2% pentru MEMORIA
Vizitati-ne pe Facebook
 Arhiva
 
 
Episcopul Ioan Suciu
Cristian Vasile
 
"Numai cu sânge se poate scrie istorie..."
    Ioan Suciu, unul dintre cei mai tineri prelaţi catolici la vremea sa, a fost consacrat ca episcop auxiliar de Oradea în vara anului 1940, rămânând în teritoriul cedat Ungariei împreună cu alţi doi ierarhi greco-catolici: Alexandru Rusu şi Iuliu Hossu.
    După ce, în toamna anului 1944, a supravieţuit unei tentative de execuţie sumară de către armata maghiară în retragere, episcopul Ioan Suciu s-a confruntat cu o nouă provocare: pericolul instaurării în ţară a unui regim de sorginte sovietică. Chiar şi după ce comuniştii români şi-au consolidat poziţiile după falsificarea alegerilor din 19 noiembrie 1946, Ioan Suciu - acum în calitate de administrator apostolic al Arhidiecezei greco-catolice de Alba-Iulia şi Făgăraş - s-a remarcat prin critica violentă a regimului prosovietic instalat prin fraudă.
    În predica ţinută cu prilejul Anului Nou 1947, Ioan Suciu nu se sfia să plaseze numele lui Stalin într-un context foarte puţin favorabil liderului comunist de la Kremlin, iar peste câteva luni episcopul îşi exprima în mod public speranţa în schimbarea regimului politic din România.
    
    Pregătirea desfiinţării Bisericii Greco-Catolice

    
    Presiunile crescânde la care era supusă Biserica Greco-Catolică l-au determinat pe episcop să convoace în februarie 1948 pe toţi preoţii uniţi din dieceza sa. La această reuniune, Ioan Suciu a anticipat martirajul la care vor fi împinşi clericii uniţi şi i-a rugat pe preoţii nehotărâţi să părăsească din timp Biserica. Temerile lui Ioan Suciu se vor adeveri chiar la 22 februarie când, de la tribuna Congresului Partidului Comunist, Gheorghiu-Dej s-a lansat într-un atac nemilos la adresa Sfântului Scaun şi a Bisericii Catolice. Deoarece discursul lui Dej a fost urmat de o virulentă campanie de presă anticatolică, Ioan Suciu a decis să ia poziţie împotriva "adevărului" oficial promovat de ziarele şi de radioul controlate de autorităţile comuniste. Astfel, la 19 aprilie 1948, Ioan Suciu declara că acest "adevăr" nu face altceva decât "să tâmpească pe om şi să-l încurce mai rău la minte".1 
    În primăvara anului 1948 existau destule semne că autorităţile guvernamentale intenţionează să aplice modelul sovietic şi în domeniul religios, adică să treacă - sub pretextul "reîntregirii" Bisericii Ortodoxe - la desfiinţarea Bisericii Greco-Catolice. În aceste împrejurări, un cunoscut adversar al ierarhiei unite, mitropolitul ortodox al Ardealului Nicolae Bălan, a rostit chiar la Blaj pe data de 15 mai 1948 (aniversarea centenarului Revoluţiei de la 1848) un discurs în care îi chema pe credincioşii greco-catolici, "rătăciţi" de la adevărata credinţă, să se întoarcă în sânul Bisericii Ortodoxe.2 
    Într-un raport prezentat la o conferinţă episcopală din 17 iunie 1948, Ioan Suciu amintea de faptul că la festivitatea de la Blaj a stat aşezat la stânga lui Petru Groza, care la un moment dat, în timpul discursului mitropolitului Bălan, l-a prins de mână şi i-a spus că va urma o parte foarte neplăcută pentru uniţi. Era vorba de apelul la unitate religioasă pe care mitropolitul îl lansa către turma greco-catolică "rătăcită". Deşi se afla la această festivitate (era chiar gazdă a manifestării!), episcopul Ioan Suciu a fost împiedicat să ia cuvântul şi ca urmare a acestui fapt a părăsit adunarea de pe Câmpia Libertăţii. Apelul mitropolitului Bălan a fost reînnoit şi de noul patriarh Justinian Marina, chiar în ziua instalării sale, la 6 iunie 1948. Replica episcopului Suciu a venit la câteva săptămâni, când într-o predică ţinută la Blaj afirma: "aici, în spatele altarului, pe Câmpia Libertăţii, mi s-a spus că suntem Ťrătăciţiť. Dar de la ce suntem noi rătăciţi? De la credinţă, de la neam, de la ţară? Nu! Biserica Catolică niciodată nu a fost rătăcită. Sunt rătăciţi acei care vor să servească interesele neamurilor străine". Aluzia la sovietici, care în 1946 începuseră acţiunea de desfiinţare a Bisericii Unite din Galiţia (Ucraina), era extrem de străvezie. Prin acest discurs, ascultat de sute de credincioşi, Ioan Suciu îşi asuma un risc imens şi mulţi greco-catolici s-au temut că va urma o inevitabilă arestare a sa. Deşi cunoştea sau bănuia că este urmărit pas cu pas de către Siguranţă, Ioan Suciu şi-a menţinut şi în lunile următoare tonul făţiş critic faţă de autorităţi, pe care nu a încetat să le considere "vremelnice". Că este aşa o dovedeşte şi un document întocmit de Direcţia Regională de Securitate Sibiu în care se spune că "în cursul lunii iulie 1948, întreprinzând o serie de vizite canonice pe teritoriul judeţului Alba-Iulia, episcopul dr. Ioan Suciu din Blaj a făcut unele afirmaţii, cu ocazia predicilor ţinute, care au provocat nelinişte şi agitaţiuni în rândurile populaţiei. Tot cu această ocazie sus-numitul, prin afirmaţiile sale cu dublu înţeles, a căutat să instige populaţia contra actualului regim democratic".
    În luna august situaţia Bisericii Unite a devenit şi mai precară în condiţiile în care numărul diecezelor era redus la numai două, iar preoţii continuau să fie urmăriţi, arestaţi sau supuşi la diverse presiuni. Referindu-se la acest aspect, episcopul Suciu le mărturisea credincioşilor săi: "în călătoriile pe care le-am făcut la Bucureşti am avut ocazia să stau de vorbă cu cei de la conducerea vremelnică a ţării noastre, cărora le-am făcut unele expuneri despre felul cum unele organe reprezentative ale forţei statului îşi fac datoria. Atunci am văzut frunţi încreţite, buze muşcate şi am auzit întrebarea: Ťoare se întâmplă toate astea în ţara noastră?ť"
    
    Turneul din judeţele Mureş şi Cluj

    
    La puţin timp după ce acest dialog a avut loc, autorităţile au decis să treacă la destituirea episcolului Suciu şi la întocmirea de probe pentru o apropiată arestare. Deşi la 3 septembrie 1948 era depus prin decret guvernamental, Ioan Suciu a continuat să-şi desfăşoare activitatea, oficiind slujbe şi emiţând documente în calitate de episcop şi administrator apostolic. Cu puţin timp înainte de publicarea decretului de depunere, Ioan Suciu a început un lung turneu în judeţele Mureş şi Cluj, cu scopul de a-şi încuraja credincioşii, astfel că ştirea depunerii a ajuns la cunoştinţa episcopului mai târziu, fiindu-i comunicată de canonicul Ioan Moldovan, care venise de la Blaj însoţit de Dumitru Nedea şi sora sa. Cei trei l-au îndemnat pe Ioan Suciu să se întoarcă la Blaj şi să sisteze predicile pentru a nu-şi periclita situaţia, dar episcopul a refuzat categoric, declarând că nu se va abate de la programul stabilit iniţial. În turneul său, Ioan Suciu s-a bucurat peste tot de primiri fastuoase, fiind întâmpinat chiar şi de către reprezentanţi ai unor autorităţi locale, cum ar fi: şeful de post din comuna Cătina (Ioan Dimitriu), un funcţionar de la Prefectura judeţului Mureş (Bogdan Bojdeanu) şi primarul comunei Miceşti (Zaharia Moldovan). Turneul a debutat pe data de 5 septembrie la Târgu-Mureş unde, după ce a oficiat serviciul divin în biserica greco-catolică din oraş, Ioan Suciu a ţinut o predică în care a denunţat legea învăţământului care suprima şcolile confesionale şi înlătura religia din rândul materiilor predate elevilor: "sunt 8 ani de zile de când se duce o luptă pentru desfiinţarea ştiinţei religioase, dar azi se duce o luptă mai mare ca oricând. Sufletul poporului este încărcat cu multă povară. Învăţătura de azi urmăreşte să desfiinţeze ştiinţa religioasă şi să-i înveţe pe copii să devină duşmani ai părinţilor, ai profesorilor şi învăţătorilor..." Pentru a se împiedica pervertirea prin intermediul şcolii, Ioan Suciu îi îndemna pe credincioşi să se ocupe ei înşişi, în familie, de educaţia religioasă a copiilor. Într-o altă predică ţinută tot la Târgu-Mureş, Ioan Suciu amintea şi de situaţia gravă din armată (supusă "democratizării"), unde ofiţerul politruc "dacă aude de spirit şi de alte lucruri sfinte îi vine să pună mâna pe armă..."
    Episcopul oferea şi o explicaţie pentru aceste stări de lucruri: "astăzi suntem conduşi de străini şi toate se pun la cale de către aceştia... Străinii ar trebui daţi afară, căci până când aceştia conduc, nu va fi linişte". Dacă în predicile precedente Ioan Suciu avusese cutezanţa să facă aluzii destul de transparente la sovietici şi la hegemonia lor în România, de data aceasta era vorba de un îndemn public şi făţiş (foarte puţin întâlnit în acea perioadă) de izgonire a dominaţiei străine din viaţa politică. Această îndrăzneală aproape fără precedent i-a determinat pe agenţii Serviciului de Securitate Mureş să afle dacă episcopul nu ia în calcul şi eventualele consecinţe negative ale gesturilor sale. Iată ce reuşea să obţină un informator al Securităţii Mureş: "lui (Ioan Suciu, n.n.) nu-i este teamă de a fi arestat, căci în acel moment toţi preoţii împreună cu credincioşii se vor opune şi vor staţiona în faţa Siguranţei".
    Un alt moment important al turneului prin judeţul Mureş s-a derulat la 8 septembrie, când Ioan Suciu s-a aflat la mănăstirea din Sânmartinul de Câmpie, unde în fiecare an avea loc un pelerinaj cu ocazia sărbătorii naşterii Maicii Domnului. Afluxul de credincioşi a fost impresionant, iar efectul predicilor lui Ioan Suciu atât de covârşitor, încât într-o notă informativă a Securităţii din 10 septembrie se aprecia că "în urma acestui pelerinaj, prin predicile rostite de acest episcop, membrii organizaţiilor politice au rămas foarte deprimaţi, fiindcă acesta prin cele spuse le-a irosit munca3  depusă cu atâta trudă".
    În contrast cu limbajul folosit de propaganda oficială a regimului, care îl considera pe Papă drept "lacheu al imperialiştilor aţâţători la război", Ioan Suciu îl prezenta enoriaşilor pe Pius al XII-lea drept "vâslaş al păcii" şi lansa apeluri la păstrarea legăturilor cu Roma catolică: "se caută prin diferite lucruri a ne smulge credinţa, dar să nu ascultaţi vorbele acestea fiindcă credinţa noastră va rămâne şi pe mai departe aşa cum a fost în trecut, pentru că Papa de la Roma se va ruga pentru îndreptarea şi mântuirea noastră". Ioan Suciu, supranumit şi "episcopul tineretului", a insistat asupra legăturii cu papalitatea şi la 10 septembrie, în comuna Băiţa, când le-a dăruit tinerilor din sat cruciuliţe primite de la Papă, pentru ca atunci când aceştia le vor privi să-şi aducă aminte de Sfântul Părinte şi să se roage pentru el, "fiindcă şi Papa se roagă pentru ei pentru ca Dumnezeu să-i scape de urgia care s-a abătut asupra lor".
    Ultima localitate vizitată de episcop a fost comuna Cătina unde a fost aşteptat de învăţătorul satului, dar şi de Ioan Dimitriu, şeful de post, o persoană foarte religioasă, care avea legături de prietenie cu preotul greco-catolic din sat. Organele de Securitate Mureş au avut motive serioase să semnaleze superiorilor acest aspect, mai ales că şeful de post era primul chemat să vegheze la respectarea legilor edictate de autorităţile comuniste, or Ioan Suciu îşi axase discursul ţinut la Cătina pe denunţarea fără echivoc a acestor legi. "Să nu se asculte de acele legi care sunt contra lui Dumnezeu - a spus Ioan Suciu - şi să se asculte numai de ceea ce spune religia şi scriptura".4  Acest îndemn la nesupunere a determinat probabil autorităţile să treacă la intimidarea şi reţinerea episcopului. Astfel, după predica ţinută în comuna Cătina, în timp ce se afla în drum spre Sâmboleni, Ioan Suciu a fost ridicat de organele Securităţii Cluj şi transferat apoi în custodia Direcţiei Regionale de Securitate Sibiu. Episcopul se aştepta la acest deznodământ deoarece primise mai multe avertismente de la Securitate. Spre exemplu, atunci când se afla în judeţul Mureş a fost "vizitat" de doi agenţi ai Securităţii judeţene care l-au sfătuit că este mai potrivit să se întoarcă la Blaj şi să pună capăt şirului de predici arhiereşti. La acest sfat, episcopul le-a răspuns că Securitatea ar putea să-i trimită ca însoţitori doi stenografi şi în cazul în care se va adeveri că el vorbeşte contra guvernului va răspunde personal de toate afirmaţiile sale. Amintind de această scurtă detenţie, episcopul preciza că "acolo unde am fost închis unul din cei care mă păzeau a căzut în genunchi lângă mine şi mi-a spus că şi el se roagă pentru că şi el crede la fel ca şi mine".
    
    Pledoarii pentru păstrarea credinţei

    
    După eliberare, Ioan Suciu a declarat unor cunoscuţi că în ciuda depunerii sale de către guvern va continua să oficieze slujbe, urmând ca actele de natură administrativă să intre în sarcina canonicului Victor Pop. De altfel, canonicii de la Blaj s-au solidarizat cu episcopul lor, fiind hotărâţi să demisioneze în bloc şi să plece la mănăstiri în caz că situaţia Bisericii Unite s-ar agrava.
    Autorităţile erau însă hotărâte să treacă la desfiinţarea acestei Biserici, astfel că la 27 septembrie a început acţiunea propriu-zisă de strângere de semnături din rândul preoţilor şi credincioşilor uniţi pentru aşa-zisa "revenire" la ortodoxie. Din cei aproape 2000 de clerici uniţi, doar 38 au acceptat - mulţi dintre ei după presiuni şi ameninţări - să semneze adeziunea la Biserica Ortodoxă şi să se întrunească la 1 octombrie la Cluj într-un "sinod" care să proclame reîntoarcerea greco-catolicilor în sânul ortodoxiei. Preoţii care au participat la această Adunare de la Cluj au fost, de altfel, excomunicaţi de episcopul Iuliu Hossu, la fel procedând şi Ioan Suciu cu aceia dintre preoţi care ţineau de dieceza sa.
    În timp ce la Cluj se punea în scenă un prim act al desfiinţării Bisericii Unite, Ioan Suciu, avându-i alături pe cei 10 canonici mitropolitani, îi sfătuia pe enoriaşii adunaţi în catedrala Blajului să nu se lase intimidaţi de furtuna care va veni, pentru că cei ce îi asupresc pe greco-catolici sunt vremelnici. Aceleaşi idei erau formulate de episcop în predica din 2 octombrie, când afirma că "numai cu sânge se poate scrie istorie şi dacă vom fi vrednici îl vom vărsa. În curând se vor sigila porţile bisericilor catolice, dar noi nu trebuie să disperăm fiindcă aceasta înseamnă slăbiciune, înseamnă că cei ce vor să ne desfiinţeze se tem de noi. Vor umbla din casă în casă să iscăliţi liste pentru a trece la ortodoxie; să nu vă lăsaţi influenţaţi, chiar dacă vă ameninţă, căci toate sunt trecătoare şi timpul se va întoarce şi cei care astăzi vor să ne desfiinţeze se vor întoarce şi vor fi cei mai buni catolici. Astăzi am ascultat la radio şi am auzit că s-au desprins din sânul nostru 30 de preoţi şi că au trecut de partea ortodocşilor, dar aceştia se vor căi. (...) Zeci de preoţi de-ai mei au fost arestaţi, schingiuiţi, ţinuţi în beciuri umede, pălmuiţi şi târâţi în nămol pentru credinţa pe care nu vor să şi-o părăsească. Am fost ameninţat cu deportarea, dus cu maşina (Securităţii, n.n.), dar toate acestea nu mă înspăimântă, ci mă întăresc. Vă cer să fiţi uniţi ca să putem lupta împotriva valului care a venit peste noi, să nu uitaţi că Ťce e val, ca valul treceť şi neamul românesc se va bucura de toată libertatea. Să nu vă rătăciţi de turma Sfântului Petru, căci numai aceasta este turma adevărată, iar păstorul adevărat Papa Pius al XII-lea de la Roma, în care ne punem toată speranţa".
    În pofida intransigenţei sale, Ioan Suciu a manifestat înţelegere faţă de cei care, sub presiune, au semnat formularele de adeziune la unificarea religioasă ("registrele diavolului", cum le numea episcopul) şi i-a chemat pe credincioşii care îşi păstraseră confesiunea să se roage pentru cei care n-au avut tăria să suporte momentele grele. Aceeaşi înţelegere o manifesta episcopul şi faţă de preoţii ortodocşi pe care nu îi considera vinovaţi de drama prin care trecea Biserica Unită: "să nu credem că actul de trecere (la ortodoxie, n.n.) a fost cerut de preoţii ortodocşi; el a fost cerut de miniaturile neruşinate ale duhului rău".5 
    Deoarece acţiunea de unificare religioasă declanşată de autorităţi întâmpina o puternică rezistenţă, iar apelurile prin care episcopul Suciu le cerea preoţilor "reveniţi" să-şi retracteze semnăturile de adeziune riscau să producă o criză de conştiinţă, Securitatea a decis să intervină. Prilejul l-a oferit lansarea, la mijlocul lunii octombrie, a unui manifest intitulat Legea strămoşească a românilor, în care se pleda pentru păstrarea credinţei. În data de 19 octombrie, organele Securităţii din Blaj au trecut la verificarea tuturor maşinilor de scris aflate în oraş, cu scopul de a identifica locul de unde a fost lansat manifestul (trimis apoi tuturor instituţiilor din Blaj). În urma investigaţiilor s-a stabilit că manifestul a fost bătut la una din maşinile de scris aflate în cancelaria episcopului Suciu. Securitatea a ridicat de la sediul Mitropoliei greco-catolice toate maşinile de scris, circularele, indigourile şi manuscrisele, procedând în acelaşi timp la reţinerea preotului Rusu şi a sorei episcopului (cei doi lucraseră până atunci la cancelaria Mitropoliei).
    
    Arestarea

    
    Nici momentul arestării lui Ioan Suciu nu era departe, deoarece încă din 16 octombrie Direcţia Regională de Securitate Sibiu primise ordin să întocmească un dosar complet cu probe şi declaraţii despre aşa-zisa "activitate agitatorică şi antidemocratică" a episcopului, dosar care să poată justifica arestarea. Momentul arestării a fost grăbit probabil şi de predica ţinută de Ioan Suciu la 22 octombrie când, potrivit unui material al organelor de Securitate din Sibiu, "a instigat direct populaţia, spunând că, atunci când vor auzi că se trag clopotele la catedrală, să vină cât mai mulţi pentru a-şi apăra biserica şi să nu o dea decât dacă vor fi călcaţi în picioare de către acei care sunt fără credinţă". Căpitanul de Securitate L. Moldor, cel care a redactat referatul în care se propunea cercetarea şi arestarea episcopului, aprecia că acesta "a desfăşurat o activitate contrarie intereselor ordinii şi securităţii statului, propagând din amvon, în predicile sale, idei de natură a tulbura liniştea publică şi a agita populaţia, instigând-o la nesupunere faţă de eventualele măsuri ce ar urma a fi luate de către autorităţi". În mod concret se invoca suma de 500 de milioane lei primită de la Nunţiatura Apostolică din Bucureşti şi folosită pentru "propaganda antidemocratică şi ajutorarea mişcărilor ostile regimului". Alte capete de acuzare erau: sprijinul moral şi material dat pentru reorganizarea Mişcării Legionare, predicile menite a îngreuna procesul unificării religioase şi a produce "agitaţiuni, dezordini şi instigări în rândurile populaţiei". Ca şi ceilalţi episcopi greco-catolici, Ioan Suciu a fost arestat în noaptea de 28 spre 29 octombrie şi va fi anchetat iniţial la Direcţia Regională de Securitate Sibiu. Ulterior, toţi episcopii vor fi aduşi la vila Patriarhiei ortodoxe de la Dragoslavele, unde vor fi vizitaţi la 4 decembrie chiar de patriarhul Justinian şi de un arhimandrit de la Mitropolia Moldovei, ultimii doi încercând, se pare, să-i convingă să renunţe la confesiunea lor, pentru a evita gravele consecinţe ce se prefigurau.
    Refuzul episcopilor de a abjura a constituit un reazem important pentru credincioşii greco-catolici, lucru ce reiese chiar din notele informative ale Securităţii. Circularele episcopului, care îndemnau la păstrarea credinţei, au fost răspândite în mai multe zone ale Ardealului şi au creat "un spirit de rezistenţă mai dârză din partea credincioşilor greco-catolici", chiar şi după arestarea lui Ioan Suciu.
    Aşa cum s-a mai afirmat, episcopul anticipase arestarea şi încă în timpul turneului prin Mureş şi Cluj din prima decadă a lui septembrie 1948 rostise următoarele cuvinte: "se întreabă lumea şi mai ales cei de la conducere de ce Vlădica umblă din sat în sat fiindcă şi aşa mâine sau poimâine va fi arestat. Mie nu-mi este frică, pentru că spun numai adevărul şi dacă azi mă închide, mâine scap, fiindcă aşa merg lucrurile: azi este rău dar mâine va fi bine". Ioan Suciu nu a mai apucat însă acest "mâine"; după ce a trecut prin beciurile Ministerului de Interne şi ale închisorii de la Jilava, episcopul s-a stins la 27 iunie 1953 la Sighet, confirmând parcă cele spuse chiar de el într-o predică: "numai cu sânge se poate scrie istorie..."
 
Ultimele
numere:
 
 
 
 
Prima pagina | Arhiva | Redactia | Editura | Abonamente | Contact
Copyright 2003- 2011 Revista Memoria. Toate drepturile rezervate.