Început de an şcolar 1938-1939 la liceul ?Marele Voievod Mihai" din Cetatea Albă (Basarabia); în acele zile a venit la liceu şi noul profesor de limbă română, domnul Petre V. Ştefănucă. Eram elev în clasa a VII-a şi amintirea lui mi-a rămas neştearsă în memorie, mai ales după ce am aflat că el este autorul volumului Cercetări folclorice pe malul Nistrului de Jos, în care am găsit-o pe bunica mea, mama mamei mele, Paraschiva Iordache, din comuna Purcari, jud. Cetatea Albă. De la ea, folcloristul Petre V. Ştefănucă culesese o mare varietate de folclor, precum obiceiuri, tradiţii, zicale, poveşti, satire, superstiţii şi descântece.

Era un tânăr profesor cu realizări deosebite în culegerea şi editarea materialului folcloric şi etnografic de la moldovenii basarabeni, începând cu anii 1934-1935, care voia să dovedească prin strădaniile sale că, în cei peste o sută de ani de ocupaţie rusească a Basarabiei, moldovenii de acolo nu şi-au uitat limba, datinile, cântecele şi jocurile moştenite din moşi- strămoşi.

Din păcate, evenimentele tragice pentru ţara noastră care au avut loc în anul 1940 ? ocuparea Basarabiei şi Bucovinei de Nord de către Uniunea Sovietică ? au curmat atât activitatea cât şi viaţa filologului şi folcloristului basarabean.

Petre V. Ştefănucă s-a născut la 14 septembrie 1906 în satul Ialoveni, din vecinătatea Chişinăului, într-o familie de ţărani mijlocaşi ce se trăgeau din mazili (mazil ? mic boier, lipsit de privilegii; membru al unui corp de cavalerie alcătuit din boieri fără funcţii; strângător de biruri, vătăşel). Viitorul savant îşi face învăţământul primar la şcoala din satul natal, studiile secundare la liceul ?Alexandru Donici" din Chişinău, iar pe cele superioare la Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti, unde i-a avut ca profesori pe academicienii D. Caracostea şi Dimitrie Gusti, profesorul N. Cartojan şi alţii. Îndrăgit de acad. D. Gusti, după absolvirea facultăţii a

devenit colaborator şi adept al acestuia. Încă de pe când era student a început să desfăşoare activitate pedagogică, dând lecţii particulare elevilor de liceu care voiau să intre la vreo facultate.

La începuturile carierei, P. V. Ştefănucă depune o muncă rodnică de profesor secundar la liceele din Tighina, Cetatea Albă şi Chişinău, cerându-le elevilor săi să-şi însuşească bine lecţiile conform programei analitice; în paralel le spunea basme şi poveşti populare, le reproducea creaţii folclorice culese de el din popor; le cerea şi le recomanda elevilor să facă cunoştinţă pe viu cu ?cartea cea mare" a vieţii poporului ? creativitatea sa etnofolclorică, să se inspire din acest măreţ tezaur şi să nu se limiteze doar la textele din manualele şcolare.

Ca cercetător de profil larg, ancheta şi înregistra, cu precizia posibilă pe timpul său, folosind fonograful, toată informaţia găsită ? sociologică, etnologică ? din satele moldoveneşti din Basarabia.

Concentrat în armata română în anul 1939, se eliberează în iunie 1940 şi ajunge la Chişinău pe data de 26 iunie, cu două zile înainte de momentul cotropirii Basarabiei de către URSS. Nerefugiindu-se în anul 1940 în România, Petre V. Ştefănucă devine colaborator ştiinţific la sectorul de limbă şi literatură moldovenească de la Institutul de istorie, economie, limbă şi literatură de pe lângă Sovietul Comisarilor Norodnici al Moldovei. Fiind un specialist-filolog recunoscut, a fost solicitat să traducă gramatica ?moldovenească", dar, din cauză că cerea cu o dârzenie deosebită folosirea alfabetului latin şi respectiv a limbii române corecte, a căzut jertfă represaliilor politice staliniste. Fiind intransigent în susţinerea ideilor lui ?naţionaliste" cu privire la limba română, alfabetul latin şi ortografie, fiind şi duşmănit de unii colaboratori ai regimului sovietic, a fost arestat în toamna anului 1940 (9 oct.). A fost judecat la Chişinău în aprilie 1941 de către un Tribunal militar excepţional, acuzat ca fiind un ?naţionalist incorigibil", un agent al ?românofilismului", ?un produs incorigibil al culturii fasciste, un antisemit" ş.a.m.d.

Lista acuzaţiilor aduse lui Petre V. Ştefănucă este lungă, dar cele mai importante sunt următoarele:

? Membru activ al Comitetului refugiaţilor moldoveni de peste Nistru ? contrarevoluţionar, creat imediat după ocuparea Basarabiei de către România (1918).

? Susţinător şi propagator în presă, încă din timpul studenţiei, a teoriei statului român ?mare", de la râul Tisa până la râul Bug!

? Participant la Congresul antisovietic al fugarilor din U.R.S.S., ce a avut loc la Chişinău în anul 1937.

? Membru al organizaţiei ?Frontul Renaşterii Naţionale" din România.

? A lăudat clasa ?dvorenilor", pe ţăranii viguroşi şi harnici ? mazili şi răzeşi.

? A susţinut că moldovenii sunt români.

? A fost ofiţer al armatei române.

? A adus clevetiri culturii socialiste, colectivizării din U.R.S.S. şi Partidului bolşevic.

Astfel, pe baza acestor acuzaţii, precum şi a altor acuzaţii artificiale, a fost declarat ?duşman al poporului" şi a fost condamnat la moarte prin împuşcare cu confiscarea întregii averi personale. La audierile dinaintea procesului a fost torturat crunt pentru ca la judecată să spună numai ceea ce era de trebuinţă organelor judiciare ale NKVD. Sentinţa a fost dată la 13 aprilie 1941.

În timpul procesului, P. V. Ştefănucă şi-a agravat situaţia de arestat politic şi prin faptul că, în timp ce judecata se desfăşura în limba rusă, el a cerut să se vorbească în limba noului stat al Moldovei Sovietice, adică în moldoveneşte.

Iată o parte a dialogului dintre judecător şi P. V. Ştefănucă, moment extras din stenograma judecăţii:

Judecătorul: ?Ştiţi doar limba rusă, de ce nu răspundeţi?"

Ştefănucă P. V.: ?Da, dar d-voastră singuri aţi creat Republica Moldovenească, deci limba statului este limba noastră."

În urma cererii unor prieteni şi colaboratori apropiaţi, adresată completului de judecată, pentru reducerea pedepsei, lui P.V. Ştefănucă i s-a înlocuit osânda capitală cu 10 ani de închisoare într-o colonie (ITC) pentru deţinuţi politici din R.A. Tătară; la 12 iulie 1942 a murit într-un lagăr sovietic pentru deţinuţi politici din fosta regiune Kuibâşev, la est de fluviul Volga.

După mărturiile unui prieten şi coleg de liceu al lui P.V. Ştefănucă, devenit medic, şi care s-a aflat împreună cu Ştefănucă în acelaşi lagăr, acesta a murit de dizenterie pe braţele prietenului său, care în condiţiile de detenţie din lagăr nu a putut să procure medicamentele necesare care i-ar fi salvat viaţa.

În presa din R.S.S. Moldovenească de după anul 1987 (săptămânalul ?Literatura şi arta"), când în U.R.S.S., sub conducerea lui M. Gorbaciov, a fost proclamat glasnosti-ul (libertatea cuvântului şi informaţiilor), au apărut

unele articole consacrate multregretatului om de ştiinţă P.V. Ştefănucă, iar unii foşti colaboratori ai lui care au asistat la proces au spus că s-ar fi făcut încercări de apărare din partea anumitor martori. Dar chiar dacă cineva ar fi încercat să-l apere pe deţinut, în condiţiile feroce de teroare şi represiune politică stalinistă, ?cutezătorul" se situa singur pe banca acuzaţilor.

P.V. Ştefănucă a fost un cercetător de elită din Basarabia şi, după destrămarea Uniunii Sovietice şi proclamarea independenţei Republicii Moldova, a fost reabilitat, iar opera sa a fost republicată la Chişinău de Editura Ştiinţa în anul 1991, în două volume frumos prezentate, conţinând 870 de pagini, cu antetul ?Moştenire", Petre V. Ştefănucă, Folclor şi tradiţii populare.Cartea Cercetări folclorice pe valea Nistrului de Jos a fost publicată în anul 1937 şi conţinutul ei a fost inclus în ?Anuarul Arhivei de folclor" pe anul 1937, publicat de Ion Muşlea la Cluj. De asemenea, această lucrare este menţionată în bibliografia cărţii lui Ion Popescu Sireteanu: Limbă şi Cultură Populară. Din istoria lexicului românesc. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică ? Bucureşti, 1983.

Marea diversitate a folclorului cules şi publicat de Petre V. Ştefănucă demonstrează bogăţia culturii populare a românilor moldoveni din Basarabia, înţelepciunea şi credinţa de neclintit în Dumnezeul nostru atotputernic.

Petre V. Ştefănucă a fost un martir al luptei românilor basarabeni pentru afirmarea identităţii lor naţionale, împotriva tendinţelor de rusificare şi de înstrăinare a lor, atât în timpul stăpânirii ţariste cât şi în timpul stăpânirii sovietice, care a început la 28 iunie 1940 şi a continuat cu o şi mai mare înverşunare după cel de-al doilea război mondial.

Închei această relatare despre folcloristul profesor Petre V. Ştefănucă cu două zicale culese de el de la bunica mea Paraschiva Iordache din comuna Purcari, de pe malul drept al Nistrului: ?Sânt scări di suit, da sânt şi di coborât" şi ?Dumnedzeu nu bate cu băţu".Despre Eugen Mârza a se vedea ?Memoria" nr. 35 pag. 34-35