Ne adresăm tuturor acelora care pot da relaţii despre perioada de detenţie (iunie 1952-20 iulie 1953), despre execuţie (20 iulie 1935), unde a fost executat şi a fost îngropat învăţătorul Dumitru I. Totir, conducătorul organizaţiei anticomuniste "Mişcarea Română de Rezistenţă".
Orice informaţie rugăm a fi transmisă fiului său, Totir D. Dumitru Constantin, Aleea Tihuţa nr. 2 bl. 2 sc. C. ap. 42, Bistriţa, jud. Bistriţa - Năsăud.
Cei care pot da informaţii despre detenţia şi moartea avocatului Valeriu Dogaru (născut la Iaşi în 1894), arestat în 1950 şi decedat în tren într-un transport de deţinuţi, în iarna 1953-1954, sunt rugaţi să le comunice doamnei Carmen Baltaru din Bucureşti, b-dul Basarabiei nr. 186, bl. G 9, ap. 8, tel: 01/6431588.
Domnul Mihai Spirache roagă pe toţi cei care pot da informaţii despre detenţia preotului ortodox Ilie Lăcătuşu să-l contacteze la adresa din Bucureşti, str. Nucşoara nr. 3, bl. 37, sc. 4, ap. 54, sect. 6, C.P. 77768.
Preotul Ilie Lăcătuşu a slujit la parohia Buiceşti din judeţul Mehedinţi până când regimul comunist i-a smuls cârma spirituală a enoriaşilor săi. Prin două decizii administrative, în 1952 şi 1959, a fost condamnat la 2 şi respectiv 5 ani de privare de libertate. Prima sentinţă l-a făcut să cunoască ororile lagărelor de muncă de la Canal şi Oneşti. A doua perioadă de detenţie l-a aruncat pe acest slujitor al credinţei în iadul de la Periprava, până la 6 mai 1964. Eliberat de la Periprava prin ordinul M.A.I. nr. 502/1964 a avut domiciliul obligatoriu în Bolintin (Raionul Titu, azi judeţul Ilfov), până la sfârşitul anului când i s-a îngăduit să slujească ca preot la Parohia Gărdeşti (Protoieria Videle). În 1970 se transferă la Parohia Cucuruzu (Protoieria Giurgiu). A trecut în lumea celor drepţi în 22.07.1983, înainte de a se mai putea bucura de lumina libertăţii. * * *
Pornind în căutarea omului pierdut, revista "Memoria" porneşte în căutarea identităţii spirituale a unei naţiuni a cărei conştiinţă a fost pătată de o jumătate de secol de teroare. Apelurile noastre adresate tuturor acelora care, prin mărturiile lor, ar putea deconspira fundamentele criminale ale unei orânduiri damnate de istorie încep să aibă succes. De la colectivitate la individ mecanismele reconstituirii trecutului îşi aduc aportul lor la edificarea adevărului. Dacă Proust pornea în căutarea timpului, noi pornim în căutarea omului, a eroului anonim sacrificat pentru numele credinţei tuturor. Noi încercăm să ne asumăm dificila misiune de a scoate din necunoscut pe toţi acei ale căror pietre de mormânt nu le poartă numele. Fără concursul d-voastră, cititorii şi colaboratorii noştri fideli, acest lucru nu ar fi însă posibil.
În acest cadru se înscrie şi scrisoarea dlui Gheorghe Popa, primită recent la redacţie. Ea este un răspuns la apelul nostru de reconstituire a adevărului despre timp şi oameni. În "Memoria" nr. 18, la rubrica "Unde sunt cei care nu mai sunt?", numele incomplet al studentului Poenaru ucis la Piteşti îşi cerea dreptul la identitate. Domnul Gheorghe Popa scoate numele pentru acest tânăr erou din obscuritatea în care-l aruncase timpul şi-i redă locul în cartea de acum al eroilor neamului:
Mă numesc Gheorghe Popa, am fost coleg cu Poenaru, coleg de liceu şi facultate. Numele lui corect este Poenaru Mihai-Hanibal, fiu de învăţător din com. Vârfuri jud. Dâmboviţa. A urmat cursurile la zi la ASE până în anul 1948 când a fost arestat de Securitatea comunistă. Într-adevăr a murit la Piteşti în timpul reeducării, în anul 1950. Bucureşti, 31 martie 2000 GH. Popa
În vederea reconstituirii universului concentraţionar românesc, ne adresăm: foştilor deţinuţi politici, celor deportaţi sau strămutaţi, foştilor prizonieri, dizidenţi, foştilor anchetatori, magistraţi, gardieni, rudelor, prietenilor sau cunoscuţilor acestora, oricăror altor persoane care au avut un contact nemijlocit cu detenţia politică, cu rugămintea să ne furnizeze orice date privitoare la împrejurările arestării, ancheta, procesul, condiţiile deportării sau locurile de detenţie, condiţiile penitenţei (cazare, alimentaţie, torturi etc.), amintiri despre ei sau despre persoanele cunoscute, ori să ne semnaleze unele evenimente mai deosebite la care au fost martori.
Fiecare mărturie trebuie să respecte cu stricteţe adevărul.
Aceste date fac parte din patrimoniul moral şi istoric al naţiunii noastre şi nu trebuie să dezertăm de la datoria de a le face publice.
|
