare, domiciliu obilogatoriu, exil, etc.
 
Ultimele
numere:
 
 
 
 
Prima pagina | Arhiva | Redactia | Editura | Abonamente | Contact
Copyright 2003- 2011 Revista Memoria. Toate drepturile rezervate.