|
 |
|
"Ţie, stimate cititor, îţi batem în clipa asta la uşă...". Acestea erau cuvintele cu care începea primul articol din primul număr al revistei noastre. Au trecut aproape zece ani de atunci. Prin apariţia revistei "Memoria", regretatul redactor-şef Banu Rădulescu, împreună cu câţiva intelectuali români de marcă, au aruncat o grea provocare spiritului malefic al inerţiei totalitare. Societatea românească era astfel somată să-şi asume trecutul în numele unei necesităţi obiective. Viitorul României nu se mai dorea clădit pe compromisuri ruşinoase cu un trecut însângerat de represiunea totalitară. "Fără ură şi părtinire", adevărul despre ororile dictaturii comuniste îşi cerea dreptul de a se arăta lumii în toată nuditatea lui grotescă.
În acest sens, "Memoria" şi-a propus să renunţe la prejudecată şi eufemisme. Ea dorea să recompună tragicul tablou al totalitarismului românesc printr-un mozaic de mărturii individuale cutremurătoare. Comunismul încercase alienarea societăţii de valorile ei tradiţionale. Cu o perseverenţă diabolică a urmărit distrugerea identităţilor prin pervertirea memoriei. Lumea românească a cunoscut astfel experienţa traumatizantă a deturnării sensului istoriei spre un viitor al iluziilor funeste. România a fost infestată cu virusul infamiei. Comunismul a ridicat pe copii împotriva părinţilor şi pe oameni împotriva lui Dumnezeu. S-a clădit în acest mod o epocă sumbră a constrângerii şi minciunii. Ea a avut un dureros sacrificiu de fundaţie: refuzul timpului real prin asasinarea memoriei şi denaturarea istoriei.
La al 30-lea număr, revista rămâne consecventă dezideratelor pe care fondatorul ei, unul dintre oamenii binecuvântaţi care trăiesc pentru idealuri nobile, i le-a insuflat. Banu Rădulescu a fost sufletul revistei noastre şi, cum sufletul este veşnic, el va rămâne pentru totdeauna alături de "Memoria" şi de toţi aceia care, prin acţiunile lor, vor încerca să smulgă trecutului amprentele însângerate ale represiunii comuniste. Revista "Memoria" încearcă în acest sfârşit de secol să rămână aceeaşi tribună de la care sunt chemaţi la judecata istoriei toţi acei care au crezut că Dumnezeu a murit. Ea are această datorie morală faţă de victimele totalitarismului care nu au mai apucat să
vadă victoria libertăţii asupra tiraniei şi a lui Dumnezeu asupra materialismului dialectic. Adevărul trebuie să triumfe, iar memoria societăţii româneşti să nu mai fie pervertită de prejudecată. Doar cunoaşterea şi condamnarea fără rezerve a trecutului totalitar conferă viitorului certitudinea valorilor democraţiei. Asumarea şi delimitarea în acelaşi timp de experienţa comunistă constituie un exerciţiu penitenţial util societăţii şi indispensabil oricăror evoluţii pozitive.
Alături de "Analele Sighetului" şi de alte publicaţii care au drept temă "procesul comunismului", "Memoria" încearcă să aducă o notă distinctă. Ea se adresează în egală măsură minţii şi sufletului, raţiunii şi sentimentelor. "Memoria" nu este doar o revistă de istorie, ci ea însăşi este istorie. Prin metafora versurilor sau glasul ilustraţiilor ea aduce culturii româneşti ecouri cutremurătoare dintr-o lume a terorii. Arta este chemată astfel să confere discursului istoric vitalitate, oferind în paginile revistei "gândirii arestate" un spectacol terifiant a ceea ce a fost şi nu mai trebuie niciodată să fie. Istoria nu trebuie să se repete. "Memoria" se adresează în special tinerilor, celor ce vor edifica viitorul. Ea îşi propune să trezească în sufletele tinerei generaţii valorile civilizaţiei româneşti tradiţionale alterate de o jumătate de secol de totalitarism.
Calvarul României comuniste nu trebuie uitat.
Regăsirea sensului istoriei nu se poate face însă fără asumarea trecutului. Ascunzând adevărul în numele clemenţei şi al compromisului, societatea românească se pretează la o complicitate malefică cu asasinii şi torţionarii ce au ţinut-o atâţia ani sub teroare. Cunoaşterea aduce şi o responsabilitate pe care prezentul nu se simte capabil a o gestiona.
Fundaţia Culturală Memoria, atât prin "revista gândirii arestate" cât şi prin alte proiecte, a încercat de aproape un deceniu să ofere cititorilor săi speranţa că sacrificiul câtorva generaţii nu a fost zadarnic. Prin acţiuni precum "Memorialul Fortul 13 Jilava" sau editarea unor opere ce se încadrează în aceeaşi tematică, Fundaţia Memoria şi-a adus modesta contribuţie la dezvăluirea crimelor regimurilor totalitare. Acum, la al 30-lea număr al revistei noastre, mulţumim în mod deosebit tuturor cititorilor noştri şi le putem spune, aşa cum regretatul Banu Rădulescu începea primul număr al "Memoriei": "Ţie, cititorule, îţi batem în clipa asta la uşă". |
|
|
| |
|
|
|
Ultimele
numere: |
 |
| NUMARUL 68-69 |
| |
 |
| NUMARUL 66-67 |
| |
 |
| NUMARUL 64-65 |
| |
 |
| NUMARUL 63 |
| |
|
| Arhiva revistelor |
|
