2% pentru MEMORIA
Vizitati-ne pe Facebook
 Arhiva
 
 
Prizonierii români în Kazahstan
Vasile Soare
 

În timpul unor cercetări de peste doi ani (2003-2005) efectuate după ce am fost numit ambasador al României în Kazahstan la Direcţia Arhivelor şi Documentaţiei de pe lângă primăria regiunii Karaganda, Kazahstan, am identificat date potrivit cărora în timpul celui de-al II-lea Război Mondial, în perioada 1941-1945, pe teritoriul regiunii Karaganda au fost amplasate 3 lagăre de concentrare sovietice pentru prizonieri militari şi civili străini: SPASSK nr. 99, Balhash nr. 37 şi Jeskazgan nr. 39.

vasile soareLagărele Balhash şi Jezkazgan au fost înfiinţate în 1945 şi au funcţionat până în primăvara anului 1948 când au fost lichidate, ca urmare a repatrierii prizonierilor militari. În arhive nu s-au păstrat date despre prezenţa unor prizonieri de naţionalitate română în aceste două lagăre, majoritatea fiind japonezi şi nemţi.

Cel mai mare lagăr de concentrare pentru prizonierii militari străini a fost Spassk nr. 99, înfiinţat în iulie 1941 pe structura Diviziunii Spassk a ?Karlag?-ului NKVD, situat la 45 km de oraşul Karaganda, pe teritoriul fostei Uzine de extracţie a cuprului ?Spassk?. Pe tot timpul funcţionării, prin acest lagăr au trecut 66.160 de prizonieri (66.746 după alte date), dintre care: 29.777 au fost nemţi, 22.225 japonezi, 1633 austrieci, 1208 polonezi, 1088 italieni, 1139 unguri, 195 finlandezi etc. Din totalul exprimat mai sus, 6.740 de prizonieri au fost de naţionalitate română. La aceştia se adaugă un număr de peste o mie de prizonieri de altă naţionalitate, care au luptat în Armata Română, având probabil cetăţenia română la acea vreme (evrei, ucraineni, armeni, ?moldoveni?). În documentele lagărului, prizonierii de război străini au fost înregistraţi pe naţionalităţi.

Până în 1944, lagărul SPASSK 99 pentru prizonierii militari şi civili era constituit dintr-o singură Diviziune. Începând cu 1944, lagărul s-a extins şi s-au format noi ?Diviziuni de producţie?, numeroase contingente fiind folosite la munci în întreprinderi industriale situate pe întreg teritoriul regiunii Karaganda ? oraşul Temirtau, satele Spassk, Saran, Dubovka, Kok-Uzen, Zapadnâi, Fedorovka, la minele de cărbune Kostenko, Kirov, numerele 20, 26 bis, 31, 42/43 etc. Astfel, în anii 1947-1948, lagărul Spassk era constituit din 24 de Divizii şi concentra cca 30.000 de prizonieri militari şi civili străini.

Prizonierii militari erau organizaţi în diviziile lagărului pe naţionalităţi, separaţi de prizonierii civili. Toţi civilii (bărbaţi, femei şi copii) erau concentraţi într-o singură divizie, situată în satul Kok-Uzen. Din totalul de 1808 prizonieri civili, 92 persoane erau de naţionalitate română.

Din 1948, odată cu începerea repatrierii prizonierilor militari străini, diviziile lagărului Spassk nr. 99 au fost reduse. În vara anului 1950, în conformitate cu dispoziţia MVD (Ministerul de Interne al URSS), lagărul Spassk pentru prizonieri militari străini din Karaganda a fost lichidat. Conducerea şi diviziile au fost predate lagărului Pescianâi al MVD al URSS (se afla tot în cadrul fostului lagăr Spassk nr. 99). În realitate, în pavilioanele lagărului pentru prizonieri de război care a fost închis au fost amenajate unităţi militare speciale, birouri ale conducerii obiectivelor industriale strategice, iar barăcile şi celelalte anexe au fost transformate în ferme şi unităţi agricole, unde, ulterior, au fost aduşi la munca forţată alte sute de mii de ?duşmani ai poporului?, ?chiaburi?, ?elemente periculoase? etc. din regiunile de vest ale URSS (Ucraina, Basarabia, Belarus, Ţările Baltice).

Potrivit documentelor de arhivă, din totalul de peste 66.000 de prizonieri străini care s-au aflat în detenţie în lagărul Spassk 99, ?în perioada 1941-1950, 42.427 de prizonieri militari şi civili străini au fost repatriaţi/eliberaţi?. Cei rămaşi nerepatriaţi au fost reorganizaţi astfel: 5805 ? trimişi în alte lagăre, 5966 în spitale speciale, 1090 ? în închisori ale MVD al URSS, 5 au dezertat.

7765 prizonieri de război străini din cei aflaţi în detenţie în lagărul Spassk nr. 99, în perioada 1941-1950, au murit şi au fost înmormântaţi pe teritoriul regiunii Karaganda. De menţionat că, în divizia lagărului din satul cu acelaşi nume, Spassk, în general în ultimii ani erau aduşi de la celelalte divizii de producţie prizonerii slăbiţi, care nu mai dădeau randamentul scontat la muncile grele, pentru a îndeplini şi depăşi norma. Din totalul prizonierilor de război străini morţi în acest lagăr, 827 au fost de naţionalitate română. La aceştia se adaugă alţi cca 200 de prizonieri de alte naţionalităţi, care au luptat în Armata Română: unguri, ucraineni, evrei, armeni (probabil, tot cetăţeni români). Mai mulţi prizonieri ?moldoveni? sunt înregistraţi separat de cei români.

Prizonierii morţi au fost înmormântaţi fie pe teritoriul Diviziilor lagărului, fie în apropierea acestora, a minelor sau a obiectivelor industriale unde munceau, astăzi neexistând practic, cu o singură excepţie, o inventariere clară în acest sens. Până în prezent, în regiunea Karaganda s-a identificat un singur perimetru (împrejmuit) unde în acea perioadă au fost înhumaţi prizonieri de război străini morţi în lagărul de concentrare Spassk nr. 99. Potrivit unor surse, zilnic mureau câteva zeci de prizonieri, care erau ?aruncaţi? în gropi comune ? perimetre pătrate în care erau săpate tranşee paralele pentru câte 25 de trupuri. Peste ei se turna var şi un strat subţire de pământ de 30-50 cm.

Acest ?cimitir? se află la 45 km de oraşul Karaganda, pe teritoriul punctului Spassk, peste drum de locul fostului lagăr, pe un perimetru de 1 km/500 m, deşi în realitate acesta ar fi fost mult mai mare, respectiv 1 km/1,5 km. Astăzi, pe tot acest perimetru încă se observă valuri de pământ perfect paralele, ce reprezintă tranşeele/gropile în care prizonierii care mureau în lagăr erau înhumaţi. Potrivit unor martori, până prin anii ?90, pe alocuri, pe acest perimetru se puteau vedea însemne din lemn sau metal, fără nume, probabil puse ?pe furiş? la căpătâiul celor dispăruţi de camarazii de suferinţă care rămâneau în viaţă. După datele din Arhivă, aici se află înmormântaţi 5152 de prizonieri militari şi civili, determinarea lor pe naţionalităţi fiind imposibilă.

De notat că până la înfiinţarea lagărului Spassk nr. 99 pentru prizonieri de război şi civili străini, în acest cimitir au fost înhumaţi deţinuţi sovietici din Divizia Spassk a ?Karlag?-ului NKVD al URSS care au murit în anii ?30. După lichidarea lagărului în anul 1950, potrivit relatărilor unor localnici, pe acest perimetru a fost amenajat un tancodrom de instrucţie pentru unitatea militară de tancuri organizată pe scheletul fostului lagăr Spassk nr. 99, cel mai probabil ?pentru ascunderea adevărului şi mascarea locului de înhumare a prizonierilor străini?.

După destrămarea URSS, în anii ?90, la Karaganda au sosit delegaţii oficiale din Japonia şi Germania, cu supravieţuitori ai detenţiei în lagărele din această regiune (foşti prizonieri japonezi şi nemţi care au fost repatriaţi), care au recunoscut şi identificat perimetrul locurilor de înhumare a prizonierilor de război străini în anii ?40-?50.

soare monumentCa urmare, au fost sensibilizate autorităţile locale în vederea obţinerii aprobărilor pentru păstrarea memoriei celor dispăruţi în lagărele staliniste din această regiune. Perimetrul, cu aproximaţie, a fost împrejmuit cu gard de fier, cu sprijinul financiar din partea Germaniei. Astfel, până în prezent, în cimitirul de la Spassk, toate ţările care au avut prizonieri de război morţi şi înhumaţi în Karaganda au ridicat monumente/pietre funerare: Germania, Japonia, Finlanda, Italia, Franţa, Polonia, Ungaria. Germania chiar a semnat cu Kazahstanul în anul 1996 un Acord Interguvernamental privind îngrijirea mormintelor militare (partea germană s-a angajat să îngrijească mormintele pe cheltuială proprie). În ultimii ani, ţări precum Ucraina, Lituania, Armenia, Rusia, Kazahstan au ridicat în acelaşi perimetru pietre funerare în memoria victimelor represaliilor staliniste din Kazahstan din anii ?30, când sute de mii de persoane din URSS (în special, din zonele vestice Ucraina, Belarus, Caucaz, Rusia, Kazahstan) au fost exterminate de regimul lui Stalin.

La începutul anului 2003, subsemnatul a contactat autorităţile regiunii Karaganda, Direcţia Arhivelor Naţionale din această regiune, şi a făcut nenumărate demersuri pentru obţinerea aprobărilor privind păstrarea memoriei prizonierilor români morţi în lagărele staliniste din Karaganda în anii ?40-?50 prin amplasarea unui monument în cimitirul de la Spassk. Iniţiativa noastră de încheiere între România şi Kazahstan a unui Acord Interguvernamental privind îngrijirea reciprocă a mormintelor militare nu s-a materializat, datorită refuzului părţii kazahstaneze.

În consecinţă, pe plan local, am realizat o piatră funerară din granit care a fost amplasată în cimitirul lagărului Spassk nr. 99, alături de monumentele şi pietrele funerare ale altor state, cu următoarea inscripţie:

?IN MEMORIAM,

CELOR PESTE 900 DE PRIZONIERI ROMÂNI

MORŢI ÎN LAGĂRELE STALINISTE

DIN CENTRUL KAZAHSTANULUI ÎN ANII 1941-1950?.

La 9 septembrie 2003, această piatră funerară a fost dezvelită de preşedintele României de atunci, Ion Iliescu, aflat în vizită oficială în Kazahstan. Preotul român Irineu Dogaru a oficiat o slujbă de pomenire a prizonierilor români în prezenţa delegaţiei României, a autorităţilor locale, reprezentanţilor Bisericilor ortodoxă, catolică şi musulmană din Karaganda, mass-mediei româneşti şi kazahstaneze (cca 300 de persoane). Evenimentul a fost de o înaltă încărcătură sufletească pentru cei peste 70 de români prezenţi şi a fost intens mediatizat în Kazahstan. TVR a reflectat, de asemenea, în România, momentul dezvelirii monumentului şi slujba de pomenire (sept. 2003).

Ca urmare, Ambasada României la Alma-Ata primeşte periodic scrisori, telefoane din România de la cetăţeni ale căror rude au căzut prizonieri în timpul celui de-al doilea război mondial în URSS şi nu s-au mai întors acasă. Aceştia se interesează dacă rudele lor se regăsesc în rândul prizonierilor care s-au aflat în detenţie în lagărele din Kazahstan.

În prezent, placa funerară a prizonierilor români de la Spassk este un adevărat ?loc de pelerinaj? pentru membrii comunităţii etnicilor români din regiunea Karaganda, identificaţi şi organizaţi de subsemnatul în Societatea Culturală română ?DACIA?, care a fost înregistrată juridic la 28 aprilie 2005. Societatea se îngrijeşte permanent de această piatră funerară.

Vasile SOARE

Ambasadorul României

în Kazahstan

 
Ultimele
numere:
 
 
 
 
Prima pagina | Arhiva | Redactia | Editura | Abonamente | Contact
Copyright 2003- 2011 Revista Memoria. Toate drepturile rezervate.