|
 |
|
După un adevărat du-te-vino între Uranus si Rahova, numai în masini mici, cu nelipsitii ochelari negri si o puternică gardă personală, iată-ne, în sfârsit, depusi la Jilava.
Ancheta, care durase mai mult de sase luni de zile, se concretizase într-un dosar voluminos, care cuprindea mai multe volume din care nici ei, anchetatorii, darămite noi, cei anchetati, nu mai întelegeam nimic, si totusi, nu stiu cine si de ce, hotărâse sistarea anchetei, iar acum asteptam ca ?tovarăsii" să ne stabilească, cu sau fără proces, gravitatea faptelor comise, noua noastră identitate si durata perioadei ?de odihnă".
Fată de zbuciumata perioadă de anchetă, aici, la Jilava, ni se părea un adevărat... rai. Era o societate veselă, un amestec de banditi, criminali de război, dusmani ai poporului, tineri si vârstnici, civili si militari, intelectuali si muncitori, cam înghesuiti, cam prea claie peste grămadă, dar cum odihna avea loc pe priciuri etajate, iar o bună parte din noi puteam folosi, în totalitate, si imensul spatiu disponibil de la serpărie1 , situatia ni se părea destul de convenabilă.
Eram tineri si încă relativ sănătosi, putin cam zdruncinati de anchete, dar fără alte obligatii personale, fără sotii acasă, fără copii care să ne ducă dorul si să ne simptă lipsa, asa că micile inconveniente pricinuite de mâncarea mizerabilă si insuficientă, de mirosurile pestilentiale emanate de nelipsita tinetă, de trupurile noastre nespălate de luni de zile, de igrasia permanentă de pe pereti, erau lucruri atât de minore, încât nu întelegeam de ce nu împărtăseau toti buna noastră dispozitie...
În primăvara anului 1950 ne găseam în ansamblul celular 9-12 (fig. 1), un spatiu comun de patru celule, care comunicau cu exteriorul (culoarul închisorii) prin singura usă existentă la celula 9 (fig. 2), unde mă aflam si eu împreună cu ceilalti 43 de ?banditi", nominalizati în tabelul din fig. 2.
În acea perioadă, la Jilava se aflau si cei doi frati Mociulschi, adică generalul, ?un faimos criminal de război" care, după ce băgase spaima în rusi pe frontul de Est, ajunsese acum seful celulei noastre, si avocatul Mociulschi, ?un înrăit dusman al poporului", oarecum mai liber în miscări, deoarece fusese încadrat ca ?necalificat" la bucătăria închisorii.
În ziua de 1 mai, cu putin înaintea prânzului, avocatul a reusit să comunice fratelui său, prin fereastra celulei 9, că meniul din ziua aceea era compus dintr-o fiertură chioară de iarbă verde, cosită din câmp, si ne cerea, dacă mai tinem la demnitatea noastră, să refuzăm masa si să intrăm în grevă, lucru acceptat în unanimitate de toate celulele 9-12.
...S-au adus hârdaiele cu mâncare, responsabilii înarmati cu polonice s-au făcut că vântură prin mizeria verzulie si, după câteva priviri aruncate în mare scârbă spre zeama nedefinită din hârdaie, ne-am exprimat refuzul nostru categoric de a mânca.
În scurt timp s-a prezentat la fata locului seful închisorii, ?vestita cioară Maromet" care, după ce a măsurat, în fugă, celulele de la un capăt la altul, si s-a convins că refuzul este general, a cârâit doar atât: ?Bineee! Fir-ati ai dracu' de banditi, vă-mpusc pe toti si mâine vă dau pe lista de scăzământ!..."
O amenintare atât de mare, pronuntată de o frunte atât de îngustă, a stârnit o mare ilaritate în rândurile noastre. De altfel, acest terchea-berchea stia foarte bine că ?marfa" pe care o avea în primire si care putea fi lovită, bătută, batjocorită, înfometată, terorizată, nu putea fi distrusă decât lent si numai prin metode diabolice, inventate si bine calculate de imaginatia bolnavă a lichelelor recrutate cu miile, de către agentii Moscovei, din pleava noii societăti ?proletare".
Realizând că nu fusese prea convingător, si văzând că agitatia în rândul ?banditilor" crestea în intensitate riscând să aducă o gravă atingere calitătii sale de mare ?comandant", seful, alb de furie, a spălat putina, iar după putin timp a început ?spectacolul".
Câteva ?gorile" au pătruns în pas alergător până în ultima celulă, 12, împingând si mânându-i afară pe toti locatarii celulei. ?Banditii", luati prin surprindere, s-au năpustit ca niste tauri dresati prin usa larg deschisă, spre culoar (tunel), dar aici, surpriză!!??... Culoarul îngust al puscăriei era ticsit de gardieni înarmati cu nelipsitele bastoane de cauciuc. Se crease o derută generală, se căscase o bresă între cei din avanposturi, care-si luaseră deja elanul necesar pentru a străbate cât mai rapid acest spatiu, si restul gloatei, care, intuind despre ce este vorba, încerca să dea înapoi. însă ariergarda era asigurată de niste matahale de caralii care nu iertau nimic, si, pe măsură ce ?banditii" pătrundeau vijeliosi în culoar, ?spectacolul de sunet" devenea din ce în ce mai evident.
Prin usa deschisă ajungeau până la noi sunete amestecate, nedeslusite, care aduceau cu o ?goană de vânătoare", cu un tam-tam african, un amestec de bubuituri înfundate, de înjurături spurcate, de voci puternice, dezlăntuite, dar si de gemete neputincioase, stinse... Apoi s-a lăsat o liniste apăsătoare, si abia după vreo două ore ritualul s-a repetat, ceva mai redus ca intensitate, si întreaga ceată, cam sleită, cam încovoiată, dar tot în pas alergător, s-a întors acasă.
în tot acest timp, veteranii, câtiva dintre ei încă din 1940 pe aceste meleaguri, au dezlegat imediat ?misterul"2 , si au început organizarea următoarelor efective (celulele 9-11) ce urmau să intre în focul luptei. Rând pe rând, efectivele fiecărei celule se prezentau la instructaj cu tot cazarmamentul din dotare: pături, ciorapi, căciuli, gamele, zdrente... S-au organizat grupuri de lucru demonstrative, se înfăsurau trupurile costelive în pături, se legau capetele acestora cu ciorapi, batiste, zdrente, se făceau probe de rezistentă, se stabileau modul de organizare în coloană după vârstă, starea de sănătate si înăltime, se dădeau indicatii cu privire la viteză, cadentă, pozitia de înaintare etc. ...
în final, în asteptarea adevăratei intrări în scenă, am organizat, numai între noi, ?banditii", într-o atmosferă de mare veselie, demnă de un ?1 Mai muncitoresc", o avanpremieră, urmată de o scurtă ?paradă a modei", pentru care fuseseră selectate numai exemplarele cele mai reusite. Parada a fost deschisă, cum era si normal, de fortele cele mai fidele noului regim, ?minerii", care purtau pe cap gamele de diverse culori, iar închiderea a fost asigurată de un fel de ?hocheisti", care purtau gamele atât pe cap cât si pe figură. Distractia a fost atât de reusită, încât această ?paradă a modei" a fost inclusă în spectacolele noastre de divertisment, organizate aproape în fiecare seră.
Târziu de tot, spre seară, ne-a venit si nouă rândul să gustăm pe viu, atât ?spectacolul de sunet" pe tot parcursul culoarului (dus-întors), cât si atmosfera de adevărat iad din ?celula neagră", iar instructajul veteranilor nostri ne-a fost de mare ajutor.
Marsul nostru, al celor din celula 9, a marcat de fapt încheierea bestialului program de tortură din acea neuitată zi de 1 mai, din care conducerea închisorii a iesit destul de sifonată datorită refuzului nostru categoric de a ne supune statutului de ?vite" imaginat de acei demoni care îsi spuneau, pe atunci, cu mândrie patriotică, ?tovarăsi", iar astăzi, după ce si-au confectionat noi si interesante biografii, au devenit ?domni" respectabili, unii cu functii de răspundere.
Notă. Dintre ceilalti ?banditi" care în primăvara anului 1950 populau până la refuz restul celulelor 10-12, nu-mi mai amintesc decât de următorii: Gherman Horia, comisar, Ciupercă Nicolae, general, Talaban George, ofiter, Marinas Florică, adjutant sanitar în M. Ap. N. (?Doctorul"), Oprescu Cornel, angajat civil în M. Ap. N., Iordăchescu Cornel, angajat civil la M. Ap. N., Ulmeni George, fiul actorului, Voinescu Eugen, doctor în Drept (?Drey").
_________________
1?serpărie" - spatiul de sub priciuri, unde se putea pătrunde numai culcat pe burtă, iar înaintarea se făcea prin miscări asemănătoare sarpelui.
2?Misterul" - renumită pedeapsă la ?neagra", celulă interioară, oarbă, neluminată, rece si murdară, în care puteai să stai, după cum hotărau ?tovarăsii", ore sau zile întregi, îmbrăcat sau gol, cu sau fără hrană, dar numai în picioare, fiindcă pardoseala de ciment era scăldată permanent de apă.
Cantemir Bărbulescu
- s-a născut în Gara Iarca, com. Plopu, jud. Brăila, la 4.03.1928, tatăl său fiind brigadier silvic, iar mama, casnică, el fiind al saselea copil din cei sapte frati în viată;
- după absolvirea scolii primare în satul natal, urmează cursurile liceului teoretic ?Regele Carol al II-lea" din Bolgrad (Basarabia) în perioada 1939-1943, după care îsi continuă studiile în Bucuresti, la o Scoală Militară Tehnică din cadrul Institutului Geografic Militar, pe care a absolvit-o în anul1947;
- în anul 1948 este angajat ca salariat civil la Ministerul Apărării Nationale (M.Ap.N.), de unde este arestat din motive politice la 17.08.1949;
- anchetat mai bine de sase luni de zile, atât la Uranus (închisoarea militară) cât si la Rahova (Securitatea Poporului), este depus la Jilava, de unde este pus în libertate la 29.06.1950;
- la 30.05.1952 este judecat de Tribunalul Militar si în baza sentintei nr. 336/952 este ?achitat de orice penalitate pentru delictul de agitatie publică";
- desi a fost declarat nevinovat, i se întocmeste ?cazier politic" în care se consemnează că a fost destituit din functie prin Decizia 343/ 13.03.950 a M.Ap.N., pentru ?manifestări dusmănoase regimului"- cazier care-l pune în imposibilitate de a-si mai continua studiile în cadrul Institutiilor de învătământ superior, cursuri de zi;
- reuseste totusi - cu mare greutate - să urmeze cursurile serale ale Facultătii de Instalatii din cadrul Institutului de Constructii - Bucuresti, în perioada 1952-1958, iar în anul 1959 sustine examenul de stat, obtinând titlul de inginer;
- după terminarea facultătii a lucrat ca inginer în mai multe institute de cercetare si proiectare (ISCAS, IPCI, IPROCOM, IPIU), de unde s-a pensionat în anul 1989;
- pe parcursul activitătii sale a fost sub observatia Ministerului de Interne, ultima confruntare cu acesta având-o la 15.06.1989, când a fost anchetat în legătură cu o asa-zisă ?apartenentă la Miscarea Legionară", precum si pentru corespondenta purtată cu ?inamicii nostri de moarte" de la Vocea Americii;
- nu a fost membru al partidului comunist si nici al altui partid politic;
- în prezent este membru AFDPR si al Aliantei Civice. |
|
|
| |
|
|
|
Ultimele
numere: |
 |
| NUMARUL 68-69 |
| |
 |
| NUMARUL 66-67 |
| |
 |
| NUMARUL 64-65 |
| |
 |
| NUMARUL 63 |
| |
|
| Arhiva revistelor |
|
