|
 |
|
Acest text, adresat lui Ceauşescu, cunoscut şi sub numele de Scrisoarea din 23 august - căci la această dată a fost difuzat, în 1988, de radio Europa Liberă - a fost scris de Doina Cornea la cererea a doi muncitori - Iulius Filip şi Dumitru Alexandru Pop -, fondatori ai sindicatului liber Libertatea, ei înşişi intenţionând să o semneze. Autoarea consideră că această scrisoare cuprinde programul ei politic, valabil şi astăzi. Scrisoarea din 23 august şi cea precedentă au ajuns în Occident datorită lui Josy Dubié, autorul reportajului Dezastrul roşu, despre România şi Doina Cornea, transmis de televiziunea belgiană şi apoi de televiziunile din numeroase ţări occidentale. Considerăm utilă readucerea în memoria opiniei publice a acestui text emblematic.
Domnule Preşedinte al Consiliului de Stat,
Pe măsură ce abuzurile, represiunile, corupţia, nedreptatea, falsul şi dezinformarea se înteţesc, de sus şi până jos, creşte şi îngrijorarea, jalea, nesiguranţa populaţiei.
Deoarece atât prin politica Dvs. internă, cât şi prin cea externă actuală, atât prin politica economică, cât şi prin cea socială expuneţi la mari riscuri viitorul ţării, securitatea ei, bunul ei renume internaţional, dar şi integritatea fizică, morală şi spirituală a populaţiei, îndrăznim să vă adresăm următoarea rugăminte, care ar cuprinde de fapt o alternativă, două soluţii posibile pentru evitarea unui dezastru iminent şi ireparabil:
a) fie să renunţaţi, împreună cu nomenclatura care vă susţine, la conducerea ţării, în cazul că nu vreţi să renunţaţi la linia de guvernare adoptată pentru a nu recunoaşte că este greşită; ar fi un act prin care aţi da într-adevăr dovadă de responsabilitate şi abnegaţie, iar poporul român v-ar fi recunoscător, aşa cum v-a fost recunoscător când - prin anii '60 - i-aţi redat un fel de respiraţie, de speranţă;
b) fie să procedaţi la introducerea unor reforme - începând cu principiul pluralismului democratic, cel al separării puterii administrative şi juridice de puterea de partid, cel al competenţei şi al moralităţii în alegerea cadrelor de răspundere, indiferent de apartenenţa lor politică, până la cel al liberalizării societăţii, economiei, instituţiilor şi culturii.
Marea majoritate a populaţiei gândeşte astfel. Braşovul a constituit a dovadă.
Am dori totuşi să vă atragem atenţia că ne adresăm Dvs., cu bună intenţie, doar în speranţa că vom provoca un dialog sincer între putere şi naţiune, între Dvs. şi forţele active ale ţării: ar fi nedrept dacă aţi răspunde prin forţă şi represiune.
Dacă în anii '60 diferitele domenii de activitate păreau să tindă spre liberalizare şi, implicit, spre o dezvoltare promiţătoare, azi s-a ajuns la un regres fără precedent. Desigur, drumul ales nu a fost cel mai bun. Înţelegem cât e de greu să conduci un stat. Dar continuând să asistăm cu pasivitate la aceste prăbuşiri, înseamnă să consimţim la o complicitate cu răul. Mulţi cetăţeni cred că situaţia a ajuns atât de gravă, încât nu se mai poate face nimic. Noi sperăm totuşi că starea de lucruri mai poate fi redresată, cu condiţia de a-i stabili, mai întâi, corect diagnosticul.
De-a lungul anilor, aţi dorit să fiţi singurul factor de decizie în toate domeniile de activitate, neţinând seama de părerea unor specialişti de bună-credinţă, care v-ar fi scutit de unele erori de concepţie. În schimb, i-aţi încurajat doar pe colaboratorii care vă flatau.
Dar aceşti colaboratori erau şi sunt lipsiţi de scrupule, interesaţi numai de a primi o recompensă. Astăzi, alături şi împreună cu ei, sunteţi răspunzător de deteriorarea sau epuizarea celor mai de seamă bunuri şi resurse ale neamului, printr-o greşită administrare a lor.
Sunteţi răspunzător de secătuirea spirituală a indivizilor, de pustiirea inteligenţei, de înăbuşirea responsabilităţii individuale, a creativităţii şi a inventivităţii cu care poporul nostru a fost dotat. Oamenii - trataţi ca obiecte, despuiaţi de demnitate, băgaţi cu de-a sila în structuri existenţiale ce nu li se potrivesc, paralizaţi de teamă în faţa zdrobitorului aparat represiv - sfârşesc prin a se comporta ca nişte obiecte. De aceea totul stagnează. Dar sunteţi răspunzător şi de debilitarea fizică a milioane de oameni, datorită privaţiunilor la care sunt constrânşi: de hrană, de căldură, de medicamente. Degradarea factorului uman (pierderea valorilor, egoismul, corupţia), pe lângă cauzele de natură politică şi economică, a dus la căderea instituţiilor, la eşecul industriei, al comerţului şi la ruinarea agriculturii. Mai sunteţi răspunzător de dărâmarea unor biserici - monumente istorice de prestigiu, de falsificarea şi distrugerea trecutului nostru, iar recent - de distrugerea satelor şi tradiţiei noastre rurale. Mai demult, domnitorii noştri ridicau câte o biserică după izbânzile lor, poate chiar şi după înfrângeri, iar Dvs. le distrugeţi.
Considerăm că toate erorile amintite izvorăsc din faptul că porniţi în tot ce întreprindeţi de la o falsă premisă: Ştefan Lupaşcu v-ar spune că vă plasaţi în logica materiei inerte şi a mecanicii macrofizice, chiar şi atunci când e vorba de viaţă şi de spirit. Materia fizică ascultă doar de legea cantităţii, a omogenizării, a inerţiei. Legea vieţii e diversitatea (pe plan social - pluralismul), implicând libertatea. Şi legea spiritului, mai ales ea, presupune libertatea în căutarea adevărului, a binelui, a frumosului, cu rădăcini transcendente. Atunci când aplicaţi naturii, indivizilor, psihologiei şi gândirii lor, vieţii sociale şi instituţiilor legile mecanice ale materiei inerte şi omogenizarea, repetarea identicului - nesocotind şi spontaneitatea indivizilor -, împingeţi toate realităţile omeneşti spre entropie. Respectaţi-ne diversitatea şi libertatea de a fi diverşi! Altfel, riscaţi ca în marea competiţie mondială să concuraţi de unul singur împotriva unei diversităţi copleşitoare ca ingeniozitate şi inteligenţă. Nu credeţi oare că aveţi nevoie de noi, de diversitatea noastră, de inteligenţa noastră, de aspiraţiile şi de libertatea noastră în marea competiţie cu lumea?
În consecinţă, cerem reorientarea - de principiu - a societăţii pe alte baze: în primul rând, pe baza adevărului istoric, în vederea păstrării identităţii noastre, apoi pe baze democratice şi liberale. Doar un climat de libertate favorizează ecloziunea forţelor spirituale creative ale individului ca fiinţă responsabilă, cu o reală conştiinţă de sine. Nu poate exista o responsabilitate colectivă. Simţul răspunderii nu poate fi viu decât în individ şi prin individ.
De asemenea, cerem reorientarea societăţii noastre pe baze religioase: numai religia cultivă legătura omului cu adevărul ontologic (esenţa lumii) şi totodată cu Dumnezeu; şi tot religia întemeiază şi cultivă virtuţile şi valorile spirituale, fără de care o societate decade. Ideologiile reducţioniste, materialiste sărăcesc şi debilitează fiinţa umană, slăbindu-i virtuţile. Dorim deci o societate clădită pe adevăr, dreptate, libertate, pe credinţă şi încredere între oameni. O societate bazată pe raporturi de simpatie, de solidaritate şi de iubire, nu de suspiciune, de teamă şi de adversitate.
În continuare, cerem orientarea politică externă a României în vederea întăririi legăturilor ei tradiţionale cu ţările Europei de vest (mai ales cu Franţa) şi cu S.U.A.; scoaterea ţării din izolarea în care se află.
În scopul protejării fiinţei umane şi a dezvoltării ei armonioase, cerem reaşezarea tuturor instituţiilor pe temeiuri de adevăr, de dreptate şi de libertate: acordarea importanţei cuvenite Bisericii Ortodoxe în formarea spirituală a neamului, respectarea autonomiei ei faţă de stat; respectarea tuturor bisericilor legal recunoscute; reînfiinţarea Bisericii Greco-Catolice, ca importanţă, a doua biserică în tradiţia noastră spirituală şi culturală, cu un important rol în trezirea şi formarea conştiinţei noastre naţionale. Cerem, apoi: liberalizarea şi reorganizarea învăţământului, a mediilor de informare, a justiţiei. Sentinţele să se pronunţe doar pe criterii de dreptate. Toate procesele să fie publice. Să se ia măsuri menite să descurajeze necinstea, corupţia. Punerea în libertate a deţinuţilor politici. Tot în scopul protejării fiinţei umane, cerem respectarea drepturilor cetăţeneşti constituţionale, care garantează libertatea de conştiinţă şi de opinie, libertatea de exprimare, libera circulaţie a ideilor, a informaţiei, libertatea de a se reuni şi organiza, de a călători. Liberalizarea presei şi deci o informare completă şi corectă a cetăţeanului prin publicaţii independente, în care să poată apărea dezbateri critice libere, opinii diferite de cele oficiale, semnalarea abuzurilor de putere.
Cerem admiterea pluralismului politic şi de idei, ca fundament al vieţii sociale.
Cerem asigurarea unei vieţi decente pentru fiecare cetăţean care prin munca sa contribuie sau a contribuit la bunul mers al societăţii: retribuţie proporţională cu valoarea muncii prestate, alimentaţie optimă, căldură, lumină, asistenţă medicală şi socială gratuită, învăţământ gratuit. Toate acestea - de facto. Acordare de ajutor social în cazul desfiinţării unor întreprinderi nerentabile. Crearea unor posibilităţi de recalificare în cazul muncitorilor care-şi pierd locul de muncă din acelaşi motiv. Instituirea, în cadrul întreprinderilor, a unor comitete independente de orice criteriu politic, formate din cei mai valoroşi profesionişti, care să apere interesele muncitorilor şi ale angajaţilor, să le susţină revendicările, în caz de încălcare a drepturilor lor, şi să controleze dacă legile au fost corect aplicate, în caz de litigiu.
În privinţa raportului Dvs. cu cetăţenii ţării, îngăduiţi-ne să sugerăm următoarele: opriţi cultul personalităţii, atât de paralizant; cereţi opinia sinceră a celor mai pricepuţi specialişti, indiferent de ideile lor politice, pentru a scoate, cu ajutorul lor, ţara din dificultatea în care se află. E în joc destinul ţării. Depuneţi, de asemenea, eforturi pentru crearea unităţii tuturor românilor. În acest scop, restabiliţi legăturile fireşti cu românii din exil, nu respingeţi colaborarea cu ei, cu unii specialişti de primă mână în economie, tehnică, ştiinţă, gândire filosofică şi politică.
În ce priveşte problemele legate de economie, sugerăm următoarele: ca principiu, descentralizarea economiei, liberalizarea şi trecerea ei parţială, treptată, sub control privat, pe bază de proprietate şi de iniţiativă individuală, răspunzând legii cererii şi ofertei.
Să se facă o analiză temeinică a întregii economii (industrie, agricultură, comerţ) solicitând în acest scop opinia deschisă a celor mai buni specialişti.
În industrie - desfiinţarea întreprinderilor nerentabile. Reutilarea întreprinderilor rentabile la nivelul cerinţelor tehnice de ultimă oră, astfel încât produsele să fie competitive în contextul economiei mondiale. Înfiinţarea mai multor întreprinderi mixte, rentabile, cu utilaj şi specialişti străini, de preferinţă din lumea occidentală, în vederea impulsionării industriei autohtone. Numirea specialiştilor în funcţii de conducere după singurul criteriu posibil: cel al valorii profesionale. Criteriul politic a dus la promovarea mediocrităţii. Libertatea întreprinderilor de stat de a încheia nemijlocit contracte, atât cu firme indigene cât şi străine, şi de a hotărî asupra calităţii şi a cantităţii produselor, precum şi asupra investiţiilor.
Revitalizarea comerţului intern şi extern prin: pregătirea mai temeinică a cadrelor care lucrează în comerţ (ample cunoştinţe de politică economică, limbi străine, cunoştinţe tehnice etc. pentru comerţul exterior, pricepere, serviabilitate pentru comerţul interior).
Produsele destinate pieţei interne să nu fie calitativ inferioare produselor destinate exportului. Cantitatea produselor să asigure în mod prioritar consumul intern faţă de export. Altfel, ar rămâne în vigoare o dureroasă şi umilitoare jignire adusă cetăţeanului român, producătorul bunurilor în cauză.
Înfiinţarea de magazine de cartier suficiente, care să asigure o aprovizionare completă şi rapidă, mai ales cu: pâine, lactate, carne, legume, fructe. Mărfurile să fie curat prezentate şi îngrijit ambalate.
Încurajarea meseriilor legate de turism, folosirea la capacitatea şi calitatea optimă a dotărilor existente. Hotelurile prost administrate şi aflate în stare de delăsare să fie cedate unor mandatari. Dreptul persoanelor particulare de a înfiinţa, în staţiuni şi în alte zone turistice, mici case de odihnă, mici cabane sau hoteluri şi pensiuni-restaurante. Dreptul de a le închiria şi turiştilor străini şi de a le face publicitate şi prin agenţii străine.
În ce priveşte agricultura, să se ţină seamă de specificul nostru geografic şi demografic, stabilindu-se o proporţie echilibrată între agricultură şi industrie. Cointeresarea angajaţilor agricoli din fermele de stat, prin acordare de salarii şi produse echivalente cu venitul unui muncitor industrial, oprindu-se astfel pauperizarea acestei categorii sociale.
Desfiinţarea C.A.P.-urilor nerentabile sau, la cererea colectiviştilor, reînfiinţarea gospodăriilor individuale. Îngrijirea culturilor, culesul şi depozitarea recoltei în condiţii optime nu pot fi obţinute decât prin împărţirea terenurilor în gospodării familiale individuale, pe bază de proprietate, unde fiecare răspunde existenţial de munca sa.
Producătorii, atât colectiviştii cât şi cei particulari, să aibă dreptul de a-şi desface produsele liber, fixând ei preţurile, fie către stat, fie pe piaţă, neavând alte obligaţii decât acceptarea impozitelor şi a taxelor legale. Dreptul ţăranului de a încheia contracte în exterior. Acordare de împrumuturi pentru dotarea gospodăriilor individuale cu maşini agricole moderne. Măsuri de protejare a drepturilor prin desfiinţarea contractelor obligatorii, care sunt atât de dezavantajoase pentru ţărani, încât aceştia se văd nevoiţi să-şi omoare animalele nou-născute.
Cerem în continuare oprirea urgentă a demolării satelor. Prejudiciile aduse naţiunii, în urma acestor demolări, vor fi mult mai mari decât beneficiile scontate.
Dislocările forţate de populaţie aduc descurajarea şi marginalizarea a sute de mii de familii care nu se vor putea adapta noii vieţi impuse. Izgonirea oamenilor de pe aşezările lor ancestrale, unde îşi au îngropaţi părinţii, unde îşi au bisericile, datinile, casele construite conform cerinţelor lor de viaţă şi de activitate este un sacrilegiu.
Casa ţărănească îşi are semnificaţia ei psihologică; ea este una cu sufletul celui care a construit-o; lovind în casa ţărănească, loviţi în sufletul neamului. Ţăranii pot fi ajutaţi - chiar trebuie ajutaţi - să-şi îmbunătăţească aşezările cu dotări moderne, confortabile, în cadrul specificului tradiţional. Nu distrugeţi ultimele vestigii ale tradiţiei; această clasă a fost mult prea lovită de patruzeci de ani încoace. Considerăm că nu aveţi dreptul să demolaţi mii de sate fără consimţământul liber al populaţiei. Ar fi un grav abuz de putere.
Cerem de asemenea protejarea mai atentă a mediului înconjurător şi a monumentelor naturii - ape, lacuri, Deltă, păduri, sol etc.
În încheiere, considerăm că demersul nostru este legitim. Ca fiinţe umane avem dreptul să gândim şi să ne exprimăm gândurile, avem obligaţia de a nu rămâne indiferenţi la ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Ca cetăţeni, am contribuit prin munca noastră la menţinerea societăţii. Avem dreptul să ne şi bucurăm de roadele muncii noastre, avem dreptul să ştim cum sunt administrate bunurile pe care le-am produs; avem dreptul la stabilitate şi securitate sociale ca temei al existenţei de zi cu zi; avem dreptul la un climat de încredere şi de fraternitate cu semenii noştri.
Cluj, septembrie 1988 |
|
|
| |
|
|
|
Ultimele
numere: |
 |
| NUMARUL 68-69 |
| |
 |
| NUMARUL 66-67 |
| |
 |
| NUMARUL 64-65 |
| |
 |
| NUMARUL 63 |
| |
|
| Arhiva revistelor |
|
