|
 |
|
Cu nesfârşită tristeţe ne-am despărţit de prietenul nostru, Ion Herdan, care a plecat dintre noi cu discreţie şi demnitate, aşa cum a şi trăit. Pornise pe drumul vieţii cu nişte calităţi sufleteşti, intelectuale şi de familie care i-ar fi putut asigura o carieră strălucită şi un trai senin şi luminos, lipsit de griji meschine. Dar s-a născut prea târziu; era un mare senior, însă al altor timpuri. Nepregătit pentru cumplita noapte a comunismului care ne-a copleşit timp de o jumătate de secol, Ion Herdan a băut până la fund, alături de ai săi şi de noi, paharul amărăciunilor şi umilinţelor. Cu viaţa frântă când nici nu împlinise 30 de ani - fiindcă s-a născut în 1920 -, spoliat de rodul muncii tatălui şi unchiului său, industriaşi care au contribuit la prosperitatea României antebelice, înfierat cu stigmatul de "bestie burghezo-moşierească", Ion Herdan a înfruntat teroarea închisorilor comuniste; iar apoi societatea noastră, aşa-zis democrată, nu i-a acordat un loc de muncă şi nici măcar o locuinţă decentă. Zeci de ani a locuit într-o singură cameră cu mama sa şi cu devotata sa guvernantă, pe care le-a îngrijit cu dăruire şi sacrificii până la adânci bătrâneţi. Zeci de ani lui Ion Herdan, care cunoştea la perfecţie franceza, germana, engleza, i s-au interzis călătoriile în străinătate şi orice contact cu străinii, lui, care era nepot direct al lui Yonel, marele actor de la Comedia Franceză, şi care era înrudit cu nobili francezi, ca familia Palewski.
Imbatabilele sale cunoştinţe de limbi străine n-au fost pentru el doar un ornament intelectual: l-au ajutat să supravieţuiască în anii comunismului, dăruind literaturii române şi universale traduceri excelente, dintre care am menţiona Patul lui Procust de Camil Petrescu, Scrinul negru de George Călinescu, Risipitorii de Marin Preda, în jur de 30 de albume de artă apărute la Editura Meridiane, volumul omagial dedicat lui Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Ortodoxe Române de Mircea Păcurariu şi altele. Traduceri ale sale au apărut la Paris în editurile de prestigiu Payot şi Seuil. A realizat numeroase traduceri în limba română, cum ar fi două volume din Istoria vieţii private de Georges Duby, Soliman Magnificul de André Clot, şi numeroase altele, iar versiunea franceză a revistei "Vacances en Roumanie" i se datorează în exclusivitate. În 1978 a fost primit în Uniunea Scriitorilor, iar în 1984 i s-a decernat premiul Uniunii pentru traducerea în franceză a romanului Patul lui Procust.
După 1989, Ion Herdan începuse să ducă o viaţă normală pentru o persoană cu calităţile sale: s-a mutat într-un apartament agreabil din centrul Bucureştiului, unde - cu o eleganţă şi simplitate de amfitrion înnăscut, privat zeci de ani de bucuria ospitalităţii - primea regulat personalităţi din elita intelectuală românească şi din cercurile diplomatice străine. La rândul lui se bucura ca un copil de câte ori era invitat la câte o recepţie. Făcea acum călătorii în străinătate - a traversat şi Oceanul, dar totuşi Europa era aproape de sufletul său. Călătoriile sale, întreprinse în majoritate cu bunul şi neconsolatul său prieten, profesorul Mihai Baz, nu erau numai turistice: el ştia să le dea o amprentă culturală, vizitând muzee şi frecventând spectacole, planificându-şi adesea călătoriile în funcţie de diferite premiere.
Ultima sa traducere - tot perfectă, cum ne obişnuise Ion Herdan - a fost o culegere de texte politice ale lui Eminescu, traduse în franceză în cadrul Programului Eminescu 2000 şi destinate primului CDRom ce urmează a fi realizat de Editura Libra. Cu mare satisfacţie vorbea de această traducere, iar noi constatăm astăzi cu tristeţe că - deşi, prin noul suport de CDRom o parte din opera lui Ion Herdan păşeşte în următorul secol şi mileniu - prietenul nostru nu-şi va mai putea vedea materializată ultima strădanie.
Toţi cei care l-am cunoscut vom resimţi mult timp lipsa acestui bun şi adevărat şi drag prieten: ne va lipsi urbanitatea sa într-o lume tot mai copleşită de periferie, ne va lipsi distincţia sa în stridenţele care ne înconjoară, ne va lipsi acel farmec discret al unei lumi apuse care dispare şi mai mult o dată cu dispariţia lui Ion Herdan.
Dumnezeu să-l odihnească!
Incinerare
În memoria lui Ion Herdan
Moartea-şi începea
travaliul invizibil
germinând în miez
de nimic, împărţită
'ntre carne şi suflet,
năpădind viaţa
în focul ce sfinţea
toată fiinţa: infinită. José Augusto Seabra
Bucureşti, 28 iunie 2000
Traducere de Micaela Ghiţescu)
|
|
|
| |
|
|
|
Ultimele
numere: |
 |
| NUMARUL 68-69 |
| |
 |
| NUMARUL 66-67 |
| |
 |
| NUMARUL 64-65 |
| |
 |
| NUMARUL 63 |
| |
|
| Arhiva revistelor |
|
