2% pentru MEMORIA
Vizitati-ne pe Facebook
 Arhiva
 
 
Manifestări comemorative: Douăzeci de ani de la demolarea bisericilor din Bucureşti
Neculai lonescu-Ghinea
 

demolareaCând am primit misiunea de a organiza o expoziţie dedicată comemorării lăcaşurilor de cult demolate în cadrul operaţiilor de restructurare a Bucureştilor ? 1980-1990, m-a cuprins un sentiment contradictoriu: pe de o parte durerea ce voi încerca rememorând această pagină de suferinţă din istoria urbei, pe de altă parte bucuria de a pune în valoare şi prezenta publicului o serie de fotografii, acuarele, desene, planuri făcute de arhitecţii-martori ai acelor triste evenimente, precum şi publicaţii cu acest subiect.

Împreună cu preşedintele Uniunii Arhitecţilor din România, Peter Derer, am selectat materialul cu care s-a organizat EXPOZIŢIA din Sala ?Octav Doicescu? a Uniunii Arhitecţilor, situată în Calea Victoriei nr. 126.

De la Centrul Naţional de Cultură ?Mogoşoaia? s-a adus macheta Mânăstirii Văcăreşti, iar studenţii din cadrul Clubului Foto al Universităţii de Arhitectură şi Urbanism ?Ion Mincu? au ajutat la panotare.

La 14 decembrie 2004 ? ziua inaugurării EXPOZIŢIEI, în sala Teatrului ?ACT? din vecinătate, d-nii prof. dr. Dinu C. Giurescu, prof. dr. Dan Mohanu, prof. dr. arh. Aurelian Trişcu, dr. arh. Nicolae Vlădescu, arh. Gheorghe Leahu şi sussemnatul au ţinut scurte cuvântări în faţa unui numeros public. Au asistat reprezentanţi ai Ministerului Culturii şi Cultelor, directori de muzee şi instituţii, delegaţi ai unor culte din România. Dl. Dan Mohanu şi-a susţinut imagistic expozeul despre Mânăstirea Văcăreşti prin diapozitive. Apoi s-a vizitat EXPOZIŢIA compusă din fotografii documentare ale arhitecţilor Neculai Ionescu-Ghinea, Lucia Stoica, Sorin Vasilescu şi Mihaela Maxim, Mihai Oroveanu, desene de arh. Cecilia Lumima şi acuarele de Gheorghe Leahu, însoţite de texte extrase din volumul Biserici osândite de Ceauşescu ? Bucureşti 1977-1989, realizat în 1995 de un grup de arhitecţi. Manifestările organizate de Uniunea Arhitecţilor se constituie într-o încercare de a evoca şi recompune imaginea celor 20 de biserici şi capele ortodoxe dărâmate în intervalul 1977-1989, precum şi a celor 63 de temple şi sinagogi, la care se adaugă 11 case de rugăciune neoprotestante (baptiste, adventiste, penticostale) dispărute în aceeaşi perioadă. Se ştie că în istoria capitalei, din Evul Mediu până la sfârşitul secolului al XIX-lea, aproape întreaga viaţă socială a comunităţilor parohiale s-a concentrat în legătură cu biserica şi zona înconjurătoare. O dată cu apariţia noilor cartiere, autoritatea parohiei s-a diminuat. Dar, ce s-a întâmplat în Capitală după cutremurul din 1977 nu are egal în toată istoria urbei: au pierit cartiere întregi o dată cu zidirile lor spirituale ? bisericile.

Cel mai edificator exemplu este situl urban alcătuit din cartierele Izvor, Uranus, Dealul Arsenalului, Mihai Vodă care, aidoma cartierului Plaka din jurul Acropolei ateniene, ar fi putut deveni, prin relief, vegetaţie şi arhitectura autentic românească a clădirilor, un element major de interes pentru turişti şi nu numai.

Mă gândesc ce interesant ar fi coexistat, lângă Palatul Parlamentului, colina încoronată de Mânăstirea Mihai Vodă şi un Memorial al marelui domnitor imaginat încă din perioada interbelică: poate ar mai fi diminuat aspectul de kitsch arhitectural al imensei clădiri.

De multe ori, cei care au dispus ori organizat demolarea bisericilor au invocat pretextul ?sistematizării?. Dar, dacă ne uităm pe lista monumentelor religioase distruse, vom constata că 7 dintre acestea nu s-au aflat în aria de ?sistematizare?: Mânăstirea Văcăreşti, biserica Mânăstirii Cotroceni, Enei, Sf. Vineri-Herasca, Sf. Spiridon Vechi, biserica Mânăstirii Pantelimon, biserica Doamna Oltea.

Chiar şi demolarea bisericilor din zona Centrului Civic putea fi evitată prin includerea acestora în ?insule de spirit? semnalate adecvat, aşa cum au propus arhitecţii sprijiniţi de istorici, arheologi şi alţi specialişti, fără ca autorităţile vremii să îi ia în seamă. Dau câteva exemple: variantele de salvare a Mânăstirii Văcăreşti, întocmite de arh. Gheorghe Leahu, propunerile arh. Petre Iliescu pentru biserica Olari, ale arh. Adda Gheorghievici pentru Mânăstirea Pantelimon, ale arh. Florin Bucur Crăciun pentru Mânăstirea Antim şi ale altor arhitecţi pentru biserica Gherghiceanu sau biserica Sf. Nicolae-Crângaşi. Scriu despre aceste încercări, amintindu-mi de o bisericuţă foarte veche din Atena, care a fost păstrată la parterul unui bloc modern, lăsat liber tocmai în acest scop.

Se ştie că, la Mânăstirea Văcăreşti, cea mai mare parte a frescei interioare amestecată cu molozul rezultat din demolarea bisericii a fost transportată la groapa de gunoi. Vizitând în septembrie 2004 Catedrala Sfântului Francisc din Assisi, mi s-a spus că, după cutremurul din 1998, o mare parte din fresca lui Giotto a căzut o dată cu bolţile catedralei; mii de italieni au adunat din proprie iniţiativă fragmente de tencuială cu frescă şi le-au pus la dispoziţia specialiştilor care au reconstituit în proporţie de 70% frescele renascentiste. Din nefericire, la ctitoria domnească Văcăreşti nu s-a putut proceda la fel deoarece monumentul era păzit de miliţieni cu câini.

Dar ca o compensaţie, la început de mileniu III, propun lansarea unui apel naţional pentru reconstrucţia mânăstirii, aşa cum s-a procedat la Ateneul Român (?Un leu pentru Ateneu?) sau la biserica Spirea Veche (Daţi 5 lei, o cărămidă, ?Căci cine dă Domnului, lui îşi dă?).

Cele câteva gânduri amintite mai sus mi-au venit pe parcursul celor 27 de zile cât a fost deschisă expoziţia.

La 11 ianuarie 2005, în aceeaşi sală a Teatrului ?ACT? a avut loc un SIMPOZION de închidere a manifestărilor, la care arhitecţii Ion Lucăcel, Sorin Vasilescu şi sussemnatul au prezentat o serie de diapozitive proprii, însoţite de scurte comentarii.

Am intitulat EXPOZIŢIA ?DOUĂZECI DE ANI DE LA DEMOLAREA BISERICILOR DIN BUCUREŞTI? deoarece în anul 1984 a fost demolată biserica Mânăstirii Cotroceni şi a început demantelarea bisericii Mânăstirii Văcăreşti, ctitorii voievodale situate fiecare la câte un capăt al axei urbane imaginare nord-vest şi, respectiv, sud-est. În acelaşi an au fost distruse biserica Albă-Postăvari, biserica Spirea Veche (prin dinamitare), biserica Izvorul Tămăduirii şi biserica Gherghiceanu (Pantelimon).

Manifestările au constituit un REMEMBER, o aducere aminte fără a încrimina persoane sau autorităţi laice trecătoare şi răspunzătoare pentru acest atentat la patrimoniul arhitectural şi artistic al Capitalei. Mai degrabă s-a vrut o informare a tinerei generaţii care, cunoscând această etapă întunecată din istoria oraşului, să nu mai permită repetarea unor asemenea acte iresponsabile.

De asemenea, cred că revista ?MEMORIA? este cea mai îndreptăţită publicaţie pentru rememorarea distrugerilor din anii 1977-1989.

Ianuarie 2004

 

NOTĂ BIOGRAFICĂ

Arhitectul NECULAI IONESCU-GHINEA s-a născut la 6 iulie 1939. Absolvă în 1962 Institutul de Arhitectură ?Ion Mincu?.

Între 1962 şi 1971, în cadrul Direcţiei de Sistematizare, Arhitectură şi Proiectarea Construcţiilor ? Galaţi şi apoi la Ministerul Petrolului (ICMD), a proiectat şi coordonat lucrări de construcţii civile, industriale şi amenajări interioare.

Este autor al proiectelor (executate): Procuratura oraşului Brăila, Bazin încercări navomodele la Facultatea de Construcţii Navale ? Galaţi, Centru comercial ? Focşani, Extindere Liceu Industrial ? Galaţi, Blocuri de locuinţe ? Galaţi, Întreprinderea confecţii ? Suraia, Bloc 56 ? Ansamblul strada Victoriei-Brăila ş.a.

Laureat al Premiului CSCAS/1964 (ex aequo) pentru Hotel ONT-GALAŢI. Deţine premiul CSCAS/1968 pentru proiectul şi execuţia primei rulote de şantier construită din polistiren armat cu fibră de sticlă.

Realizează amenajări interioare şi mobilier la ONT-CARPAŢI, Ministerul Turismului, ICVL ş.a.

Între 1971 şi 1998 lucrează la DGDAL (Sectoarele 5, 6) din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti. Domenii de activitate: investiţii, stabilitatea construcţiilor, urmărirea lucrărilor de construcţii şi sistematizare.

Este coautor la elaborarea cărţilor:

BISERICI OSÂNDITE DE CEAUŞESCU ? 1977-1989, Edit. Anastasia, 1995.

ISTORIA ŞI ARHITECTURA LĂCAŞURILOR DE CULT DIN BUCUREŞTI, 3 volume, Edit. Ergorom ?79, 2000.

În pregătire: ENCICLOPEDIA LĂCAŞURILOR DE CULT DIN BUCUREŞTI, 2 volume.

A colaborat la serialul de televiziune ?MEMORIALUL BUCUREŞTIULUI? în regia d-nei Lucia Hossu-Longin (TV-România 1 ? 2000-2001) şi la serialul ?PIATRĂ ŞI DUH? în regia d-nei Anca Filoteanu (PAX TV ? 2004).

Participant la EXPOZIŢIA ?BUCUREŞTI ? ORAŞUL ISTORIC, ORAŞUL DISTRUS, ORAŞUL ÎN DEVENIRE? organizată la Muzeul de Artă al României în iunie 1994.

 
Ultimele
numere:
 
 
 
 
Prima pagina | Arhiva | Redactia | Editura | Abonamente | Contact
Copyright 2003- 2011 Revista Memoria. Toate drepturile rezervate.