2% pentru MEMORIA
Vizitati-ne pe Facebook
 Arhiva
 
 
Puterea comunistă si armata
Eugen Denize
 
Un document din Arhiva C. C. al P. C. R.

Ocuparea României de către armatele sovietice după 23 august 1944 a marcat, aproape instantaneu, şi începutul tragediei armatei române, care trebuia transformată dintr-o armată naţională într-o armată vasală puterii sovietice. Neţinând seama deloc de faptul că România îşi anunţase ieşirea din războiul purtat alături de Germania şi hotărârea de a se alătura Aliaţilor, Moscova a ordonat capturarea imediată a întregii armate române din Moldova. Au ajuns astfel, în lagărele sovietice de prizonieri, aproximativ 160 000 de soldaţi şi ofiţeri români1. Transformarea României în colonie sovietică s-a făcut într-un ritm rapid şi cu multă eficienţă, fapt recunoscut de Emil Bodnăraş, în martie 1964, în timpul unei discuţii purtate la Beijing cu liderii comunişti chinezi: ?La noi se impuseseră ? spunea Bodnăraş ? anumite forme de relaţii prin întreprinderile mixte româno-sovietice, practic toată economia intrase în dependenţă faţă de Uniunea Sovietică. Armata noastră era controlată în întregime de Uniunea Sovietică. Noi socoteam asta chiar ca un ajutor. Peste tot erau consilieri?2. Acapararea României de către sovietici a fost mult uşurată de distrugerea armatei naţionale şi de crearea unei noi armate, îndoctrinată cu ideologia comunistă, marxist-leninistă.

Armata română a fost distrusă din punct de vedere fizic prin împuţinarea constantă a rândurilor ei şi prin schimbarea totală a cadrelor de comandă. Astfel, la 6 octombrie 1944, Înaltul Comandament Sovietic a cerut şi a obţinut demisia generalului Gheorghe Mihail, şeful Marelui Stat Major, care se opusese ordinului sovietic ca toate unităţile române să fie dezarmate, cu excepţia celor care luptau alături de sovietici pe frontul antihitlerist. Succesorul generalului Mihail, generalul Nicolae Rădescu, a acceptat, la 26 octombrie, cererea sovieticilor ca armata română din interior să fie redusă la 13 divizii complete şi 3 divizii cu efectiv redus, cu un număr total de 100 000 de oameni, iar numărul trupelor de grăniceri şi al jandarmeriei să fie redus de la 74 086 la 58 018 militari3. Acest proces a continuat în următorii trei ani, ducând la reducerea efectivului forţelor armate române de la 419 000, în mai 1945, la 136 000, în decembrie 19474. Comandanţii armatei române, generali cu mare experienţă câştigată pe câmpurile de luptă ale celor două războaie mondiale, au fost licenţiaţi cu brutalitate, mulţi dintre ei sfârşindu-şi viaţa în închisorile comuniste5.

Simultan cu desfiinţarea armatei naţionale, sovieticii au trecut la organizarea unei noi armate, care să le fie fidelă, nucleul acesteia fiind constituit din diviziile ?Tudor Vladimirescu? şi ?Horea, Cloşca şi Crişan?. Rolul principal al acestor divizii a fost de natură politică şi ideologică, ele având misiunea de a introduce doctrina comunistă în armata nouă care se forma. Aparatul politic de educaţie în armată a luat fiinţă iniţial în timpul formării diviziei ?Tudor Vladimirescu? pe teritoriul Uniunii Sovietice, prin ordinul de zi numărul 17 din 1 decembrie 19436. După preluarea guvernului de către comunişti, la 6 martie 1945, politizarea armatei a luat o amploare fără precedent. La 8 mai a fost înfiinţată Direcţia Superioară a Educaţiei, Culturii şi Propagandei, precum şi aparatul de educaţie7. Acesta cuprindea 1 005 ofiţeri şi subofiţeri din cadrul diviziei ?Tudor Vladimirescu?8, la 2 octombrie fiind completat cu 724 ofiţeri şi subofiţeri din divizia ?Horea, Cloşca şi Crişan? şi transformat în Inspectoratul General al Armatei pentru Educaţie, conform Ordinului General nr. 113 al Ministerului de Război9. Activitatea propagandiştilor comunişti în armată a fost deosebit de intensă la începutul anului 1948, atunci când Partidul Comunist înlăturase orice obstacol din calea sa către puterea absolută în ţară, ei putând să-l asigure că armata îl va sluji cu credinţă. La începutul lui ianuarie, articolul ?de linie? Etapă nouă, sarcini noi, apărut în toate publicaţiile militare, arăta că: ?...Sosirea lui 1948 coincide cu începutul unei etape noi în dezvoltarea armatei noastre şi o găseşte în plină şi vertiginoasă prefacere structurală. Această nouă etapă marchează începutul creării şi închegării Armatei Populare Române?10. Şi mai explicit a fost generalul Dumitru Petrescu, în discursul rostit la 3 ianuarie 1948, în faţa microfoanelor Radiodifuziunii Române. După ce justifica şi lăuda politica Partidului Comunist, el îi oferea acestuia garanţia fidelităţii depline a armatei: ?Armata populară română ? spunea el ? va sta neclintită de veghe pentru apărarea libertăţii, a drepturilor şi păcii poporului român şi a popoarelor conlocuitoare împotriva uneltirilor tuturor acelora ce vor să dărâme pacea şi să subjuge lumea pentru interesele lor. Armata populară română va lupta pentru consolidarea Republicii Populare, pentru fericirea şi bunăstarea celor ce muncesc cu braţele şi cu mintea, de la oraşe şi sate?11.

Dar comuniştii, subordonaţi intereselor de mare putere ale Uniunii Sovietice, nu s-au mulţumit numai cu distrugerea armatei naţionale, ci au încercat să distrugă şi trecutul glorios al acesteia şi al poporului român, să scoată din mintea şi sufletul românilor cultul eroilor şi cel al Eroului necunoscut, să arunce dispreţul şi uitarea asupra gloriei militare a poporului nostru, asupra a tot ce se petrecuse înainte de cucerirea ţării de către sovietici. Semnificativă, în acest sens, este discuţia purtată în cadrul Secretariatului Comitetului Central, la data de 4 mai 1950, şi hotărârea adoptată pe baza ei cu privire la sărbătorirea zilei de 9 mai, pe care le vom prezenta în continuare. Trecutul glorios, sângele vărsat în apărarea pământului strămoşesc, tradiţia monarhică românească, tot sistemul de valori al neamului era sacrificat de un pumn de trădători şi asasini numai pentru a fi pe placul puterii sovietice. 9 mai nu reprezenta nimic pentru români. 8 mai era ziua capitulării Germaniei naziste, iar 10 Mai era ziua monarhiei române şi a independenţei naţionale româneşti. 9 mai era însă data la care hotărâseră sovieticii să sărbătorească victoria antihitleristă pentru a face altfel decât foştii lor aliaţi, americanii şi britanicii. Slugile de la Bucureşti s-au conformat acestei date şi au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru a deturna istoria de la făgaşul ei firesc. Dar să le dăm cuvântul.

Stenograma şedinţei Secretariatului Comitetului Central

al Partidului Muncitoresc Român

din data de 4 mai 1950

Sărbătorirea zilei de 9 mai

Tov. Gheorghiu? Să luăm ca bază proiectul de hotărâre (citeşte). Iar tov. Bodnăraş propune şi el pentru comemorarea luptelor de la Mărăşeşti (citeşte).

Tov. Ana? Cred ca să depunem şi în Bucureşti, cum se propune şi în principalele centre, coroane în cimitirele în care se află ostaşi căzuţi în războiul antihitlerist. N-avem de ce să depunem coroane pe mormântul eroului necunoscut, care era o batjocură, o escrocherie a regimurilor trecute. Nu ştiu însă dacă avem cimitire cu morminte ale ostaşilor căzuţi pe frontul antihitlerist.

Tov. Gheorghiu ? La Ghencea sunt amestecate toate mormintele din toate războaiele. Trebuie văzut unde sunt.

Tov. Ana? Ziua independenţei trebuie să fie serios organizată, altfel duşmanii vor face din 10 Mai ziua independenţei.

Tov. Teohari? Sunt de acord. La anul va trebui să prevedem în calendar toate lipsurile şi să stabilim exact sărbătorile legale. De exemplu 9 Mai este şi ziua victoriei asupra fascismului şi ziua independenţei şi ziua eroilor.

Tov. Gheorghiu? Şi părerea mea este că accentul trebuie pus pe ziua independenţei, cu atât mai mult, că coincide cu 9 Mai, ziua eliberării, ziua victoriei asupra hitlerismului. Mai trebuie subliniat acest lucru şi pentru un alt motiv, tocmai pentru a estompa chestiunea cu cimitirele şi eroul necunoscut. Deci să scoatem mai mult în evidenţă aceste două evenimente, natural în jurul lor să atragă atenţia opiniei publice. Are şi importanţă politică şi în acelaşi timp micşorează din chestiunea cealaltă cu cimitirele şi eroul necunoscut. Ziua eroilor este o zi unde se duc oamenii la cimitire, este şi Constantin şi Elena şi duşmanul foloseşte acest lucru. Este un lucru asupra căruia ar trebui şi organele de Stat să ia măsuri şi pe linie de Partid, în sensul de a sublinia aspectul acestor 2 lucruri, proclamarea independenţei şi ziua victoriei asupra Germaniei hitleriste.

Apoi este propunerea tov. Bodnăraş care consideră că acolo unde au căzut ostaşi ruşi şi români în războiul împotriva nemţilor, ar trebui depuse coroane.

Tov. Ana? De ce să punem coroane la cei căzuţi în războiul imperialist?

Tov. Gheorghiu? Respingem deci propunerea tov. Bodnăraş. O să punem numai acolo unde sunt ostaşi sovietici şi români care au căzut în războiul împotriva hitlerismului. Armata împreună cu tov. Teohari să vadă unde sunt asemenea cimitire. Trebuie prevăzut, poate duşmanul o să folosească pretextul acesta şi trebuiesc luate măsuri pentru a împiedica, ca să nu se manifeste politiceşte. Discursurile care o să fie ţinute trebuiesc văzute. Deci proiectul de hotărâre trebuie refăcut în acest sens.

(Arhivele Militare Române, fond microfilme, rola AS 1 ? 207, c. 4-5)

Hotărâre

La 9 Mai, la ora 11 a.m. va avea loc solemnitatea depunerii coroanelor la monumentul eroilor sovietici din Piaţa Victoriei şi la cimitirul Ghencea (sau altul) unde se află înmormântaţi soldaţi din războiul antihitlerist.

Vor depune coroane: C. C. al P. M. R., Comitetul de Partid al Capitalei, Armata R. P. R., organele de conducere ale tuturor organizaţiilor de masă, pionierii.

La depunerea coroanelor vor participa delegaţi din întreprinderi, fruntaşi în producţie, în număr de cca. 200.

Va lua cuvântul la monumentul eroilor sovietici tov. Col. Mihalache Marin.

În aceeaşi zi la ora 18 la Bucureşti va avea loc o adunare festivă organizată sub auspiciile Comitetului de Partid şi al Comitetului Provizoriu al Capitalei.

Adunarea va avea loc la Ateneul R. P. R.

Va prezida tov. Oproiu, secretarul Comitetului de Partid al Capitalei.

Va fi ales un preşedinte de onoare.

Va conferenţia tov. N. Ceauşescu.

Adunarea va trimite o telegramă tovarăşului Stalin. Telegrama va fi citită de tov. Oproiu.

Va urma un program artistic, executat de ansamblul Armatei

La Parcul Prieteniei româno-sovietice va avea loc ca şi în anul trecut, în după masa zilei de 9 Mai, o festivitate organizată de A.R.L.U.S. Cuvântul de deschidere va fi rostit de tov. C. Doncea. Programul artistic va fi executat de ansamblul grupului de trupe sovietice (Constanţa).

În centrele mai importante din ţară (Iaşi, Cluj, Timişoara, Braşov, Galaţi, Craiova, Tg. Mureş şi Arad) vor avea loc adunări convocate de Comitetul      Provizoriu şi A.R.L.U.S., la care va lua cuvântul un ofiţer superior, membru de partid sau preşedintele sau vicepreşedintele Comitetului Provizoriu. Vor urma programe artistice.

În centrele unde există monumente, cimitire sau morminte ale eroilor sovietici şi ale eroilor români din războiul antihitlerist, vor avea loc solemnităţi de depunere a coroanelor.

Vor vorbi comandanţii sau locţiitorii politici ai Garnizoanei.

În zilele care preced ziua de 9 Mai, U. T. M. şi alte organizaţii de masă, precum şi unităţile militare se vor îngriji de starea mormintelor eroilor sovietici şi români.

Presa şi radio vor publica şi difuza articole în legătură cu importanţa zilei de 9 Mai.

Se va sublinia şi se va pune accentul pe faptul că 9 Mai este ziua independenţei ţării şi totodată ziua eliberării de sub jugul hitlerist.

9 Mai nu va fi socotită ca ziua eroilor şi nu se vor face solemnităţi decât la mormintele ostaşilor căzuţi în războiul antihitlerist.

A.R.L.U.S. va tipări (pregăti) o vitrină Uniunea Sovietică în fruntea luptei pentru pace.

Vor apărea următoarele cărţi editate de editura M. F. A.: Stalin ? geniu militar (culegere de articole din presa sovietică); Stalin ? inspiratorul şi organizatorul victoriilor poporului sovietic de Corneavschi; M. V. Cantaria ? erou al Uniunii Sovietice.

În ziua de 9 Mai nu se va lucra.

(Arhivele Militare Române, fond microfilme, rola AS 1 ? 207, c. 9-10)

Note:

1 Florica Dobre, Alesandru Duţu, Distrugerea elitei militare sub regimul ocupaţiei sovietice în România, vol. I, 29 august 1944 ? 28 decembrie 1948, Bucureşti, 2000, p. 13.
2 Alexandru Oşca, Vasile Popa, O fereastră în cortina de fier. România. Declaraţia de independenţă din aprilie 1964, Focşani, 1997, p. 80.
3 Dennis Deletant, România sub regimul comunist, în româneşte de Delia Răzdolescu, Bucureşti, 1997, p. 44.
4 Ibidem; Alesandru Duţu, Comisia Aliată de Control destructurează Armata Română, în ?Revista de istorie militară?, nr. 5, 1992, p. 221; Aurel Pentelescu, Distrugerea Armatei Române prin clauzele Tratatului de pace de la Paris, în vol. România şi al doilea război mondial, coordonatori Gheorghe Buzatu, Valeriu Florin Dobrinescu, Horia Dumitrescu, Focşani, 2000, pp. 452-463. 
5 Alesandru Duţu, Florica Dobre, Drama generalilor români (1944-1964), Bucureşti, 1997, passim; Alexandru Oşca, Vasile Popa, Implicarea aparatului politic în acţiunea de epurare a cadrelor Armatei Române în anul 1948, în vol. Anul 1948 ? Instituţionalizarea comunismului. Comunicări prezentate la Simpozionul de la Sighetu Marmaţiei (19-21 iunie 1998), (Analele Sighet, 6), editor Romulus Rusan, Bucureşti, 1998, pp. 262-270.
6 Cornelia Ghinea, Locţiitorul politic în armată. Conferinţa lui Emil Bodnăraş din iulie 1949, în vol. Anii 1949-1953: Mecanismele terorii, Comunicări prezentate la al VII-lea Simpozion al Memorialului de la Sighetu Marmaţiei (2-4 iulie 1999), (Analele Sighet 7), editor Romulus Rusan, Bucureşti, 1999, p. 214.
7 Ibidem.
8 Ibidem.
9 Ibidem, pp. 214-215.
10 Etapă nouă, sarcini noi, în ?Revista infanteriei?, an II, nr. 1, ianuarie 1948, p. 6, apud A. Pentelescu, art. cit., p. 463.
11 Generalul Dumitru Petrescu, Conferinţă în cadrul ?Orei Armatei? difuzată la 3 ianuarie 1948, în Arhivele Societăţii Române de Radiodifuziune, fond emisiuni diverse, dosar ianuarie 1948, f. 2.

 
Ultimele
numere:
 
 
 
 
Prima pagina | Arhiva | Redactia | Editura | Abonamente | Contact
Copyright 2003- 2011 Revista Memoria. Toate drepturile rezervate.