2% pentru MEMORIA
 Arhiva
 
 
Memento!
Petru Popescu Gogan
 
    Contrar conceptiei editoriale care ne-a călăuzit până acum, adică de a ilustra fiecare număr din ?Memoria - revista gândirii arestate" cu segmente cât mai diverse din memoria neamului nostru - victimă a istoriei secolului -, exemplarul pe care-l aveti acum între mâinile dumneavoastră, stimati cititori, constituie o exceptie. O parte substantială a lui este dedicată unei singure teme, dar cruciale, din trecutul - de cinci decenii - al spiritualitătii românesti: crucificarea celui mai elevat for intelectual, moral si spiritual pe care l-a avut tara - ACADEMIA ROMâNĂ - de către pseudosavantii rosii aserviti Kremlinului, si care, după un obicei bine cunoscut si probat de către comunisti (fie ei chiar neo-, cripto- etc.) până si după 1989, au dublat-o cu meschina, adesea hilara si, în orice caz, dezonoranta Academie R.P.R.
     Am făcut loc în paginile revistei noastre acestui document de exceptie, realizat cu pasiune de către un slujitor si cercetător fidel si onest al Academiei Române care a sângerat în sufletul si în mintea sa o dată cu asasinarea ei.


    - Petre Popescu Gogan s-a născut la 22 august 1923 în satul Urechesti din jud. Gorj;
    - a urmat clasele primare în satul natal si a continuat studiile la liceul ?Tudor Vladimirescu" din Târgu Jiu;
    - si-a făcut studiile universitare la Facultatea de Filologie din Bucuresti;
    - pentru vitejia de care a dat dovadă în luptele de pe Frontul de Vest (1944-1945), a fost distins cu decoratia ?Bărbătie si Credintă cu Spadă";
    - si-a sustinut doctoratul cu tema ?Rolul si locul Academiei Române în evolutia limbii si literaturii române,1860-1920", avându-l coordonator stiintific pe Ovidiu Papadima;
    - din cei 60 de ani de muncă, 40 au fost consacrati Academiei Române: arhivar al Academiei - 1960-1972; secretar la sectiile stiintifică, filosofie, psihologie, pedagogie, drept - 1972-1977;
    - muzeograf la cabinetul de stampe al Bibliotecii Academiei Române - 1977-1986;
    - întreaga activitate stiintifică materializată în numeroase opere si-a dedicat-o Academiei si istoriei acesteia: ?Salvarea, organizarea si prelucrarea fondurilor arhivistice stiintifice ale Academiei" (1860-1970); ?Ínventarul analitic al fondurilor"; ?Catalogul tematic al fondurilor" - 2.000 de fascicole, ordonate pe autori si materii (unicat în istoria arhivisticii europene), ideea si coordonarea apartinându-i; ?Rolul si locul Academiei Române în evolutia limbii si literaturii române (1860-1920)" - Bucuresti, 1972; ?Istoria Academiei Române - tematică, program, proiect" - Bucuresti, 1973;
    - între 1966-1999 publică peste 150 de studii, articole; sustine comunicări si conferinte privind istoria Academiei si pe membrii acesteia;
    - a colaborat la prestigioase periodice culturale precum: ?Analele Academiei Române", ?România literară", ?Contemporanul", ?Tribuna", ?Viata Românească", ?Manuscriptum", ?Analele Sighet" etc.;
    - si-a adus aportul, în calitate de colaborator, la editarea volumelor: ?Personalităti românesti ale stiintelor naturii si tehnicii. Dictionar" - 1982; ?Mic dictionar enciclopedic" - 1986; ?Enciclopedia României" vol. I;
    - în 1991 publică la Ed. Meridiane, cartea-album ?Ecouri eminesciene în arta plastică";
    - în curs de aparitie: ?Studii din istoria vietii academice românesti" si o vastă lucrare menită să încoroneze o întreagă carieră stiintifică dedicată Academiei: ?Istoria Academiei Române"; această operă aflată în manuscris urmează să cuprindă 3 volume, intitulate: ?Institutio Magna", ?Aula Magna" si ?Charta Magna", toate însumând peste 3.000 de pagini si cca 2.000 de ilustratii.
    

 

 

petre popescu gogan

Memento!


    
     
    Sunt, acum, cincizeci si unu de ani - cazul e prescris, dreptul de a reactiona e considerat "inoportun" si, prin urmare, stins - de când "Puterea" de la Bucuresti - instaurată si asigurată de "Puteri" străine - a semnat Decretul Nr.76 "pentru transformarea Academiei Române în Academia Republicii Populare Române" - publicat în Monitorul Oficial Nr. 132 bis, din 9 iunie 1948. îl reproducem fără comentarii.1 
    
    ?Art.1. - Academia Română, cel mai înalt for stiintific si cultural se transformă într-o institutie de Stat. Ea va purta denumirea: "Academia Republicii Populare Române".
    Art.2. - Academia Republicii Populare Române îsi va desfăsura activitatea potrivit cu nevoile de întărire si dezvoltare a Republicii Populare Române, în care scop: a) Va promova stiinta si cultura în toate domeniile, în vederea ridicării nivelului material si cultural al poporului; b) Va promova oameni de stiintă si cultură de valoare etică si democratică.
    Art.3. - Nu pot fi membri ai Academiei Republicii Populare Române persoane care, prin activitatea lor, s-au pus în slujba fascismului si reactiunii, dăunând prin aceasta interesele tării si ale poporului.
    Art.4. - Actuala Academie de Medicină si actuala Academie de Stiinte se integrează în Academia Republicii Populare Române, pe baza principiilor prevăzute în art.2 si 3.
    Art.5. - Toate bunurile mobile si imobile ale Academiei Române, Academiei de Medicină si Academiei de Stiinte trec în patrimoniul Academiei Republicii Populare Române.
    Art.6. - Pentru elaborarea Statutului de organizare si functionare al Academiei Republicii Populare Române, precum si pentru preluarea si administrarea bunurilor, se constituie un Comitet provizoriu alcătuit din următoarele persoane: Prof. Dr. C.I.Parhon, Andrei Rădulescu, Mihail Sadoveanu, Prof. Traian Săvulescu, Prof. I.Iordan, Prof. Emanoil Teodorescu, Prof. D. Pompeiu, Prof. S.Stoilov, Prof. Dr. St. Nicolau, Prof. Emil Petrovici, Prof. Dr. D.Danielopolu, Prof. Dr. N.Gh.Lupu, Prof. Ing. Gh. Nicolau, Prof. Eug. Bădărău. Supleanti: Prof. Const. Balmus, Gaal Gabor si Dr. A. Kreindler.
    Art.7. - în termen de cel mult 45 de zile de la data publicării prezentului Decret, Comitetul provizoriu va depune Presedintiei Consiliului de Ministri, spre aprobare, Statutul de organizare si functionare al Academiei Republicii Populare Române.

Art.8. - Ministerul Justitiei este împuternicit cu aducerea la îndeplinire a acestui Decret.

Presedinte al Prezidiului RPR Vicepresedinte al Prezidiului RPR ss)C.I. Parhon (ss)Marin Florea Ionescu Ministrul Justitiei

(ss)Avram Bunaciu."
    
     


    "Fără comentarii"... si totusi !
     Decretul îsi suprimă obiectul - transformarea - si insinuează suprimarea Academiei Române si substituirea ei cu o alta. Drept pentru care această alta "va promova oameni de stiintă si cultură de valoare etică si democratică" (art. 2) si "Nu pot fi membri ş...ţ cei care s-au pus în slujba fascismului si reactiunii" (art.3). Potrivit acestui articol - incriminator si prevestitor de rele - nici un om trăitor sub patru regi nu putea fi membru al Academiei Republicii Populare Române. Incriminati în bloc - cum se citeste explicit în lucrările adunărilor generale din mai-iunie si oct.-nov. 1948 - toti membrii Academiei Române au fost suprimati "dintr-un condei". Academia Română a fost astfel suprimată, suprimându-i-se însăsi ratiunea de a fi - elita corpului universitar românesc, institutionalizat într-o academie ca Scoală platoniciană de filosofie. Decretul suprima sub aceeasi semnătură alte două academii - pe cea de Medicină si pe cea de Stiinte (art. 4), iar articolul 5 nationaliza (prima mare nationalizare?) bunurile mobile si imobile ale celor trei si le încredinta Academiei R.P.R.
    În demersul de fată interesează destinele celor suprimati ca personalităti academice. Academia Română va fi "fosta academie", incriminată că si-ar fi "trădat rosturile pentru care a fost creată", iar membrii Academiei vor fi viitori "trădători" si "criminali de război". (Presa anilor 1944-1948-1958 îi împărtea în două categorii: "criminali de război judecati" si "criminali de război nejudecati".) Era ceea ce si-ar fi dorit oricare tiran străin, ocupând o tară cu o istorie si o cultură milenare - decapitarea memoriei ei ancestrale, aflată deopotrivă în capetele de argint si în izvoarele documentare de aur. Iar dacă, dintre acestia, unii membri români (20 la număr - Parhon, Andrei Rădulescu, Sadoveanu, Tr. Săvulescu, Iorgu Iordan, Danielopolu, Pompei, Voinov, Enescu, Petrascu etc.) si unii străini (12 - Waclaw Sierpinski, Paul Montel, Enrico Bompiani, Werner Heisenberg, Jerôme Carcopino, Giuseppe Lugli, Carlo Tagliavini etc.) vor deveni membri ai Academiei R.P.R., acestora nu li se va recunoaste si considera calitatea de membri ai Academiei Române.
    Dintre cei 165 de români, peste o sută au fost supusi - faptul e de notorietate - unor presiuni psihice si fizice vecine cu nebunia. Unii au fost ridicati si tinuti în celule 2-3 zile ori 2-3 luni, după care erau readusi la catedre (vezi cazul lui Ion Petrovici si al multor altora). Oameni în toată firea - personalităti universal recunoscute ca atare - nu au acceptat usor spaima cultivată metodic, nu puteau crede că era adevărat ce se spunea, si de aceea nu au reactionat. Imprudenti ca niste adolescenti! Au fost ridicati în puterea noptii si încarcerati (asupra acestor operatiuni nocturne fată de familii speriate, nici astăzi nu avem o istorie - fie si numai orală, înregistrată pe bandă audio - de unde nevoia unei Fundatii "Memoria Academiae"). Unii au fost omorâti la Sighet, altii la Văcăresti, la Râmnicu Sărat, iar altii... de tramvai, după ce s-au "eliberat". Unii, însă, se ascundeau pe unde puteau si cum puteau. Emil Racovită, de exemplu, înnebunit de atâta... Lâsenko, se "ascundea" în gulerul paltonului si umbla de nebun pe străzile Clujului (Petru Groza însusi va povesti, chipurile regretând, că văzându-l într-o astfel de postură a trecut pe trotuarul celălalt). Gr.T.Popa se ascundea pe sub scările "nu-stiu-căror blocuri", până a murit (iulie 1948). Doctorul Const. Angelescu este unul dintre cei care nu au rezistat si a murit si el (sept. 1948).
    Demersul nostru se exprimă însă, în principal, în ceva comparabil cu pomelnicele date de cei vii pentru pomenirea celor morti si "trecuti la eroi". Pentru că, astăzi, toti sunt morti - cei ce nu au fost omorâti între zidurile închisorilor au murit hăituiti ca niste "nimeni" pe lângă gardurile Academiei în care altădată fuseseră invitati si onorati. (Ei nu mai aveau nici dreptul semnăturii, darămite pe cel al magistraturii academice.) Ordinea în care apar înscrisi este cea dată de cronologia alegerii, respectiv a primului pas ca "ales" în Aula Academiei.
     Ca unul care trăieste istoria Academiei în "datele ei de tezaur" si în "bronzurile ei de aur", îmi iau voia să sugerez "Puterilor" si "Puternicilor" Tării, Academiei si Presedintiei, Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române, un Parastas de pomenire a Corpului academic suprimat o dată cu suprimarea Academiei Române (9 iunie 1948) si reprimat o dată cu încercarea de decapitare a Culturii Române (1944-1948-1958). Propun ca, mai întâi, într-o sesiune solemnă a Academiei Române renăscute, să se solicite abrogarea Decretului 76/1948, iar membrii corespondenti din acel moment să fie proclamati membri de onoare post-mortem. Numele tuturor să fie atribuit, în localitătile în care s-au născut ori au creat, unor scoli, biblioteci, asezăminte culturale si să se creeze fundatii care să le cultive si perpetueze memoria si lectia. "Noi, cei vii, suntem singura lor posibilitate de a fi".
    Considerăm că adevărata renastere a Academiei Române revelează si operează automat în ?Analele Academiei Române" continuitatea, în toate cazurile, a calitătii de membru al Academiei avută la 8 iunie 1948.
    
    
     
     
     
     
    Urmează "inscriptiile" posibile care ar putea însoti portretele "nemuritorilor" într-un Muzeu Memoria Academiae.
    

 

 
    (237)1  Sextil PuScariu (1877-1948). Academician (m.c.2  - 1905; m.t.3  - 1914). Savant cu rol de "erou civilizator" al limbii române - creatorul lexicografiei moderne românesti ca stiintă si ca artă aplicată - "bărbatul predestinat a realiza cea mai de seamă însărcinare pentru care Acad. Română a fost creată - studierea si cultivarea limbii românesti si alcătuirea Dictionarului si a Gramaticii ei". (Al. Lăpedatu, mai 1948) "Bărbatul predestinat" era însă luat de Dumnezeu, "în urma unei boli necrutătoare", la 4 mai 1948, si nu era lăsat "la bunul plac" al Decretului Prezidential Nr.76 din 9 iunie 1948.
    Fiind purtătorii celui mai înalt mesaj al istoriei noastre - limba română -, Academia si S.P. sunt, imediat după 23 august 1944, primii "pusi la zid": în paginile foii editate de N.D.Cocea ("Victoria" din 20 octombrie 1944), Geo Dumitrescu arăta cu degetu' Academia Română, care ar fi fost atunci un "club penibil de reactionarism si senilitate". Si, printre "reactionarii senili", citează pe S. Puscariu, D.Caracostea, I.Al. Brătescu-Voinesti. Geo Dumitrescu putea continua lista... senililor - în Cartea de Aur a Academiei Române figurau: Lucian Blaga, Gheorghe Brătianu, George Enescu, Dimitrie Gusti, Alexandru Lăpedatu, Ion Lupas, Simion Mehedinti, Gheorghe Petrascu, Dimitrie Pompei, Constantin Rădulescu-Motru si multi alti corifei ai spiritualitătii românesti si universale.
    Peste trei ani ("Contemporanul", 20 oct.1947), S.P. era citat de un V.Enăchescu printre "criminalii de război" încă nejudecati, alături de Ion Petrovici si Gh. Brătianu. Acelasi "Contemporanul" (20 febr. 1948) aducea "dovezi" suplimentare împotriva "criminalilor de război" - comunicările si conferintele tinute de S.P. la universitătile din Apus. Asadar, desi nu apare în anexa Decretului 76/1948, S.P. era, cel putin în ochii acuzatorilor de circumstantă, deja "criminal de război" si suprimat. O "boală necrutătoare" la 70 de ani e un "trăsnet" căzut din mizeria malignă a unui regim tentacular.
    Academia R.P.R., ca si Institutul de Lingvistică, creat în 1949 pe temeliile unei Academii ce venea de 80 de ani cu S. P., care o cultiva de 44 de ani ca Centru al limbii române, nu-i va mai pomeni multă vreme nici numele si nici, drept bibliografie de referintă, lucrările. Nici vorbă ca Institutul să-i poarte numele. în această ultimă privintă, ingratitudinea se perpetuează si după 50 de ani de istorie a Institutului.
    
    (239) EMIL RACOVITĂ (1868-1947). Academician (m.c. - 1905; m.t. - 1920), savant cu rol de întemeietor si de "erou civilizator" în stiintele vietii de început - promotor al institutiilor stiintifice moderne, demnitar al acestora (presedinte al Academiei Române 1926-1929), E.R. a fost suprimat "de facto" cu 3 ani înainte de suprimarea Academiei Române - autoritatea lui stiintifică pe plan international trebuind estompată si anihilată, spre a se face loc unui Lâsenko de la Moscova, de exemplu.
    în 1953, Petru Groza îl întreba pe Traian Săvulescu - presedintele Acad. R.P.R. - (reproducem din stenograma unei vizite a dr. Petru Groza la Prezidiul Acad. R.P.R. în legătură cu refuzul Academiei de a prelua pe Traian Vuia în evidenta acesteia, ca unul care fusese membru de onoare al Academiei Române):
    
    - "Unde e Racovită în literatura noastră? ş...ţ Trimis al Universitătii Cambridge sau Oxford la Polul Sud, primit cu mari onoruri la Universitatea din Paris - unde e Racovită în tara noastră?"
    - Tov. acad. Roller: ş...ţ (Politrucul C.C. al P.M.R. în Prezidiul Acad. R.P.R. încerca să-i întrerupă lui Groza vădita revoltă în cele ce spunea)
    - Tov. Dr. P.Groza: ?Eu nu văd în vitrinele librăriilor, nicăieri, pe Racovită. Mai mult - am trecut pe la Cluj prin 1947 si i-am văzut umbra, cu pălăria lui trasă pe ochi, sărăcăcios îmbrăcat, se strecura pe lângă ziduri. M-am întrebat: Acesta este marele savant Racovită? Am chemat profesorii universitari, colegi de-ai lui, si i-am întrebat de Racovită. "Moare de foame", mi-au răspuns. ş...ţ "Pentru că l-au dat afară de la catedră, l-au dat afară de la Academie". A murit în mizerie. Am făcut această paranteză ca să vă arăt cum astfel de comori spirituale nu sunt pretuite".
    - Tov.acad. Tr.Săvulescu: ?ş...ţ Racovită nu este membru al Academiei noastre (Acad. R.P.R., nota aut.), căci el a fost membru al Academiei trecute. Eu, desi am fost membru al Academiei trecute, fiindcă sunt în viată, am trecut în continuare membru al Acad. R.P.R. Noi avem marea fericire de a trăi vremurile de azi". (Arhiva Acad.Române, Dosar A-5-1953)
    
    (259) SIMION MEHEDINTI (1869-1962). Academician (m.c. - 1908; m.t. - 1915) - savant cu rol de "erou civilizator" al stiintelor geografice în România - suprimat o dată cu Academia Română (1948) si scos "în afara Grădinii lui Academos" ca să se stingă, "de inimă rea", în cei 14 ani cât a mai trăit după Decretul prezidential. "El n-a fost închis, dar marginalizat da - am aflat că a îndurat si el multe mizerii, nu i s-a mai permis să scrie nimic". (Ernest Bernea, Revista "Memoria", Nr. 2, p. 34)
    
    (261) GEORGE MURNU (1868-1957). Academician (m.c. - 1909; m.t. - 1923). Atras irezistibil de arta antichitătii mediteraneene, face toată viata arheologie în căutarea spiritului lumii homerice - deopotrivă lumii pontice. Universitar prin formatie si poet al limbii române prin vocatie (cu deosebire în traduceri), G.M. a iluminat viata academică timp de 40 de ani, pentru ca, ?peste noapte", să fie suprimat din demnitatea de academician (9 iunie 1948), iar peste trei luni (12 aug.1948) să fie anexat organizatiei de partid si de stat cu numele de Acad. R.P.R. Si, nota bene, fără să-i fie recunoscută calitatea de membru al Acad. Române.
    
    (263) Ioan A. BaSsarabescu (1870-1952). Scriitor. Membru al primului Comitet de conducere al Societătii Scriitorilor, laureat al Acad. Române, 1920 si al Soc. Scriitorilor Români, 1930. Membru corespondent al Academiei - 1909. La 9 iunie 1948 a fost suprimat prin acelasi decret o dată cu Acad. Română.
    
    (264) EMANOIL C. TEODORESCU (1866-1949). Academician (m.c. - 1909; m.t. - 1945). Botanist cu pregătire desăvârsită în Franta, întemeietor al scolii de algologie în România si universitar la Bucuresti, Em. C. T. a fost suprimat o dată cu întreaga Academie Română (9 iunie 1948), dar numit prin acelasi Decret membru în Comitetul (rosu) provizoriu pentru elaborarea statutelor Acad. R.P.R., ca organizatie de partid si de stat. La 12 august 1948 a fost numit "membru titular activ" al acestei institutii, fără să i se recunoască vechiul statut în Acad. Română.
    
    (275) C0NSTANTIN LEVADITI (1874-1953), savant, doctor în medicină de la Paris (1892), cercetătorul intră în istoria medicinei printre întemeietorii virusologiei pe plan mondial. Se cunoaste metoda ?Levaditi - Manouélian" în sifilografie. Contributii savante în encefalită si în poliomielită. Laureat a numeroase premii internationale - europene si americane. Membru al unor institutii academice străine - C. Levaditi a fost ales membru corespondent al Acad. Române în 1910 si membru de onoare în 1926. A fost suprimat o dată cu Academia la 9 iunie 1948.
    
    (279) ALEXANDRU LĂPEDATU (1876-1950), academician (m.c. - 1910; m.t. - 1918), savant cu rol de "erou civilizator" în istoriografia română. Presedinte al Acad. Române (1935-1938) si ultimul ei Secretar general (1939-1948) - suprimat prin Decretul 76/1948 si arestat - mort în temnita de la Sighet (Conf. Evidenta Memorialului Sighet si revista "Memoria", Nr.9, p.136). în certificatul de deces stă consemnat, la rubrica ?ocupatii": ?fără ocupatie".
    
    (281) ION I. NISTOR (1876-1962), istoric si tribun bucovinean al restaurării statului istoric român; academician (m.c. - 1911; m.t. - 1915); conservator al Bibliotecii Acad. Române; suprimat o dată cu Academia (1948), arestat si încarcerat 5 ani si 3 luni la Sighet, fără a fi fost judecat.
    Ca să fie arestat, trebuia scos din functia de ?conservator" (director general) al B.A.R. Cu complicitatea unor functionari si, vai, cu cea a fostului conservator, G-ral Radu Rosetti, a fost învinuit oficial că ?dă totul peste cap" si, fapt de cea mai mare gravitate, "încalcă legea de aplicare a Conventiei de armistitiu" cu privire la publicatiile retrase din circulatie (ordonase păstrarea lor mai departe, în aceleasi depozite). I s-a fortat prezentarea demisiei (28 mai 1947). ?Lunga discutie ca urmare a Raportului prezentat de dl. Curator a pus în evidentă conceptiuni total diferite asupra celei mai importante Biblioteci din tară". Drept pentru care ruga ?a-mi considera mandatul terminat". A fost arestat în 1950 si eliberat în 1955. A mai ?trăit" sapte ani cu nostalgia Academiei si cu teama puscăriei.
    
    (298) EUGENIU C. BOTEZAT (1871-1964), zoolog - specialist în biologia marină. Cercetător în statiuni europene si universitar la Praga si la Cernăuti. Rector al Universitătii din acest oras românesc. Ajuns la Bucuresti, se numără printre membrii fondatori ai Academiei de Stiinte din România (1934). Membru corespondent al Acad. Române - 1913. Din ambele demnităti este suprimat prin acelasi Decret 76/1948.
    
    (333) IOAN LUPAS (1880-1967). Istoric de origine si formatie transilvăneană, desăvârsit la universităti germane si italiene, I.L. se află între întemeietorii si sustinătorii publicisticii române (vezi ?Luceafărul" din Budapesta) si între autorii de elită ai cărtilor de istorie, inclusiv de istorie a personalitătilor de marcă din spatiul transilvănean. (împreună cu Al. Lăpedatu a întemeiat Institutul de istorie natională din Cluj - 1920.) în 1918 s-a aflat la Alba Iulia, iar după aceea, a fost secretar general al Cultelor si Instructiunii Publice în Consiliul Dirigent al Transilvaniei; ministru al Cultelor si Artelor la Bucuresti, 1937-1938.
    M.c.- 1914; m.t. - 1916, I.L. a fost suprimat o dată cu Acad. Română. încă în 1944, imediat după aparitia editiei a XV-a a Istoriei Românilor pentru cursul superior, Sibiu, 1944, 544 p., ?România liberă" (Nr.91/1944) publică, sub titlul ?Istoria d-lui Lupas": ?Nici Horia Sima n-ar scrie altfel, dacă ar publica azi o carte în România. Cerem imediata confiscare a volumului si judecarea autorului pentru încercarea de a continua otrăvirea sufletelor elevilor si de a compromite politica externă a tării". Suprimarea personalitătii academice era astfel pecetluită de ?România liberă" si nici la moarte (1967) Acad. R.S.R. nu va fi prezentă si nu-i va recunoaste calitatea obtinută în urmă cu 53 de ani.
    
    (336) PETRE P. Negulescu (1872-1951) (m.c. - 1915; m.t. -1936). Intrat în Scoala matematicienilor, îsi descoperă vocatia în filosofie. Cultivând istoria filosofică, devine el însusi filosof. Cercetează filosofia universală pentru îmbogătirea întelepciunii umane. Universitar cu studii desăvârsite în Germania si Franta, si în general la ?scoala" filosofiei universale, a lăsat în urma sa numeroase opere deosebit de valoroase, dintre care amintim: Destinul omenirii (4 vol., 1938-1944) si Istoria filosofiei contemporane (5 vol., 1941-1945).
    P.P.N. s-a manifestat si ca om de stat cu vocatia reformatorului în sfera institutiilor culturale (ministru al Instructiunii si Cultelor în 1920-1921 si 1926-1927, presedinte al Camerei Deputatilor).
    M.c. - 1915 si m.t. - 1936, P.P.N. a fost suprimat o dată cu Acad. Română.
    
    (339) ARTUR GOROVEI (1864-1951), originar din Moldova de Nord, scolit în Drept în Moldova si trăind în sfera literaturii populare traditionale de pe întreg spatiul carpato-danubiano-pontic, A.G. a practicat magistratura, dar ?a oficiat" magistral între ghicitorile si descântecele străbune (vezi bibliografia operei). M.c. - 1915 si membru de onoare în 1940, A.G. a fost suprimat o dată cu Academia.
    
    (341) DIMITRIE POMPEI (1873-1954). Academician (m.c. - 1916; m.t. - 1934). Matematician, cu doctoratul la Sorbona. Novator si creator de stiintă nouă - universitar, D.P. a fost suprimat o dată cu întreaga Academie Română (9 iunie 1948), dar trăieste drama celui numit si ?împins" în Comitetul (rosu) provizoriu pentru elaborarea statutului de organizare si functionare a Acad. R.P.R. - comitet functionând (conspirativ) de circa doi ani, în ideea suprimării institutiei academice traditionale. Pentru serviciile aduse este numit ?membru titular activ" al Acad. R.P.R. prin Decretul 1454, din 12 august 1948 (fără să i se recunoască stagiul de 32 de ani în Acad. Română) si director al Institutului de Matematică al Acad. R.P.R.
    
     
    (342) DRAGOMIR HURMUZESCU (1865-1954), spirit pragmatic prin excelentă, învătatul fizician îsi descoperă vocatia de politehnician în laboratoarele de fizică ale Europei pragmatice (vezi bibliografia). ?Electroscopul Hurmuzescu", primul laborator de electricitate din tară; prima scoală experimentală de electrofizică îl consacră drept fondator al învătământului electrotehnic din România; primul post de Radiodifuziune si functia de director al Societătii de Radiodifuziune din tară, universitar valoros, toate acestea fac din numele savantului politehnician un nume popular în epocă. Membru corespondent - 1916, D.H. era suprimat o dată cu Academia.
    
    (344) GEORGE ENESCU (1881-1955). Academician (membru de onoare - 1916; m.t. - 1932). "Erou civilizator" al muzicii românesti si creator al operei Oedip - Enescu participă la sistemul de "propilee" prin care spiritualitatea acestui spatiu comunică în ambele sensuri cu lumea.
    G.E. a fost suprimat o dată cu întreaga Academie Română (9 iunie 1948), dar trăieste drama celui numit abuziv în Acad. R.P.R. (12 august 1948), fără recunoasterea calitătii de membru al fostei Academii. împărtăsind soarta celor aflati peste granită ca "ambasadori ai stiintei si artei", Enescu a murit, ca si un Brâncusi si un Titulescu, la fel ca atâtia altii, departe de tară.
    ?Eu mi-am propus sarcina de a aduce acasă pe Enescu. Nu vreau ca Enescu să moară în străinătate. Am avut însă si aici rezistentă si înfrângeri, despre care nu vorbesc aici. Omul acesta vrea să vină acasă". (Din stenograma întâlnirii Dr. Petru Groza cu Prezidiul Acad. R.P.R., la Academie, în 23 iulie 1953.)
    Nu a venit - a murit la Paris si a rămas acolo.
    
    (345) SILVIU DRAGOMIR (1888-1962), transilvănean prin origini si istoric transilvănean, transilvănean prin formatie (Blaj, Novisad, Cernăuti, Viena, Karlowitz etc.), S.D. îsi află vocatia în istoria bisericească. Universitar, deopotrivă de istorie ecleziastică si de istoria popoarelor din sud-estul Europei (Sibiu, Cluj - 1911-1947), si cercetător de prestigiu, învătatul dă o operă valoroasă în istoriografia românească. Unionist prin excelentă, este unul dintre secretarii Marii Adunări de la Alba Iulia. M.c. - 1916, m.t. - 1928, academicianul este suprimat o dată cu întreaga Academie în 1948 si întemnitat la Sighet. După Sighet, savantul a lucrat ca documentarist în Institutul de Istorie si Arheologie din Cluj.
    
    (347) MIHAIL SADOVEANU (1880-1961). Academician (m.c. - 1916; m.t. - 1921). "Erou civilizator" al ?povestirii" si creator al perechii feminine a ?eroului mitic", după 1944, M.S. îsi trădează sentimentele si scriitura fată de civilizatia ancestrală care îl crease si "schimbă de pozitie" - părăseste pe Vitoria Lipan si aduce în prim-planul literaturii pe Mitrea Cocor. în planul culturii trece în tabăra ?conspiratorilor" si ia parte (1944-1948) la suprimarea Acad. Române si la substituirea acesteia cu o organizatie de partid si de stat de tip totalitar comunist.
    O dată cu suprimarea Academiei, conspiratorii (C.I.Parhon, M.Sadoveanu, Traian Săvulescu, Iorgu Iordan etc.) au decăzut ei însisi din calitatea de membri ai Acad. Române. Nici unuia dintre ei nu i se va recunoaste si nu i se va consemna de către Acad. R.P.R. calitatea si vechimea de membru al Acad. Române.
    Acceptând să facă parte din Comitetul (rosu) provizoriu pentru elaborarea statutului de organizare si functionare a Acad. R.P.R., M.S. intră în istoria Academiei cu un astfel de stigmat în biografia sa de academician. Numit "membru titular activ" prin Decretul 1454 din 12 august 1948, si presedinte al Sectiei de limbă, literatură si arte a Acad. R.P.R., el ia parte la dezavuarea valorilor nationale - Blaga, Brâncusi; Sadoveanu este autorul propunerii (în octombrie 1948) ca Acad. R.P.R. să proclame ca membri de onoare post-mortem pe Al. Sahia, pe Ion Păun-Pincio si pe Theodor Neculută, alături de Eminescu, Creangă, Caragiale!
    
     (348) DIMITRIE GUSTI (1880-1955), academician (m.c. - 1918; m.t. - 1919) - savant cu rol de întemeietor si "erou civilizator" al sociologiei satului si al sociologiei natiunii - întemeietorul Institutului Social Român si al exceptionalei publicatii periodice "Arhiva pentru Stiinta si Reforma Socială", creatorul Muzeului Satului si autorul Enciclopediei României. A fost suprimat o dată cu Acad. Română, scos din casă si izolat.
    Comisia ministerială (Tr. Săvulescu, Miron Nicolescu, C.Tregăneanu, C.Daicoviciu, P.Constantinescu-Iasi) a dat o listă cu 80 de universitari propusi spre pensionare: pusi "în retragere din oficiu pe data de 1 sept. 1947, spre a-si aranja drepturile de pensie". Elita învătământului universitar românesc! Au fost pensionati abuziv: Stefan Ciobanu, Teofil Sauciuc-Săveanu, Vasile Grecu, Gh. Giuglea, Silviu Dragomir, Alex. Borza, Anibal Teodorescu, Dimitrie Gusti etc. (aici sunt enuntati doar membrii Acad. Române). Ion Petrovici a propus Academiei să aibă o initiativă legislativă care să contracareze abuzul, dar s-a izbit de grupul condus de Parhon - Săvulescu - Karpen, chiar în Aula Academiei.
    în 1974, Doamna Gusti, văduvă, singură, undeva într-o garsonieră de pe str. Vasile Conta, mângâia unica avere salvată - ?paginile de gardă" smulse în grabă din cărtile pe care "profesorul" le primise cu dedicatii de-a lungul vietii.
    Fosta casă a Sociologului Natiunii se cuvine predată Patrimoniului National pentru înfiintarea unui Institut National de Sociologie.
    
    (349) STEFAN CIOBANU (1883-1950), istoric si tribun basarabean al restaurării statului istoric român; academician (1918), vicepresedinte al Academiei, (1944-1948), suprimat o dată cu Acad. Română (1948). ?în 1949, profesorul St.C., atins de o boală grea, a fost pensionat si s-a stins din viată un an mai târziu, la 28 febr. 1950" (Dan Horia Mazilu, 1989). ?Boala grea" care a atins pe vicepresedintele Acad. Române era ?inima rea" adusă de pensionarea sa fortată si de suprimarea autoritătii sale intelectuale o dată cu suprimarea Universitătii si a Acad. Române - ambele scumpe lui St.C. (I-am cunoscut fiul, Valeriu Ciobanu, imediat după 1960, si pe fiica Alla Ciobanu-Mancas. ?Nimeni, în afară de noi, va spune fiica, nu va putea afla cât de grea a fost acea "boală grea"".)
    
    (351) PANTELIMON HALIPPA (1883-1979), tribun si realizator al (re)Unirii Basarabiei cu Tara Mamă (1918; 1941), m.c. - 1918, ?ucis" o dată prin raptul Basarabiei (1944) si, a doua oară, prin suprimarea Academiei (1948). A supravietuit... 31 de ani. (în anii '70 l-am văzut în Aula Academiei, dar... flancat de "băietii" Securitătii. Arăta ca o "Statuie a Libertătii" în... flăcări. I-am cunoscut fiul, în 1990, la Chisinău - ardea si el.)
    
    (353) NICODIM (Nicolae din botez) MUNTEANU (1864-1948), arhiereu din vocatie, Patriarh. Membru de onoare al Acad. Române (1918). A încetat din viată la 27 febr. 1948, dar figura pe ?lista neagră" a celor ce aveau să fie... ?radiati" din Cartea Academiei. Istoria consemnează că ultimii patru ani din cei nouă ai patriarhatului i-au fost transformati în infern, el topindu-se ?picătură cu picătură".
    
    (355) ION AGâRBICEANU (1882-1963), preot ("preot militar în corpul voluntarilor ardeleni - 1917/1918") si scriitor (autorul Fefeleagăi si al Arhanghelilor), m.c. - 1919, a fost suprimat o dată cu Academia. Abia după sapte ani va fi ales membru titular al Acad. R.P.R. (1955).
    Trimis al acestei Academii, alături de acad. Victor Eftimiu, la sărbătorirea octogenarului scriitor în 1962, la Cluj, sunt unul dintre cei care l-au auzit pe I.A. când si-a mărturisit tribulatiile izolării resimtite în cei 7 ani de suprimare a titlului academic.
    
    (356) ONISIFOR GHIBU (1883-1972), transilvănean - om de scoală - pedagog al natiunii - tribun al restaurării statului român istoric (m.c. - 1919), suprimat o dată cu Academia.
    Acest "suprimat o dată cu..." e un fel de a spune, pentru că O.G. era internat în Lagărul de la Caracal încă din primăvara lui '45. "Scânteia" publica în numerele din 7, 9, 14 aprilie 1945 ample liste cu "cei îmbarcati în trenul care duce în Lagărul de la Caracal, spre a fi internati" si cita, printre altele, numele lui Iuliu Hatieganu si O.G.
    La 30 aprilie 1953 scrie o amplă scrisoare lui Petru Groza, la Consiliul de Ministri, adresându-i-se cu apelativul ?Frate Petre" (7 pagini dactilo) din care retinem: ?ş...ţ, puteri vrăsmase ş...ţ m-au înlăturat în 1945, în mod volnic si cu încălcarea brutală a Legii, din sânul acestui înalt asezământ (Universitatea din Cluj), expunându-mă la tot felul de umilinte si suferinte"; ?ş...ţ, de opt ani am devenit un indezirabil al acestei tări...; am fost "stigmatizat drept pedagog si istoric rasist, sovinist, reactionar"; ?ş...ţ, partea cea mai mare a lucrărilor mele manuscrise, elaborate până în anul 1944, mi-au fost ridicate fără nici un motiv, fără nici un drept si fără nici o formă legală, în anul 1949 ş...ţ. Lăzile sechestrate cuprindeau, în afară de un mare număr de cărti si documente istorice, ş...ţ si toate cursurile tinute la Universitatea din Cluj, în anii 1920-1944, apoi întreaga corespondentă dintre 1898 si 1914 cu ş...ţ, apoi 25 de caete cu jurnalul meu intim, începând cu anii de studentie din Germania, acte personale de studii, inclusiv Diploma de Dr. în filosofie de la Jena".
    "în speranta că Tu vei avea curajul si energia de a..., îti trimit salutul meu." (ss) Onisifor Ghibu, Sibiu, 30 aprilie 1953."
    Robustetea mostenită din părinti sălisteni l-a tinut în viată 89 de ani, dar cât a suferit nu vom afla niciodată.
    
    (359) MARIN SIMIONESCU-RâMNICEANU (1883-1964), m.c. -1919, suprimat o dată cu Academia. Om de litere trăind în lumea scriitorilor si în lumina scenei - critic literar si eseist teatral - estetician.
    (362) NICOLAE VASILESCU-KARPEN (1870-1964). Academician (m.c. - 1919; m.t. - 1923). Inginer cu studii desăvârsite la Sorbona, universitar - rector al Scolii Politehnice din Bucuresti (1920-1940). în două legislaturi (1929-1932 si 1941-1944), vicepresedinte al Acad. Române. Suprimat o dată cu întreaga institutie, N.V.Karpen "va trăi" sapte ani în afara Acad. R.P.R., respectiv până în anul 1955, când va fi numit membru titular prin H.C.M. 1217/1955.
    
    (363) ANDREI RĂDULESCU (1880-1959). Academician (m.c. - 1919; m.t. - 1920). Jurist cu studii desăvârsite în Belgia, universitar la Bucuresti si Presedinte al înaltei Curti de Casatie. Cercetător asiduu al Dreptului cutumiar si initiator al identificării si publicării "Izvoarelor vechiului drept românesc". Vicepresedinte al Academiei în trei legislaturi si presedinte în 1946-1948, ultimul presedinte al Acad. Române.
    Suprimat o dată cu întreaga institutie, A.R. a cedat presiunii conspiratorilor si a acceptat participarea la pregătirea operatiunii, cât era presedinte al Acad.Române, încă înainte de a fi numit membru în Comitetul (rosu) provizoriu pentru elaborarea statutului de organizare si functionare a Acad. R.P.R. La 12 august 1948 a fost numit, prin Decretul 1454, "membru titular activ" al Acad. R.P.R. (fără să i se recunoască stagiul de 30 de ani din Acad. Română), dar a fost tinut pe o "linie moartă", îndrumând unul dintre colectivele Institutului de Cercetări Juridice, condus de Ion Gheorghe Maurer.
    
    (366) ZENOBIE PĂCLISANU (1886-1958). Teolog de rit greco-catolic, tribun al Unirii (unul dintre secretarii Adunării Nationale, coautor al Proclamatiei Unirii), demnitar în Ministerul Cultelor, autorul unei opere specifice vaste. Membru corespondent al Acad. Române, suprimat o dată cu aceasta (1948).
    "Arestat în 1949, este supus regimului tortionar la Ministerul de Interne, la Jilava si la Sighet. Eliberat la 26 martie 1952, este arestat din nou în 1957, pentru reactivarea Bisericii greco-catolice. Este exterminat de organele Ministerul de Interne în luna nov. 1958". (Cicerone Ionitoiu, Cartea de aur a rezistentei românesti împotriva comunismului, vol. I, 1996, p. 122-123).
    
    (373) STEFAN METES (1886-1977), transilvănean, istoric si tribun, conservator si editor de documente istorice specifice (Director al Arhivelor Statului din Timisoara), 1922-1949). Membru corespondent al Acad. Române (1919), suprimat o dată cu aceasta (1948). (C. Ionitoiu: op.cit., vol. II, 1997, p.302). A supravietuit 29 de ani evenimentelor care au dus la fractura provocată istoriei si culturii acestui spatiu de către regimul totalitar.
    
    (387) IULIU MANIU (1873-1953), tribun si demnitar politic al Unirii - "erou civilizator" al politicii nationale traditionale si al conceptului de patriotism. Membru de onoare al Acad. Române (1919), I.M. a fost suprimat ca personalitate academică o dată cu Academia (1948) si reprimat, lent, dar perseverent, la Sighet (1947-1953). "Unul din ctitorii României Mari - adversar al tuturor dictaturilor. După ce l-au arestat la vârsta de 75 de ani (14 iulie 1947), comunistii l-au condamnat la 154 de ani de muncă silnică, după un proces înscenat cu martori mincinosi si documente false. A murit în temnita Sighetului, pe data de 5 februarie 1953, rămânând credincios jurământului făcut ca reprezentant al studentimii: "Jur în fata lui Dumnezeu, pe constiintă si onoare, că îmi voi jertfi viata pentru triumful cauzei românesti" (C. Ionitoiu, op.cit., vol I, 1996, p.9).
    
    (401) GEORGE (GOGU) CONSTANTINESCU (1881-1965). Inginer, om de stiintă, a trăit în Anglia din 1912. A creat stiinta si tehnica sonicitătii. A inventat si construit un convertor de cuplu, pompe de irigatie, injectoare pentru motoare Diesel etc. Personalitate de renume mondial. Membru corespondent al Acad. Române (1920), a fost suprimat o dată cu aceasta (1948). După 15 ani de la comiterea actului de suprimare, savantul a fost supus unor demersuri pentru a accepta o vizită în România. în timpul vizitei (1963) a fost ales membru titular al Acad. R.P.R.. (Drept sol într-o astfel de misiune a fost trimis prof. ing. Matei Marinescu, m.c. al Academiei - fiul acad. dr. Gh. Marinescu.)
    
    (402) IULIU MOLDOVAN (1882-1966). Transilvănean, format si specializat în mediul sanitar austro-ungar, a devenit demnitar în Consiliul Dirigent al Ardealului, iar între 1932 si 1947 numit la conducerea ASTREI. Membru corespondent al Acad. Române (1920), a fost suprimat o dată cu aceasta (1948).
    Locuind în anii 1951-1952 într-o cameră din casa sa din Cluj (aflată vizavi de Grădina Botanică), am aflat de la sora sa, Doamna Lenti, că fusese ridicat si că nu se stia nimic de el. Prin 1954-1955 aveam să aflu că s-a înapoiat. L-am văzut - era pământiu, abătut, a supravietuit greu izolării intelectuale la care era supusă elita culturii românesti.
    
    (406) NICOLAE BĂNESCU (1878-1971), istoric - bizantinolog de talie internatională - savant, academician (m.c. - 1920; m.t. - 1936). Vicepresedinte al Academiei (8 iunie 1946 - 9 iunie 1948). în Adunarea Generală din mai-iunie 1948 - cea dinaintea tragediei ce va avea loc în a doua jumătate a aceluiasi an -, N.B. s-a arătat cel mai transant împotriva conspiratorilor. ?Ieri - nota C. Rădulescu-Motru, la 28 mai 1948, în jurnalul său - s-a pus în discutie la Academie proiectul de modificare a Legii din 1879 ş...ţ. Din atmosfera în care se face această discutie, se presimte de pe acum că Academia şva fiţ o institutie la dispozitia politicii internationale a comunismului. Colegul N. Bănescu ş...ţ s-a pronuntat în mod categoric pentru dreptul individului de a gândi si de a comunica gândirea sa în deplină libertate. A vorbit si dr. C.I. Parhon, ş...ţ care a evitat să se pronunte direct contra libertătii de gândire, dar a dat, totusi, a se întelege că libertatea de gândire este de ordin transcendental, iar nu real". (Apud. Analele Sighet, vol. VI, p. 549.) A fost suprimat o dată cu Academia.
    L-am văzut în Aula Academiei la comemorarea a 25 de ani de la asasinarea lui Nicolae Iorga; era vizibil marcat de anonimatul ce-l învăluise în cei 17 ani care trecuseră de la alungarea lui, si a celorlalti ca el, "în afara zidurilor". Aici, în 1941, N.B. rostise: ?N. Iorga - elogiu academic", iar la 10 nov. 1944: ?N. Iorga - martir al libertătii popoarelor". Acum, în 1965, împietrise stânjenit, într-un colt al Aulei Acad. R.P.R.
    în septembrie 1971, la Bucuresti, avea loc Congresul International de Bizantinologie, al cărui presedinte de onoare fusese rugat să fie. Or, N.B. tocmai în zilele acelui Congres se stingea din viată. Hazardul (?) a făcut ca participantii să se încline în fata catafalcului aceluia care tocmai trebuia să prezideze dezbaterile.
    
    (408) NICOLAE M. POPESCU (1881-1963). Propus ca m.c. (1920) de către N. Iorga si ca m.t. (1923) de către I. Lupas, în fotoliul ocupat până atunci de Dimitrie Onciul, preotul N.M.P. trebuie să fi fost deopotrivă un mare preot si un istoric mare. Cu studii de filosofie - dr. în filosofie de la Viena, 1913 -, de istorie bisericească si de istorie bizantină cu Jirecek, de paleografie greacă la München - va fi un strălucit profesor al catedrei de Istoria Bisericii române la Facultatea de Teologie din Bucuresti. Pasionat de istoria ecleziastică, cercetează si lasă studii valoroase între care Patriarhii Tarigradului prin tările românesti în veacul XVI.
    Academician cu o bogată viată academică (28 de ani), inclusiv în conducerea treburilor - 10 ani secretar si 7 ani presedinte al sectiei istorice (1927-1944) - ?Părintele Nae", tatăl celebrului actor Mihai Popescu, a fost suprimat din demnitatea academică.
    
    (409) NICOLAE BĂLAN (1882-1955). Mitropolit ortodox, membru de onoare al Acad. Române (1920). Demnitatea academică era motivată cu demnitatea ecleziastică - ?Arhiepiscop-Mitropolit al Transilvaniei, Banatului si părtilor ungurene" cu o vechime (la 38 de ani) de 12 ani - si cu o bibliografie semnificativă a scriitorului, între care: Evanghelia si democratia, Monahismul românesc, Ortodoxia în mijlocul frământărilor de azi (1933), Fereastră deschisă spre Ierusalimul românesc etc. Suprimat o dată cu Academia (1948).
    
    (422) NICOLAE N. DONICI (1874-1956), astronom - specialist în eclipse de soare. Proclamarea sa ca membru de onoare al Academiei (1922) a fost una fastă - cei 20 de semnatari ai propunerii declarând toti că descoperirea savantului de la Dubăsarii Vechi din Basarabia era o revelatie absolută a unui moment imediat anterior: ?Nici unul dintre noi nu-l cunosteam pe domnul Donici" (Gr. Antipa - raportor). ?în primăvara aceasta am fost surprinsi printr-o adresă a Academiei de Stiinte din Paris, semnată de toate somitătile stiintifice, si printr-o scrisoare a cunoscutului astronom Camille Flammarion ş...ţ. Vecinul nostru de la Nord a avut destulă grijă ca orice contact - chiar stiintific - să fie cu desăvârsire rupt între această provincie si ?sora ei de sânge". ?Dl. N. Donici este un savant - Calendarul participării sale la eclipsele de soare - 9 între 1900 si 1916 - îl arăta cvasicunoscut pe plan mondial, dar necunoscut la Bucuresti. (Puteau si acum pierde din vedere că observatorul de Astronomie Fizică de la Dubăsari era creatia si proprietatea lui N.D. - strănepotul fabulistului Alexandru Donici.) Suprimat o dată cu Academia (1948).
    
    (429) CONSTANTIN RĂDULESCU-MOTRU (1868-1957). Filosoful Puterii sufletesti - era deopotrivă un dat al geologiei si geografiei spatiului carpato-danubiano-pontic si un promotor al codului moral al semenilor săi. întelept creator de noi deschideri filosofice cu scopul (cartezian) declarat de a îmbogăti întelepciunea umană. Savant.
    Academician (m.t. - 1923), de două ori vicepresedinte al Acad. Române: 1935-1938; 1941-1944; presedinte al Academiei 1938-1941, C. Rădulescu-Motru a fost suprimat o dată cu întreg corpul academic (9 iunie 1948).
    Pregătirea eliminării lui, ca si a celorlalti, începuse din primele săptămâni de după aug. 1944. în "România liberă" Nr. 73 din 26 oct. 1944, la rubrica "Figuri de trădători", un Marin Mihalcea scria: "Cariera culturală si politică a d-lui Rădulescu-Motru a luat sfârsit în toamna anului 1944. El va forma însă un capitol pitoresc în istoria idealismului nostru national". Despărtit brutal de viata academică, C.R.M. era nevoit să ceară de lucru ca documentarist la Institutul de Filosofie condus de M.Ralea, printre altele, pentru dreptul la o cartelă de lemne de foc. "La sfârsitul acestei săptămâni - notase C.R.M. la 9 febr. 1948 - împlinesc 80 de ani ş...ţ. Sunt cu sufletul amărât, fiindcă am pierdut nădejdea de a mai vedea neamul românesc eliberat de gheara Moscovei ş...ţ. Desnădejde si sărăcie peste tot".
    C.R.M. a mai trăit nouă ani după tragedia din 1948, dar anii acestia ultimi au fost chinuiti: "27 iulie 1948. Primesc ş...ţ invitatia să restitui cheia de la sertarul pe care-l aveam în Sala de sedinte a fostei Academii Române ş...ţ. Această invitatie de restituire este, desigur, un semn neîndoios că sunt radiat din lista membrilor care vor forma noua Academie. Am fost afectat ş...ţ dar radierea o asteptam negresit. Chiar dacă as fi fost lăsat pe lista noilor membri, de participat la lucrările unei Academii transformate în instrument de propagandă, n-as fi participat!"
    Necunoscând multe alte însemnări ale acelor zile tragice, nu stiu ce vor fi scris cei peste 150 de suprimati, dar însemnările lui C.R.M. sunt edificatoare pentru modul în care a fost perceput actul samavolnic al suprimării unei Academii de tip platonian si al substituirii acesteia cu un corp străin spiritualitătii românesti: "N-am crezut să ajung a trăi într-o epocă în care să se realizeze ceea ce Nietzsche numea "die Umwertung aller Werte" (Devalorizarea valorilor). ş...ţ. Ocupatia rusească nu se mărgineste în a impune României obligatii politice si economice, ci ea pretinde si o aservire culturală ş...ţ. Academia nu va mai fi pe viitor o institutie de cultură natională, ci o institutie la dispozitia politicii internationale a comunismului ş...ţ. Am ferma convingere că Rusia va izbuti în câtiva ani să distrugă până în cele mai adânci rădăcini neamul nostru". (Analele Sighet, vol 6, p.549).
    
     (431) MARCU BEZA (1882-1949), diplomat cu rol de "erou civilizator" al uneia din cele patru "propilee" (românii aromâni) prin care statul lui Burebista-Decebal trecuse în istorie. Membru corespondent al Acad. Române (1923), a fost suprimat o dată cu Academia (1948), dar nu a supravietuit nici un an tragediei de la 1948. Aflându-se la vârsta filosofului si în pragul marilor sinteze, abia după 65 de ani ar fi dat marea sa operă.
    
    (453) GHEORGHE IONESCU-SISESTI (1885-1967). Academician (m.c. - 1925; m.t. - 1936), agronom cu studii desăvârsite la Stuttgart si Jena. Om de actiune (întemeietor si conducător al Institutului Agronomic, 1928), cercetător si om de catedră, Gh.I.S. a fost o personalitate de seamă a agriculturii românesti interbelice. Vicepresedinte al Acad. Române (1938-1941). Suprimat o dată cu întreaga Academie (9 iunie 1948), el va fi numit (2 iulie 1955), prin HCM 1217, membru titular al Acad. R.P.R., după ce a suportat cei sapte ani (1948-1955) de scoatere în afara "Cetătii" si după adeziunea si supunerea sa fată de P.M.R.
    
    (464) VIRGIL DRĂGHICEANU (1879-1964) - "îngerul păzitor" al "zidurilor istorice - descoperitorul mormintelor de la Arges". în cele sase decenii de arheologie în universul istoric si legendar al Argesului, V.D. devenise el însusi ?un erou" al rezistentei pe problematica Comisiunii monumentelor istorice. Membru corespondent al Acad. Române (1926), a fost suprimat o dată cu Academia (1948).
    
    (465) GHEORGHE TASCĂ (1875-1964) - economist din vocatie, universitar, om de stiintă echilibrat - a prevestit încă în anii '30 incompatibilitatea celor două sisteme totalitare - nazist si comunist - cu progresul omenirii. Membru corespondent al Acad. Române (1926), a fost suprimat o dată cu aceasta (1948). în articolul "Problemele epuratiei în învătământul universitar" din "Contemporanul" (16 mai 1947), un M.Neamtu îi viza pe Victor Slăvescu si pe Gh.T. pentru faptul că fuseseră membri ai unor consilii de administratie. Scos din învătământ în 1947, este arestat si închis la Jilava si Sighet.
    
    (481) DIMITRIE VOINOV (1867-1951). Savant - un iluminat în lumea fiziologiei plantelor si animalelor, desi el trece drept ?zoolog". ?Voinov - în prezentarea lui Emil Racovită, 1927 - ia pentru prima oară atingerea cu una din cele mai grele dar si mai mari chestiuni biologice - aceea a sexualitătii - structura fină si functionarea celulelor genitale - unde, încă în taine nepătrunse, se zămislesc misterele determinării sexului". ş...ţ ?Dacă Voinov este un spirit generalizator, faptul se datoreste vastei sale culturi". Si ?pentru asigurarea dezvoltării viitoare a Academiei noastre si pentru prestigiul indispensabil împlinirii misiunii sale, trebuie să ne străduim ca si Academicianului real să se aplice, pe cât se poate, definitia ce se dă Academicianului ideal - învătat de înaltă cultură, cercetător cunoscut în lumea fără granite a specialistilor, iubitor desinteresat al stiintei si adevărului, caracter independent si adăugăm - om de treabă". (Anal. Acad. Rom., Dezbateri, Tom XLVII, 1926-1927, p. 137-141).
     Academician (m.t. - 1927). Suprimat o dată cu întreaga Academie Română (9 iunie 1948), D.V. trăieste drama confiscării autoritătii si demnitătii sale de către Comitetul (rosu) provizoriu si a numirii sale ca "membru titular onorific" al Acad. R.P.R.
    
    (482) RADU R. ROSETTI (1877-1949) - Academician (m.c. - 1927; m.t. - 1934). General - ofiter de stat major din vocatie - istoric excelent al ostirii daco-române - "conservator" strălucit al Muzeului Militar Central si al Bibliotecii Acad. Române (indicat ca atare de Ion Bianu).
    Generalul strateg a urmărit cu competentă si atentie operatiunile în cel de al doilea război mondial; sub genericul "învătăminte din războiul în curs", R.R. a prezentat, începând cu 22 sept. 1939, în "sedinte intime" ale Academiei, deci "cu usile închise", 52 de "memorii", în tot atâtea săptămâni. (Uneori, le expunea sumar, dar le depunea în plic închis si sigilat.) Ca academician, R.R. a fost suprimat o dată cu Academia (1948). Arestat la 71 de ani, generalul a murit la Văcăresti (1949).
    
    (484) ION PETROVICI (1882-1972). Academician (m.c. - 1927; m.t. - 1934). Istoric al filosofiei, filosof, scriitor - I.P. a fost om de catedră si om de stat al epocii interbelice. Ca academician, a fost suprimat o dată cu Acad. Română (1948). Ca personalitate a intelectualitătii de elită, a fost supus torturii morale încă din 1944, imediat după înfiintarea Comisiei pentru aplicarea Conventiei de Armistitiu.
    Pentru Constantin Balmus - rector al Universitătii - I.P. era filosoful "cu o pripită educatie intelectuală, făcută la scoala francmasonului Titu Maiorescu" ("Victoria" - 21 oct. 1944, Director N.D.Cocea). "Scânteia" din 25 nov. 1944 publica articolul "Tineretul si cultura": "Atâta timp cât mai există în Universitate fosti ministri sau foste elemente antonesciene, atâta timp cât la Academie mai sunt: I.Al.Brătescu-Voinesti, Nichifor Crainic, Sextil Puscariu, Ion Petrovici etc., tineretul nu va avea decât de pierdut ş...ţ. Vânzătorii poporului să fie pedepsiti. în jurul lor să crească uitarea ! ş...ţ. Universitatea să-si închidă pentru totdeauna portile pentru profesori ca Ion Petrovici, D.Caracostea, Al. Marcu etc. Sunt alte porti, ale altor institutii, care se vor deschide nu prea târziu pentru acesti agenti hitleristi". "România liberă" din 13 dec. 1944 anuntă epurarea lui Nichifor Crainic, Mihai Antonescu, Ion Petrovici, P.P.Panaitescu, Al.Marcu. "Scânteia" din 21 ian. 1945 se întreba: "Cum se poate ca fostul ministru Petrovici să-si mai anunte cursul, aici la Bucuresti?" în aceeasi zi este ridicat si internat la Caracal (Analele Sighet, 6, Fundatia "Academia Civică", Buc. 1998).
    într-o scrisoare (18 mai 1945) trimisă Academiei din arestul Prefecturii Politiei Capitalei, unde fusese depus la 13 aprilie, I. P. cere ca Academia să intervină. Retinem din scrisoare: "ş...ţ Dar începând din Vinerea Mare, arestul a luat un caracter de penalitate, un aspect de penitenciar de o rigoare vecină cu maltratarea. Vârâti într-o sală de fostă cazarmă, cu ciment deteriorat pe jos, cu soareci si alte gângănii, de-a valma cu alti detinuti, de categorii variate, suntem supusi fără nici o exceptie la vexatiuni crescânde si umilitoare ş...ţ. Acest regim ignobil tinde a se perpetua la nesfârsit întrucât instructia Tribunalului lâncezeste, în patru luni fiind interogat o singură dată ş...ţ ".
    Savantul avea să scape din acel arest si avea să intre, ulterior, în altul, apoi iar să scape si să ajungă să trăiască până în anul 1972 - douăzeci-si-patru-de ani "după mizerabile gratii morale si spirituale" - această detentie fiind cea mai ucigătoare dintre toate detentiile închipuite de monstrii regimurilor totalitare. (L-am văzut si auzit în ultimul an al vietii în compania lui Nichifor Crainic.)
    
    (485) GHEORGHE SPACU (1883-1955). Academician (m.c. - 1927; m.t. - 1936). Chimist cu studii desăvârsite la Berlin si Viena, cercetător de laborator si universitar la Iasi si Bucuresti. Vicepresedinte al Acad. Române (1944-1948). Suprimat o dată cu întreaga Academie (9 iunie 1948), Gh.S. trăieste drama compromisului dat de numirea lui (în 12 august 1948) ca "membru titular activ" al Acad. R.P.R.
    (487) CONSTANTIN I. PARHON (1974-1969). Academician (m.c. - 1928; m.t. - 1939). Medic. Creatorul unei stiinte noi în România - Endocrinologia. Savant. Dr.C.I.Parhon rămâne în istorie ca prim instrument al Moscovei si Bucurestiului de demolare a institutiilor statului român interbelic si de institutionalizare a comunismului în România.
    "Rusificarea României se face în tempo grăbit ş...ţ. Se imitează acum formele institutionale sovietice ş...ţ. Colegul si prietenul meu Dr.C.I.Parhon a fost ales ca Presedinte al Prezidiului R.P.R., prezidiul fiind compus din C. I. Parhon, M. Sadoveanu, St.Voitec, G.Stere si G.Niculi. Dr.Parhon ca si M.Sadoveanu sunt simple marionete în mâinile Anei Pauker, Bodnăras si V.Luca, iar acestia simpli agenti ai lui Vâsinski". (Din Jurnalul lui C. Rădulescu-Motru, 10 ian. 1948, Apud Analele Sighet, 6, 1998, p.546, Comunicarea Maria Somesan, Mircea Iosifescu.)
    în istoria Acad. Române el a îndeplinit rolul "groparului sef" în suprimarea institutiei si reprimarea membrilor acesteia. Timp de doi ani (1947-1948), folosindu-se de calitatea de sef al statului si de membru al Acad. Române, C.I.P., cu complicitatea lui Traian Săvulescu, vicepresedinte al Consiliului de Ministri si Secretar al Sectiunii Stiintifice a Academiei, a exercitat presiuni, însotite de amenintări, asupra membrilor Academiei, ca să cedeze si să ceară ei însisi actul suprimării. Nereusindu-le tentativa realizării doar prin modificarea statutului, s-a recurs la un Decret semnat de Parhon, prin care a fost desfiintată Legea organică de la 1879.
    Decăzut el însusi, o dată cu toti membrii Academiei, din calitatea si demnitatea de membru al Acad. Române (9 iunie 1948), C.I.P. a fost numit în fruntea Comitetului (rosu) provizoriu pentru elaborarea Statutului de organizare si functionare a Acad. R.P.R.. La 12 august a fost numit "membru titular activ" (Decret 1454) si în aceeasi zi (Decret 1455) Presedinte de Onoare al Acad. R.P.R. (1948-1969).
    Se pune întrebarea dacă C.I.P., plătit si răsplătit de regimurile de la Bucuresti si Moscova, poate figura în Cartea Mare a Acad. Române, alături de cei condamnati si exterminati la Sighet, ca urmare a acuzatiilor aduse de el în Aula Academiei.
    
    (493) THEODOR CAPIDAN (1879-1953) - trăitor constant în "incinta sacră" a limbii române, "murind si înviind" pe "cuvânt" ca pe metereze, până la ultima suflare. Academicianul (m.c. - 1928; m.t. - 1935) a fost suprimat o dată cu Academia (1948), dar a fost rugat să slujească pe mai departe limba română, în cadrul Institutului de Lingvistică al Acad. R.P.R. Paradoxala situatie trebuie să-i fi paralizat bioritmul: membri ai Institutului de Lingvistică care si-au început cariera în acea vreme îsi aduc aminte de venerabilul de peste 70 de ani, care întepenea pe scaun, la propriu, dar care nu abdica de la sacra sa misiune - slujirea limbii române.
    
    (498) CONSTANTIN MARINESCU (1891-1982) - universitar de elită în istoria universală si reprezentant strălucit al României la congrese internationale în materie - urmasul lui Iorga la conducerea Scolii Române de la Fontenay-aux-Roses - Paris. Membru corespondent al Academiei (1928), C.M. a fost suprimat o dată cu Academia (1948). Dovada că suprimarea era premeditată este lupta "stângii" din Academie (1947) pentru a nu i se mai prelungi mandatul de director. Trimis al Acad. Române si al Regatului României să ne reprezinte în Occident, Acad. R.P.R. si R.P. Română l-au făcut uitat si l-au lăsat să moară departe de tară. Postura de renegat trebuie să-l fi torturat cumplit, dar forta morală si spirituală l-au salvat.
    
    (499) GHEORGHE I. BRĂTIANU (1898-1953) - om de carte - om de scoală - bărbat de stat - în toate îndeplinind rolul "eroului civilizator" la scară universală. Academician (m.c. - 1928; m.t. - 1942) - urmasul lui Iorga la conducerea Institutului de Istorie Universală si la fotoliul academic.
    Gh.B. a fost "decapitat" printre primii din elita istoriei si culturii si cu mult înainte de a fi suprimat ca membru al Academiei (1948). La numai câteva zile după 23 aug. '44 ("România liberă", 2 sept.1944) profesorul Simeon Stoilov lansa drept cuvânt de ordine... "reeducarea" intelectualilor, iar Eduard Mezincescu ("România liberă", 13 sept. 1944) corecta mesajul si dădea sens termenului de "reeducare" - "Epuratia mai întâi!" Iorgu Iordan ("România liberă", 21 sept. 1944) publica "Revizuiri necesare" si explica: "Reeducarea", da, dar la început, darea afară a "asasinilor regimului trecut". Gh.B. era învinovătit de hitlerism. Iorgu Iordan cerea demiterea tuturor "profesorilor hitleristi", drept pentru care, peste două zile, prof. Gh. B. era arătat cu degetul: "Dl G.Brătianu îsi permite să calomnieze si să provoace pe aliatul si eliberatorul nostru ş...ţ. Jos masca domnule hitlerist Gh.B.! Si trage consecintele !" în aceeasi zi ("Scânteia", 23 sept. 1944) Gh.B. era socotit "dusman al poporului". "România liberă" initia rubricile "Tribunalul poporului" si "Figuri de trădători".
    Gh.B. a fost exterminat la Sighet, cărat si îngropat departe de un cimitir uman, într-un loc viran, în imediata vecinătate a unui drum oarecare.
    
    (510) ROMULUS CâNDEA (1886-1973). Intelectual transilvănean de vastă si solidă cultură filosofică si teologică, cu două doctorate - unul la Cernăuti ?sub auspiicis imperatoris", iar al doilea la Lipsca, unde era membru al Institutului pentru istoria culturală si universală, de sub conducerea lui Karl Lamprecht. Universitar la Cernăuti, ca urmas al lui Eusebie Popovici - la catedra de istorie bisericească. Rectorul acestei universităti, cercetător al istoriei universale a Bisericii, R.C. a lăsat o impunătoare operă asupra istoriei ecleziastice. Membru corespondent al Acad. Române (1929) - suprimat o dată cu Academia (1948). în cei 25 de ani de izolare culturală într-un Sibiu intercultural, adică între 64 si 87 de ani, când este timpul celei mai intense meditatii, R.C. trebuie să fi suferit cumplit.
    
    (530). GHEORGHE MACOVEI (1880-1969). Academician (m.c. - 1931; m.t. - 1939). Geolog specializat în laboratoarele din Franta si Rusia. Cercetător si universitar. Gh. Macovei a fost suprimat o dată cu toti membrii Acad. Române (9 iunie 1948), dar trăieste drama compromisului, acceptând numirea ca "membru titular activ" al Acad. R.P.R. - fără recunoasterea calitătii si stagiului de 17 ani din Acad. Română.
    
    (539) TRAIAN SĂVULESCU (1889-1963). Academician (m.c. -1932; m.t. - 1936). Botanist. Universitar. (în zilele lui august 1944, pe când îsi expunea cursul într-un amfiteatru al Institutului de Agronomie, si în huruitul tancurilor sovietice, profesorul se adresa astfel studentilor: "Domnisoarelor si Domnilor, ne ocupă rusii - acum se salvează cine poate si cum poate"). Acest Tr.S. ajunge ministrul Agriculturii si Domeniilor, 1946-1948, Vicepresedinte al Consiliului de Ministri, 1948-1952, si Secretar general al Acad. Române, la 7 iunie 1948.
    în istoria Acad. R.P.R., Tr. S. rămâne "mâna dreaptă" a ocupantilor sovietici si români ai Tării, din anii 1944-1948-1958 s.a.m.d., executantul zelos si agresiv al proiectelor si scenariilor de suprimare a Acad. Române si de substituire a acesteia cu organizatia de partid si de stat purtând titlul subversiv si uzurpator de "Academie" a R.P. Române.
    Suprimat el însusi, prin efectul Decretului 76 din 9 iunie 1948 (semnat de C.I.Parhon, dar redactat de el), Tr. S. este al treilea personaj (după C.I.Parhon - presedintele Prezidiului R.P. Române, Mihail Sadoveanu - vicepresedinte, iar Săvulescu - vicepresedinte al Consiliului de Ministri) în Comitetul (rosu) provizoriu pentru elaborarea Statutului de organizare si functionare a Academiei R.P.R. La 12 august 1948, prin Decretul 1454 este numit membru titular activ al acestei Academii, iar prin Decretul 1455, semnat de Parhon în aceeasi zi, a fost numit presedinte al Acad. R.P.R.
    Traian Săvulescu se face vinovat de sperjur - el si-a încălcat legământul de la intrarea sa ca membru titular, pe 28 mai 1936: ?Constient de obligatiile mele si pătruns de un adânc sentiment de răspundere, gândul meu se îndreaptă în primul rând cu pietate către marii înaintasi a căror operă si pasiune pentru stiintă îmi vor servi ca permanent imbold". (Anal. Acad. Rom., Dezbateri, Tom LVI, 1935-1936, pag. 168-169.) Si legământul era repetat cu patos, cu prilejul Discursului de receptie, rostit la 25 mai 1938. ?în această clipă solemnă ne închinăm cu veneratie memoriei înaintasilor ş...ţ. Gândul si iubirea noastră îi urmăreste ş...ţ. Alegerea mea ca membru al acestui înalt asezământ ş...ţ o consider ca o învestire într-un loc de cea mai mare răspundere pentru propăsirea culturii în tara noastră, care cere azi de la toti fiii ei si în primul rând de la noi, muncă, vânjosie, nesovăire, jertfă - chiar până la nimicirea personală". (Acad. Română - Discursul de receptie, LXXIII, 25 mai 1938, pag. 67.) în ?Răspuns la Discursul de receptie", Acad. Ion Simionescu încheie: ?Fii binevenit în mijlocul nostru si să consacri cât mai multi ani stiintei - stiintei pe care se bizuie, trebuie să se bizuie, nu numai viata sănătoasă a neamului, dar, mai presus, apărarea tării de valurile ce o pot ameninta" (Idem, p. 80).
    Tr. S. si-a încălcat legământul, a înselat încrederea si speranta învestite în el, si-a blamat înaintasii si colegii ca să scoată vinovată Academia - ea trebuia suprimată ca mostenire si memorie a istoriei. începând din mai 1948, dar ?înnebunind" pur si simplu, din octombrie-noiembrie si în continuare în anii 1948-1953, Tr. S. si-a vitriolat interminabilele rapoarte, discursuri, interventii si a calomniat grav ?fosta Academie" si pe membrii ei. Chipurile, institutia si membrii acesteia ar fi trădat esenta si rosturile pentru care fusese creată. Si a fost tinut aproape 12 ani presedinte (12 august 1948-23 decembrie 1959), când s-a îmbolnăvit grav si a fost tintuit la pat. A pătimit mult până când a murit (29 martie 1963).
    
    (559). ADRIAN MANIU (1891-1968) - "om de condei" - scriitor, gazetar, demnitar. Membru corespondent al Acad. Române (1933). Suprimat o dată cu Academia (1948), A.M. a supravietuit 20 de ani cu nostalgia Aulei Academiei. (L-am cunoscut în 1965, la comemorarea a 25 de ani de la asasinarea lui Iorga. Cât de stingher se misca în Aula Acad. R.S.R.!)
    
    (563) CONSTANTIN I. ANGELESCU (1869-1948) - Medic prin formatie scolară - om de scoală prin vocatie - creator de sisteme eficiente în administratie - om de partid si bărbat de stat de anvergură - fondatorul si presedintele Academiei de Stiinte din România - o alternativă la Academia (traditională) Română, 1935. Membru de onoare al acesteia din urmă (1934). Suprimat o dată cu cele două academii (9 iunie 1948).
    Suprimat mai întâi ca personalitate politică (1947) si mai apoi ca personalitate academică (1948), nationalizat si desfiintat ca putere economică, doctorul C.I.A. îsi găseste moartea când o astepta mai putin, desi evenimentele politice si economice care trecuseră peste tară îl marcaseră grav - ultimul, nationalizarea (11 iunie 1948) - dându-i lovitura de gratie. Se stinge la 14 septembrie 1948.
    
    (567) PETRE P. PANAITESCU (1900-1967) - istoric prin formatie - om politic extremist - prin vocatie, cadru universitar. Un strălucit cercetător si autor al istoriei slavilor, a polonezilor în deosebi, si a relatiilor româno-slave.
    Membru corespondent al Acad. Române (1934) - suprimat o dată cu aceasta (1948), dată la care P.P. era, în viziunea noului regim totalitar, "desfiintat". Constantin Balmus începuse (în "Victoria" lui N.D.Cocea, 31 oct.1944) un atac violent. în viziunea lui Silvian Iosifescu (Ibid, 14 nov. 1944) profesorii N.Paulescu, Nae Ionescu, P.P. erau "nuli ca valoare stiintifică, ajunsi la catedră prin concursuri măsluite, prin protectii si întâmplări". "România liberă" din 13 dec. 1944 anuntă epurarea: Nichifor Crainic, M.Antonescu, I.Petrovici, P.P., Al.Marcu. "Scânteia" din 2 aprilie 1945 anuntă că au avut loc sute de arestări, iar numerele din 7, 9, 14 aprilie dau listele celor îmbarcati spre a fi internati în Lagărul de la Caracal. Printre acestia, P.P., Iuliu Hatieganu, Onisifor Ghibu etc. în cei aproape 20 de ani de ?după", suportând cu stoicism stigmatul celui izolat si internat în lagăr, P.P.P. a continuat să cerceteze si să lucreze, să scrie si să tipărească lucrări deosebit de valoroase. (Institutul ?N. Iorga" l-a invitat - avea nevoie de un astfel de istoric în domeniul slavisticii - si l-a încadrat cercetător principal.) între 1954 si 1965, el a dat numeroase si valoroase lucrări de istorie. Iorgu Iordan însusi era nevoit să recunoască valoarea omului si a lucrărilor, dar demnitatea academică nu i-a fost reconsiderată.
    
    (568) SCARLAT LAMBRINO (1891-1964), Istoric si epigrafist format la Sorbona unde în anul 1927 si-a luat doctoratul. între anii 1923 si 1925 s-a aflat printre membrii Scolii Române din Franta de la Fontenay-aux-Roses. După o activitate rodnică de aproape 20 de ani desfăsurată la Universitatea din Bucuresti, e trimis să conducă ?Accademia di Romania a Roma" (1941-1947). Dezavuat de autoritătile acelui timp de la Bucuresti, S.L. s-a stabilit la Lisabona unde a functionat ca profesor la Facultatea de Litere. Ca o recunoastere a activitătii sale stiintifice a fost ales membru al Academiei Pontificale Romane si al Academiei de Stiinte din Lisabona. Ales membru corespondent al Academiei Române în 1934, va fi suprimat o dată cu aceasta, în 1948. Cei 17 ani de exil l-au marcat profund.
    
    (572) IORGU IORDAN (1888-1986). Academician (m.c. - 1934; m.t. - 1945). Lingvist român. Romanist. Savant. Cercetător profund, autor al unei vaste opere si universitar exigent. întemeietor de institutii de profil si conducător (Directorul Instit. de Lingvistică 1949-1952; 1958-1970, rectorul Universitătii din Bucuresti 1957-1958. Spirit critic si iritant. Ambasadorul României la Moscova - 1946-1947). Membru al mai multor academii străine si Doctor Honoris Causa al mai multor universităti.
    I.I. - unul dintre membrii Comitetului antifascist interbelic si unul dintre semnatarii Scrisorii către Antonescu pentru scoaterea României din războiul antisovietic - devine în anii 1945-1948 un "pion" agresiv pe "tabla" pe care se juca soarta universitarilor si academicienilor români, înscrisi pe "lista neagră" de către ocupantii rosii ai Tării. Cu deosebită insistentă, presa comunistă cerea ca operatia de ?curătire" să fie efectuată de urgentă si cât mai radical: "Epuratia mai întâi", clamează Eduard Mezincescu, în "România liberă", încă din 13 sept. 1944, urmând ca peste o săptămână, în acelasi oficios, I.I. să ceară revizuirea tuturor numirilor făcute în învătământ după 1939. (R.L., 21, IX, 1944, "Revizuiri necesare") (Analele Sighet 7, în manuscris, comunicarea Maria Somesan si Mircea Iosifescu). E de notorietate faptul că, ajungând la conducerea Institutului de Lingvistică, prima grijă a fost aceea de a revizui Dictionarul Limbii Române elaborat si tipărit sub redactia lui Sextil Puscariu, cu eliminarea citărilor care proveneau din opera acestuia. Din functia de vicepresedinte al Acad. R.P.R. (1959-1966) a urmărit si terorizat activitatea unor membri ai Academiei - vezi cazurile G.Călinescu si D.Macrea. Memoriile lui despre viata academică se resimt de pozitia sa excesiv partizană.
    
    (579) TUDOR VIANU (1897-1964). Academician (m.c. - 1935). Savant. Filosof al artei - istoric si critic literar în plan national si universal. Universitar si demnitar cultural de talie europeană. Antisemitismul interbelic a vizat si Aula Academiei -- multe scrisori anonime existente în Arhiva acesteia au afectat viata academică normală: T.V. nu a mai fost ales membru titular în acei ani, 1936-1944. A fost, bineînteles, suprimat, o dată cu toti membrii Academiei Române (9 iunie 1948) si a rămas suspendat până în 1955, an în care a fost numit membru titular al Acad. R.P.R. (HCM 1217). Iorgu Iordan, rectorul Universitătii în 1958, scrie astfel despre colegul său de universitate si de Academie,Tudor Vianu: "Cursurile pe care le predă sunt însumări de personalităti ş...ţ fără evidentierea bazei de clasă a fenomenului literar, fără pozitie combativă de partid ş...ţ. Rectoratul îsi propune în cursul anului 1958/59 să urmărească lectie cu lectie cursul acad. Vianu si să analizeze activitatea sa ca profesor, urmând ca la sfârsitul anului să tragă concluzii" (loc. citat).
    Motive de rasă si de castă au adâncit prăpastia începută de "sfânta" invidie omenească si, astfel, un model strălucit de intelectual devine obiect de ură si de hulă într-o Aulă pseudoacademică postbelică. Tudor Vianu a făcut infarct în urma terorizării sale ca Director general al Bibliotecii Acad. R.P.R. de către o "comisie" asmutită în anii '60 asupra sa.
    
    (581) MIHAIL DAVID (1886-1954). Moldovean prin nastere, om de scoală si de teren în stiintele fundamentale ale Pământului - Geologia si Geografia -, s-a dedicat Moldovei. Membru corespondent al Academiei (1935), M.D. a fost suprimat o dată cu aceasta (1948). Ca fost rector al Univ. din Iasi (1941-1945), dar mai ales ca profesor de geografie (1920-1954), pupitru de la care a predat Geografia României istorice, M.D. a stârnit furia comunistilor. "O a treia victimă a lui C.Balmus, universitar clasicist, va fi Mihai David, profesorul de geografie, "marele huligan", "fascistul"" "legionarul"". ("Victoria", 26 oct. 1944.)
    
    (588) VICTOR SLĂVESCU (1891-1977). Gânditor si universitar de talie înaltă în stiintele economico-financiare - cercetător si valorizator al traditiilor înaintate ale gânditorilor de doctrine economice - manager novator al institutiilor în materie. Academician (m.c. - 1936; m.t. - 1939), V.S. a fost suprimat o dată cu Acad. Română (1948).
    în "Contemporanul" din 16 mai 1947 - sub titlul: "Problema epuratiei în învătământul superior" - sunt vizati profesorii Victor Slăvescu, Gheorghe Tască, tocmai pentru a fi condus institutii financiare, întrucât V.S. a fost ministru de Finante (calitate în care, de altfel, contribuise substantial la dezvoltarea Bibliotecii Academiei sub raportul constructiilor).
    
    (590) ION RĂDUCANU (1884-1964). Gânditor si "civilizator" al structurilor economico-financiare, din perspectiva programelor PNT- universitar de talie si în directă legătură cu scoala europeană de filosofie în materie de cooperatie, om de scoală si om de stat. Cultivând perspectiva independentei economice, împreună cu alti mari gânditori (Victor Slăvescu, Gheorghe Tască, Virgil Madgearu), a editat revista "Independenta Economică". I.R. a atras atentia asupra totalitarismului nazist si comunist, deopotrivă, concluzionând că acestea sunt devastatoare pentru o economie românească având propriile ei interese în apărarea independentei si progresului.
    Doar membru corespondent al Academiei (1936), a fost suprimat o dată cu aceasta (1948) ca unul ce se opunea perspectivei comuniste. "Fost ministru în guvernele nr. 53 si 55 (de la Unirea Principatelor, n. red.) a fost înlăturat din învătământ (1947) si arestat în 1950 si închis în beciurile Ministerului de Interne de atunci, apoi la Sighet." (C. Ionitoiu, op.cit.) Nu se precizează locul si anul mortii (1964?).
    
    (592) VASILE GRECU (1885-1972). Om de scoală cu temeinice studii clasice (doctorat cu teză despre ?Fauna si flora în sistemul filosofic platonian") si bizantinolog prin vocatie - un astfel de spirit e prin excelentă un "erou civilizator" al culturii, din perspectiva clasicistului.
    
    Abia membru corespondent la 51 de ani (1936), în loc ca în 1947/48 să fie proclamat academician în locul rămas vacant al lui Brătescu-Voinesti, V.G. e suprimat o dată cu acel... "club de senili" (1948). încă în nov.-dec. 1944 V.G. era mânat de "România liberă" (17 nov.) si de "Scânteia" (19 nov.) spre portile temnitei. Si era doar profesor la Liceul "Mihai Viteazu". "Poate că nu mai e loc - nota bene!, în nov.-dec. 1944 - poate că nu mai e loc - puscăriile fiind pline de nenorociti inconstienti care au avut vina de a urma curentul creat de ei". (Articolul "Figuri de trădători"). Si astfel, "Celebrităti precum profesorii Paul Papadopol, Vasile Băncilă, Vasile Grecu de la Liceul "Mihai Viteazu" erau eliminati." (Marin Bucur, Revista "Memoria" Nr.8). "Scânteia" (19 nov.'44) incita la un ritm alert al "epuratiei". Comisia epurărilor de la Univ. din Bucuresti (S.Stoilov, Al. Rosetti, P.P.Stănescu) luase deja hotărârea de a scoate afară pe Mihai Antonescu, Nichifor Crainic, Ion Petrovici, Petre Tomescu, Alexandru Marcu etc. Liste peste liste... Vezi presa vremii!
    Si totusi, V.G., trăind în templul lumii platoniene si bizantine, a supravietuit climatului mizerabil instigat de ideologii deplorabile până la vârsta de 87 de ani (1972). L-am văzut la comemorarea lui Iorga (1965), trist, desigur, iar fiica sa - frumoasa Doamnă Bădescu, sotia marelui tenor Dinu Bădescu - ne-a fost vecină în str. G-ral Berthelot.
    
    (594) VICTOR VâLCOVICI (1885-1970). Matematician - "cel dintâi profesor de mecanică ratională". Demnitar. Membru corespondent la 51 de ani (1936) - suprimat o dată cu Acad. Română (1948). După 17 ani "în afara zidurilor", Academia R.S.R., nerecunoscându-i calitatea avută în Acad. Română, l-a invitat în 1965 - în perspectiva Centenarului Academiei (1966) - si l-a făcut academician.
    Totusi, între 1948 si 1965, V.V. a "trăit" pe lângă gardurile Academiei.
    
    (595) MIHAI CIUCĂ (1883-1969). Academician (m.c. - 1936; m.t. - 1938). Foarte solicitat în plan national, dar mai cu seamă în plan international - specialist în diagnosticarea si eradicarea malariei la nivelul comunitătilor în situatii de criză acută, Dr.M.C. rămâne un model de om al datoriei printre academicieni.
    A fost bineînteles suprimat o dată cu întregul corp academic român (9 iunie 1948).
    M.C. are nefericirea să suporte compromisul numirii lui "din oficiu", "membru titular onorific" al Acad. R.P.R. (Decret 1454 din 12 aug. 1948). Savantul cald si omenos, ajuns la 65 de ani, ia loc în aceeasi incintă sângerândă (după crimele asupra unui Lăpedatu si unui Brătianu, asasinati la Sighet), în care luau loc ?instrumentele" asasine ale ocupatiei rosii.
    
    (596) GRIGORE T. POPA (1892-1948). Cetătean savant - universitar în laboratoare de anatomie si fiziologie - scolit în amfiteatre universitare - în tară si peste hotare - decan.
    Membru corespondent al Acad. Române la 44 de ani (1936) (Babes fusese la 35); mare si de temut gânditor si orator al aulelor academice, a fost primul suprimat din Academie (9 iunie 1948) si ar fi fost primul reprimat dacă nu l-ar fi smuls Dumnezeu (18 iulie 1948) de pe unde, prigonit, se ascundea - pe sub niste scări anonime - la numai 56 de ani.
    Nu este exagerat să afirmăm că Gr.T.P. - deopotrivă om de laborator, scriitor si orator - a fost în acei cinci ani, 1944-1948, cel mai înversunat între înversunatii care se opuneau ocupatiei, delatiunii, presiunii politiei politice si epurărilor.
    Numit decan la Facultatea de Medicină imediat după 23 aug. '44, la deschiderea anului universitar (15 ian. 1945), în prezenta Regelui, Gr.T.P. rosteste drept prelegere: "Substratul material al progresului" - "progresul se realizează evolutiv si nu revolutionar" - atac la persoana ideologiei marxiste! La 14 mai 1946 - într-o sedintă la rectoratul Univ. Buc. (rector Al. Rosetti, prorector Eugen Angelescu) - el atrage atentia că "dat fiind că s-au arestat profesori si, după ce au fost tinuti 2-3 zile în celule, au fost trimisi din nou la catedre, ceea ce e deosebit de grav pentru autonomia învătământului si autoritatea cadrelor didactice" si "nu se garantează libertatea individuală", fiecare e în primejdie. "Să nu se mai procedeze la arestarea profesorilor universitari si a studentilor!" La care rectorul adăuga: "decât cu îndeplinirea formalitătilor legale". (Din Proc. Verbal al sedintei. Apud Analele Sighet, 6, Fundatia "Academia Civică", 1998, Comunicarea "Modificarea structurii învătământului".) La 15 oct. 1946 depune la Senatul Universitătii un memoriu - apreciat azi drept "o pagină memorabilă în istoria învătământului românesc" - atacând continutul si implicatiile Legii 658, care modifica primejdios orientarea învătământului.
    La 14 martie 1947, în Aula Acad. Române, Gr.T.P. prezintă Memoriul III din seria "Reforma Spiritului", intitulat: "Tensiunea nervoasă si boala secolului". în acel moment i-au zis "nebun". ("Il est fou ! Il a perdu son esprit de conservation !" St. S. Nicolau, a cărui explozie era sugerată si de spectacolul dat de asistenta care se îmbulzea spre iesiri.) Subcapitolele ultimului capitol: "Tensiunea cerebrală"; "Renuntarea la personalitate"; "Contrazicerea evolutiei"; "Frică si neîncredere"; "Minciuna - principiu politic si social"; "Orientarea spre ură si violentă"; "Atentatul contra libertătii"; "Statul organism".
    La 15 aprilie 1947, în Rotonda Ateneului expune: "Morala crestină si timpurile actuale", cu subtitlul: "Mai este, astăzi, posibilă credinta în învătătura lui Iisus Christos?". "Nebunul" îi înnebunea pe toti.
    în octombrie 1947 a fost dat afară sub efectul legii care "comprima persoana", "fără a se comprima catedra". La 9 iunie 1948, Decretul Prezidential (semnat de colegul său mai mare - medicul si savantul C.I.Parhon) suprima persoana (peste 100 de membri ai Academiei) si institutia, Academia. Anihilarea si scoaterea Profesorului Gr.T.P. în afara zidurilor Universitătii si Academiei simbolizau nebunia si anuntau tragedia în urma căreia avea să piară elita spiritualitătii românesti.
    
    (597) SIMION STOILOV (1887-1961). Academician (m.c. - 1936; m.t. - 1945). Savant. Matematician cu rol de "erou civilizator" în matematica modernă. Universitar (rectorul Universitătii Bucuresti, 1944-1945), demnitar (ambasadorul României la Paris, 1946-1948), dar tot timpul cercetător (directorul Institutului de Matematică al Academiei, 1954-1961).
    Suprimat o dată cu întregul corp academic, a fost numit prin acelasi decret membru în Comitetul (rosu) provizoriu pentru elborarea Statutului de organizare si functionare a Acad. R.P.R. Va fi numit "membru titular activ" al Acad. R.P.R. în 12 aug. 1948.
    S.S. a fost unul dintre initiatorii Scrisorii semnate de intelectualii români (1944) prin care cerea scoaterea României din războiul antisovietic si de aceea unul dintre apropiatii regimului instaurat de sovietici. El a fost omul nr. unu în "Comisia" (S.Stoilov, Al.Rosetti, P.P.Stănescu) pentru aplicara Legii 217, M.Of. din 30.03.1945, instituită de guvernul Dr. Petru Groza, vizând epurarea structurilor institutionale din învătământ. S.S., ca si alti multi intelectuali valorosi care au colaborat cu un regim totalitar - nazist ori comunist -, pare să infirme teza că un mare învătat este neapărat si un mare întelept.
    
    (598) NEGOITĂ DĂNĂILĂ (1878-1953). Chimist de la Charlottenburg - universitar întemeietor de "scoală de chimie aplicată". N.D. este cel care a înfiintat, pe lângă Fac. de Stiinte a Universitătii din Bucuresti, sectia devenită Institutul de Chimie Industrială. Evidenta facultătii a retinut peste 160 de memorii stiintifice - dintre care circa 50 se referau la problema combustibului indigen. Ca fost elev al profesoruli Petru Poni, a nutrit o grijă paternă fată de studentii de la Chimie - între 1908 si 1936 el aprobând peste 250 de diplome la tot atâtia chimisti. Aproape 120 dintre aceste diplome au fost acordate celor specializati în petrol. Membru de onoare al Acad. Române (1939) (m.c., la 58 de ani, 1936), a fost suprimat o dată cu Academia (1948).
    
    (600) ION I. LĂPEDATU (1876-?). Transilvănean - frate cu Alexandru Lăpedatu - economist format la Budapesta. Universitar. Formatia universitară în stiintele economico-financiare i-a acutizat vocatia de publicist-tribun, I.L. fiind unul dintre fondatorii ?Luceafărului" de la Budapesta, cu Octavian Goga, Ioan Lupas, Octav C. Tăslăuanu etc. (1902). Publicist frecvent si ardent. în aparatul economico-financiar urcă în perioada interbelică până în functia de Director al Băncii Nationale. Titlurile lui de glorie sunt legate de prezenta în fruntea unor comisii mixte româno-germane pentru reglarea datoriilor de război. Membru de onoare al Acad. Române (1936) - suprimat o dată cu aceasta (1948).
    
    (605) ILIE TOROUTIU (1888-1953). Moldovean bucovinean - a coborât în Sud (la Bucuresti, unde se afla Arhiva ?Junimii") ca să dezgroape "Comoara de argint" (corespondenta ?Junimii" si cea a junimistilor) si să descopere "mina de aur" pe care s-a ridicat aproape un secol "Junimea", ca "erou civilizator" al culturii românesti traditionale. Cele 13 tomuri masive de "Studii si documente literare", respectiv corespondenta junimistilor si sămănătoristilor, cu note, comentarii si indici, reprezintă proba sacrificiului unei vieti de cărturar. Ales membru corespondent al Acad. Române la 48 de ani (1936), este suprimat o dată cu aceasta (1948) la 60 de ani - în plină putere.
    
     (606) DIMITRIE CARACOSTEA (1879-1964). Gânditor profund, format la scoala culturii traditionale superioare si la filosofia artei europene a cuvântului. Prima mare universitate în arta cuvântului a făcut-o, însă, în Templul-tezaur al manuscriselor lui Eminescu. Membru corespondent abia la 57 de ani (1936) si academician la 59 (1938), D.C. a fost primit sub Cupola Academiei ca estetician.
    Ca academician a fost suprimat în iunie 1948, o dată cu Academia, dar lichidarea lui ca universitar a început imediat după 23 aug. 1944. D.C. a fost atacat cu virulentă în "România liberă" din 21 sept. si 28 oct. 1944. A fost atacat, atacându-se Acad. Română, care ar fi fost un "club de reactionarism si senilitate" - pentru că adăpostea pe Sextil Puscariu, pe D.C., pe I.Al. Brătescu-Voinesti ("Victoria" lui N.D.Cocea, 20 oct. 1944). "Si la Bucuresti, comandourile de agitatori comunisti treceau peste legi, făcând singuri "dreptate" si epurând ei universitatea de "trădători": văzând că măsurile de epurare întârzie, studentii Facultătii de Litere au luat initiativa unui gest: prinzându-l pe culoarele Facultătii pe ilustrul Caracostea, prietenul intim al lui Gamillscheg, l-au condus cu alai până la usa de la iesire, rugându-l - desigur, în bătaie de joc - să mai poftească si altădată." Si comisia de epurare va lua notă de doleantele presei comuniste, epurând din Universitate pe D.C. si Sauciuc-Săveanu etc... "Domnul Caracostea, fostul ministru al Culturii, fost profesor al studentimii si fost presedinte al mai multor comisii si comitete hitleriste si prohitleriste, este în fond un mistificator. Un mistificator josnic sau un înapoiat iremediabil... istoria literară însăsi, al cărei pontif ar fi vrut să se erijeze a fi, îl va uita foarte curând. Fiindcă domnu Caracostea nu a construit nimic valabil culturii... . Lupta profesorului Caracostea a fost o trădare. Si ca trădare trebuie pedepsită". (M.G. "Domnu Caracostea", "România liberă", Nr.37, 21 sept. 1944, p.3). "Dimitrie Caracostea, profesor la Facultatea de litere din Bucuresti, critic si istoric literar, a fost condamnat la 60 de luni închisoare pe care le-a efectuat la Sighet". (Dan Amedeo Lăzărescu, în volumul II, C. Ionitoiu, op. cit., p.345).
    
    (609) DUMITRU N. CIOTORI (? - 1965). Diplomat - atasat al Legatiei României la Londra - a trăit în Anglia parcă anume pentru îmbogătirea colectiilor Bibliotecii Acad. Române - depozitele-tezaur ale acesteia datorându-i piese rarisime. El este autorul aducerii Bibliotecii lui Moses Gaster din Anglia la Bucuresti. Membru de onoare al Academiei (1936), D.C. a fost suprimat o dată cu aceasta (1948).
    
    (611) GHEORGHE PETRASCU (1872-1949). Pictor cu rol de "erou civilizator" în pictura românească. Alchimist savant al culorii si un virtuos al ductului pastei pe pânză. Academician (m.t. - 1936), primul artist plastic într-un fotoliu al Acad. Române.
    Gh.Petrascu a fost suprimat o dată cu întregul corp academic (9 iunie 1948), dar are slăbiciunea să accepte implicarea sa în elaborarea statutului si programului Acad. R.P.R. La 12 august 1948 (Decret 1454) a fost numit membru titular onorific. Salvarea academicianului a fost artistul - transcendenta valorii asigurându-i permanenta.
    
    (612). Lucian Blaga (1895-1961). Poet. Filosof. Savant. Originar dintr-un spatiu prin excelentă mitic (cel mediteranean) si cu predispozitii native spre o existentă în orizontul misterului, Lucian Blaga a căutat ?straturile matriciale", ?esentialele divine"si a pus strălucit în valoare rolul si locul civilizatiei noastre antice între civilizatiile aceleeasi generatii de civilizatii.
     Academician (ales membru titular, direct într-un fotoliu nou creat în 1936), L.B. a fost suprimat o dată cu Academia (1948), dar noii ?portari" ai Universitătii clujene si ai Acad. R.P.R. l-au dat afară înainte de institutionalizarea dictaturii proletare.
    
    (613) George Giuglea (1884-1967). Romanist format la scoala marilor romanisti europeni - universitar la Sorbona, la Cluj si Bucuresti, demnitar civilizator al relatiilor romanistilor români cu cei francezi, italieni si spanioli. "Gh. Giuglea - toponimistul cel mai cu autoritate al stiintelor limbii române, rigid ca o teoremă în argumentatiile sale stiintifice si în cele ale vietii curente" (Octav Onicescu). Ajunge la 52 de ani membru corespondent al Acad. Române (1936). Bineînteles că a fost suprimat o dată cu aceasta (1948). Despre cei 19 ani trăiti după..., aveam să stiu de la fiica sa si colega noastră de la Academie.
    
    (616). Stefan Popescu (1872-1948). Tresărind în fata culorii, a renuntat la cariera de învătător buzoian si, ca un alt Panait Istrati, a apucat-o pe drumurile Europei - mai întâi la München precum Luchian, si apoi la Paris, precum Petrascu. Si-a cultivat ceea ce avea din nastere - talentul - si a etalat nonsalant arta în fata întregii Europe.
    Membru de onoare al Acad. Române (1936) - în acelasi an cu Gh. Petrascu si cu Lucian Blaga, cu P.P.Negulescu si D.Caracostea etc. Propunerea au semnat-o toti academicienii si a expus-o Sextil Puscariu: "întelegător al poeziei pământului nostru, al apelor si pădurilor românesti, ne-a dat câteva din aspectele cele mai caracteristice ale tării întregite".
    A fost suprimat o dată cu Academia (9 iunie 1948) si n-a supravietuit mai mult de o lună (8 iulie 1948) "apocalipsului la vârf".
    
    (618). PETRE ANTONESCU (1873-1965). Arhitect cu rol de "erou civilizator" al arhitecturii românesti traditionale. Edificii de autor: Pavilionul României la Expozitia Internatională de la Paris, 1900; Ministerul Lucrărilor Publice (Primăria de azi a Capitalei) Palatul Administrativ din Craiova, Palatul Administratiei Fluviale din Portul Galati, Palatul fostei Bănci Marmorosch Blank din Bucuresti, Arcul de Triumf, clădirea Institutului de Istorie Natională "N.Iorga", Palatul Facultătii de Drept, Palatul "Accademia di Romania di Roma" etc. La capitolul "publicatii" se detasează Biserici Nouă. Proiecte si schite, Buc., 1943. Universitar (rector al Instit. de Arhitectură, 1931-1938).
    Academician (membru de onoare, 1936; m.t. - 1945). A fost suprimat (9 iunie 1948) si a rămas în afara zidurilor "cetătii" academice până în iulie 1955, când, la vârsta de 82 de ani, avea să trăiască socul numirii sale ca membru de onoare al Acad. R.P.R.
    
    (621) Tiberiu Brediceanu (1877-1968). Bănătean lugojean, născut o dată cu fenomenul coral românesc, a trăit culegând si civilizând cântecul traditional. S-a miscat între Lugoj, Blaj, Cluj, Bucuresti - drum ales parcă anume ca drum initiatic - si a cules mii de "bijuterii" muzicale traditionale. El este autorul poemului muzical-etnografic "Transilvania, Banatul, Crisana, Maramuresul în port, joc si cântec" si al pieselor de mult celebre "Cine m-aude cântând", "Năcăjit ca mine nu-i", "Pe unde umblă doru", "Pe sub plopi mă legănai", "Jelui-m-as si n-am cui", "Toată lumea-i dintr-un neam", "Miorita" etc. "Erou civilizator" al fiorului muzical milenar, T.B. si-a putut lega numele de procesul institutionalizării, după marea Unire, a institutiilor muzicale la scară natională, la Cluj si Bucuresti - ajungând la conducerea Operei Române din Capitala Tării (1941-1944).
    La Academie a ajuns la 60 de ani (1937), doar membru corespondent si, bineînteles, a fost suprimat o dată cu Academia (1948). Atentatul la demnitatea academică a lăsat urme adânci pentru toti cei 20 de ani pe care i-a mai trăit .
    
    (623) HORIA HULUBEI (1896-1972). Academician (m.c. - 1937; m.t. - 1946). Fizician cu studii desăvârsite la Universitatea din Paris si în Laboratorul de fizică al prof.J.Perrin. Cercetător asiduu si universitar - după 1944 aplecându-se asupra fizicii atomice. în 1965 întemeiază Institutul de Fizică al Acad. R.P.R. al cărui director devine.
    La 9 iunie 1948 a fost suprimat. încă la 10 sept. 1944, un V.Candrea scria în "România liberă" (10. 09. 1944): "mai avem rectori si decani legionari, sau cel putin servitori fideli ai lui Hitler, ca de ex. abjectul Horia Hulubei - elev si protejat al savantilor francezi, devenit apoi comis-voiajor al lui Ribbentrop". (Analele Sighet 7, în mss). Timp de sapte ani (1948-1955) H.H. a trăit în afara zidurilor academice - abia în iulie 1955 fiind numit membru titular al Acad. R.P.R. Din 1955, dar mai cu seamă din 1965, când, sub regimul lui Ceausescu, întemeiază si conduce Institutul de Fizică Atomică (în care lucra si Valentin Ceausescu), H.H. pare să fi făcut stiintă si astfel să se recupereze din zona compromisului.
    
    (624) Mihai GuSuleac (1887-1960). Botanist bucovinean format la Cernăuti si specializat la Trieste, Viena, Praga si Halle. Universitar. Membru corespondent la 50 de ani (1937), M.G. a fost suprimat o dată cu Academia (1948). A mai ?trăit" 12 ani. De retinut este faptul că raportul academic de sustinere a propunerii de alegere la Academie a fost redactat de Traian Săvulescu - cunoscător al vietii si operei, bineînteles si al specialitătii botanistului M.G. Bine documentat, raportul aduce în prim plan noul în cercetarea stiintifică a profesorului Gusuleac si a colaboratorilor săi de laborator - Topa, Tarnavschi, Dracinschi, Mühldorf - botanisti valorosi iesiti din laboratorul Universitătii din Cernăuti. Dar acelasi Traian Săvulescu l-a dat afară ca pe un necunoscut.
    
    (625) Petre Sergescu (1893-1954). Pornind din Muntii Mehedintilor, devine, trecând prin Bucuresti, Paris, Cluj, un matematician - primul român care intră în istoria stiintelor prin Istoria matematicii - personalitate intens cultivată în Europa (membru al multor societăti si congrese academice). Membru corespondent al Acad. Române (1937), din 1946 se stabileste în Franta. "Acele întâlniri ale noastre erau îmbălsămate de atmosfera de puritate intelectuală si morală care au făcut farmecul lui P.S. de-a lungul întregii sale vieti (în apartamentul de la Paris, dominat mai ales de sotia sa Maria Kasterska, scriitoare franceză de origine poloneză). Apartament bine cunoscut de matematicienii români si de floarea matematicii si chiar literaturii franceze - Paul Montel, Emile Borel, Henry de Montherlant, care puteau fi întâlniti săptămânal în apartamentul celor doi soti - matematicianul filosof, generos în toate manifestările sale, care era prietenul meu Petre Sergescu si Maria Kasterska"(Octav Onicescu: Pe drumurile vietii, 1981, p.93). Bineînteles că acest spirit european nu putea rămâne nesuprimat.
    
    (626) Florian Stefănescu-GOangă (1881-1958). Argesean prin nastere, a devenit clujean prin activitate. Psiholog din vocatie - doctorat în psihologie cu profesorul Wundt la Leipzig - Fl. St.-G. avea să fie unul dintre promotorii organizării si întretinerii institutiilor de psihologie aplicată, observării psihologice în scoli si întreprinderi, în armată. Universitar la Cluj, rector al Universitătii clujene (1932-1940), subsecretar de stat la Bucuresti. Ales membru corespondent al Academiei (1937), pe 28 nov. 1938 este victimă a unui atac legionar (însotitorul Gruia moare, iar el este spitalizat patru luni). în 1948 este suprimat o dată cu Academia. "Regimul comunist l-a arestat pe 5 mai 1950 si l-a dus în închisoarea de exterminare de la Sighet de unde a fost eliberat, bolnav, în 1955. în momentul arestării i-au fost ridicate toate manuscrisele si cărtile personale si i-au fost arse în curte. A murit pe 26 martie 1958, în urma conditiilor de detentie" (C. Ionitoiu, op.cit., vol III, 1998, p.332).
    
    (635). Gheorghe I. Tătărescu (1886-1957). Originar din Oltenia si doctor în Drept de la Paris (?Le régime électoral et parlementaire en Roumanie", 1912), Gh.T. si-a aflat locul între politicienii de profesie (politicianul care caută să parvină cu orice pret - si nu bărbatul de stat care urmăreste armonizarea intereselor ?Cetătii" cu cele ale ?Cetăteanului" - fiind întotdeauna la mare pret). Lista posturilor ocupate, diversitatea acestora, efemeritatea lor îl arată ca un ministeriabil ?bun la toate si oricând".
    Functia de prim-ministru în cursul deceniului patru si postura de Mecena (din bugetul statului) la crearea si ridicarea Complexului brâncusian la Tg. Jiu si a uneia din clădirile Bibliotecii Acad. Române la Bucuresti rămân termenii de referintă ai vietii si activitătii sale. Desigur - alături de tot ceea ce a fost gând si faptă curate si în folosul natiunii.
     Membru de onoare al Acad. Române (1937), a fost suprimat o dată cu aceasta (1948). "Omul tuturor compromisurilor - scrie C. Ionitoiu, op.cit., vol III - până la urmă a ajuns si la Sighet". De murit, a murit acasă.
    
    (636). Mircea Cancicov (1884-1953). Universitar la Catedra de Drept din Bucuresti - om politic de orientare liberală - ministru de Finante în guvernul Tătărescu (1937-1938 si 1938-1939). Acad. Română l-a ales membru de onoare o dată cu Gh. Tătărescu, la 22 iunie 1937. în statut era prevăzut că membri de onoare pot fi alesi si "persoane care vor fi înlesnit dezvoltarea vietii stiintifice si literare a Academiei prin donatiuni de o valoare însemnată". Cei doi înlesniseră donatia de 200 de milioane din "Fondul Cultural Regele Carol al II-lea", sumă cu care a fost construit încă un modul al clădirii Bibliotecii Academiei (inaugurat în 1938). (Se stie că cei doi, la cererea Aretiei Tătărescu, au finantat Complexul sculptural Brâncusi de la Tg. Jiu.).ş...ţ. ?Dar domnii Gh.Tătărescu si Mircea Cancicov merită această distinctiune pentru valoarea lor socială si morală..., prin cultura lor înaltă, prin talentul strălucit si prin patriotismul luminat cu care si-au îndeplinit si îsi îndeplinesc rolurile în viata publică". (Al. Lăpedatu, Secretar general al Academiei, 1937).
    După 23 august 1944, M.C. a fost unul dintre primii arestati. "în dreapta noastră (a celulei de la Zarcă a închisorii Aiud, în care se aflau Nichifor Crainic, G-ral Pantazi si Amiral Măcellariu) agoniza, ruinat de tuberculoză, Mircea Cancicov, care nu răspundea niciodată la ciocăniturile (morse) din zid, dar i-am recunoscut glasul stins din convorbirile cu gardianul" (Nichifor Crainic: "Din iadul meu". Memorii. Apud "Memoria", Nr.10/1994). Dan Amedeo Lăzărescu scrie în "Completări la C. Ionitoiu, op.cit., vol II, p.343, că M.C. a murit în închisoarea din Râmnicu Sărat, în 1958, si că "în detentie a avut o comportare constant demnă". Aflăm însă din "România literară" (nr. 21/26 mai 1999, p.14, unde Eugenia Tudor Anton publică pagina "Georgeta Mircea Cancicov - Centenar") că a murit "în puscăriile comuniste, după 18 ani de detentie îngrozitoare, în aprilie 1964". într-o scrisoare către G.Călinescu, Georgeta Mircea Cancicov îi comunica teribila veste: "Abia de câteva zile am aflat că sotul meu a murit acolo unde se afla de 18 ani. în mod absurd, speram să-l revăd".
    
    (637) Paul Teodorescu (1887-1981), general - ofiter de stat major de talie europeană, cu experientă la un Corp de Armată din Lyon - comandant al Regimentului de Gardă "Mihai Viteazul" - autor al tratatului Divizia în războiul de miscare, 3 volume; laureat al Premiului "Gh.Lazăr" al Acad. Române, comandant al Scolii Superioare de Război, atasat militar la Paris, demis de Maresalul Antonescu pentru atitudinea sa procarlistă. S-a revenit asupra demiterii în anul 1944. Arestat în 1950.
    Membru corespondent al Acad. Române la 51 de ani (1938), suprimat o dată cu Academia la 61 de ani (1948). "Teodorescu Paul, general de aviatie. A fost Ministrul Aerului. A fost condamnat si a trecut prin Jilava si Aiud" (C. Ionitoiu, op.cit., vol III, p.359). A trăit destul (94 de ani) , ca să fi suferit cumplit. Miron Nicolescu - presedintele Academiei R.S.R. în anii 1966-1974 - se arăta deconcertat în fata absurdului: "un strălucit general român, hăituit de cei ce aveau datoria să apere valorile României - Antonescu si Dej".
    
    (638). CONSTANTIN IONESCU-MIHĂESTI (1883-1962). Academician (m.c. - 1938; m.t. - 1945), medic cu studii desăvârsite la Baltimore, Boston, New York, Paris. Cercetător (directorul Institutului "Dr.Ion Cantacuzino" timp de 37 de ani) si universitar (37 de ani de catedră). Om de artă si bibliofil fără pereche, C-tin. I.-M. va lăsa Academiei, cu titlu de donatie, o colectie impresionantă de Carte rară - 336 de volume într-un total de 1000 de tomuri - "un dar regesc", cum a calificat această donatie G.Oprescu.
    A fost suprimat o dată cu întreg corpul academic (9 iunie 1948), dar a trăit drama compromisului colaborării cu uzurpatorii Acad. Române.
    
    (639) Octav Onicescu (1892-1983). Savant. "Eu nu sunt în primul rând matematician ş...ţ. Eu însumi mă privesc ca un cercetător de fapte: umane, sociale sau economice, de fenomene naturale, cu mijloace matematice, de preferintă probabilistice sau mecanice. ş...ţ Am cultivat probabilitatea ca stiintă a măsurii evenimentelor si proceselor aleatoare", iar "mecanica drept suport sau model al oricărei stiinte a miscărilor naturale". (Pe drumurile vietii, 1981, pag. 18-19).
    Savantul poate fi considerat unul dintre putinii oameni ai secolului - atât pe verticala cât si pe orizontala acestuia - unul dintre "eroii civilizatori" ai mijloacelor de analiză si sinteză a fenomenelor - de unde si calitatea de istoric si filosof al stiintelor si cea de element de coagulare a relatiilor de acest tip pe plan international.
    Ales membru corespondent la 46 de ani (1938) (foarte târziu pentru ceea ce reprezenta încă din anii '28-'30), a fost suprimat în plină ascensiune creatoare, la 56 de ani (1948). în 1965 (la 73 de ani) a fost ales membru titular al Acad. R.P.R. - devenind astfel ceea ce trebuia să fie la 40-45 de ani. între 1948 si 1965, respectiv 17 ani, omul care avea clară constiinta valorii sale si care putea da enorm din interiorul Academiei a fost tinut departe, "sub ziduri".
    
    (649) Nicolae Colan (1893-1967). Român transilvănean născut în arealul secuiesc al Covasnei - si de aceea Mare Preot al Legii Vechi si Tribun al restaurării statului istoric daco-român. Episcop al Vadului, Feleacului si Clujului si ministru al învătământului si Culturii în momente grele pentru tară.
    N.C. era proclamat membru de onoare la 45 de ani (1938), iar la alegerea sa ca membru titular (1942), mai cu seamă într-un ?fotoliu" de talia lui Nicolae Titulescu - raportorul (Silviu Dragomir) lua acute înalte: ?Viata culturală a Transilvaniei de după Unire s-a dezvoltat în proportii a căror mărime abia acum începe a se lămuri, când evenimentele ne constrâng să încercăm a stabili obiectiv bilantul întregii generatii de cărturari chemati a-si desfăsura activitatea în epoca cea mai mult râvnită a istoriei noastre. Libertatea natională a înrâurit ca o ploaie mănoasă ogorul nostru cultural si dacă vrem să fim drepti trebuie să recunoastem că nicăieri setea de învătătură n-a fost mai arzătoare si cultul pentru stiinta mântuitoare de neam nu a fost, în ultimele două decenii, mai viu, ca la românii de peste munti. Numărul intelectualilor de rasă a sporit, orizontul lor s-a lărgit, iar cultura românească, intrată în drepturile ei firesti, s-a răspândit binefăcătoare până în cele mai îndepărtate regiuni periferice si s-a adâncit prin luminoasa muncă stăruitoare a unei pleiade de cărturari veniti din toate colturile românismului să facă apostolat, la noi, în Ardeal."
    ?Nicolae Colan - sublinia raportul în numele sectiei istorice - face parte din generatia care si-a început educatia în vechea scoală din Ardeal, si-a desăvârsit-o însă în atmosfera plină de avânt a României nouă." (Anal. Acad. Rom., Dezbateri, T. LXII, 1941-1942, p. 143-145). După alte două pagini dense de argumente privind viata si opera, raportorul avea ?cea mai adâncă convingere" că, votându-l, calitătile si activitătile sale ?vor constitui o comoară de netrecător folos pentru neam". Vicepresedintele Andrei Rădulescu considera necesar să prevină: ?Consecintele produse pentru stiinta dreptului în Academie sunt mari" (era propus un teolog în locul unui Titulescu, om de drept international). Cu toate acestea ?recomandarea, având ca temei, afară de activitatea culturală, mai ales puternice motive nationale, cred că este bine ca votul nostru să fie unanim, pentru a arăta că în marile probleme ale neamului suntem cu totii uniti în cuget si în simtiri si pentru a da toată însemnătatea acestei alegeri". Prea sfintitul Nicolae Colan - Episcopul Vadului, Feleacului si Clujului, respectiv al Ardealului de Nord - a fost ales în unanimitatea voturilor (idem, p. 142).
    Academician (membru de onoare în 1938; m.t. - 1942). înalt Preasfintitul a fost suprimat o dată cu Academia (1948) si cu spiritualitatea religioasă pe care o reprezenta. A supravietuit 19 ani.
    
    (650) Vasile Gheorghiu (1872-1959). Bucovinean - născut si format în arealul "Athos"-ului daco-român - un însetat după întelesuri largi pe la bisericile si universitătile din Apus - Viena, Bonn, Breslau, Leipzig etc. Universitar la Cernăuti si demnitar la Bucuresti, cercetător si autor înzestrat. Tribun al restaurării statului istoric daco-român.
    Membru de onoare al Acad. Române (1938), suprimat o dată cu Academia în 1948. A mai "trăit" 11 ani.
    
    (652). Sabin Mănuilă (1894-1964). Bănătean prin nastere, transilvănean prin formatie, umanist prin vocatie - S.M. e prezent la Alba Iulia (1918) si în fruntea institutiilor de analiză si sinteză a stării de sănătate a natiunii; medicul (dr. în medicină de la Budapesta) S.M. poate intra în istorie ca "erou civilizator" al stiintei demografice si al utilizării ei. S.M. a îmbrătisat medicina ca să ajungă la patul suferindului (a organizat si condus Spitalul de copii al Universitătii din Cluj), pentru medicină se specializase la Paris, Londra, Dresda, Viena si în SUA, dar vocatia ?marelui cetătean" l-a dus la Marea Adunare de la Alba Iulia, iar mai apoi (1927-1939) la Institutul de Igienă si Sănătate Publică din Bucuresti (director al recensământului general din 1930) si director al Institutului Central de Statistică. în deceniul al patrulea este invitat de Dimitrie Gusti ca sef al sectiei de statistică a Institutului Social Român, participând cu pasiune la anchetele demografice. S.M. a fost ales ca membru al Comisiunii de populatie a Ligii Natiunilor, al Institutului de statistică de la Haga, al Institutului International de sociologie, vicepresedinte al Uniunii internationale pentru studiul populatiei (Berlin).
    Membru corespondent al Acad. Române la 44 de ani (1938), S.M. a fost suprimat o dată cu aceasta (1948). Constient de valoarea sa de ?cetătean al lumii", S.M. trebuie să fi împietrit la auzul vestii că Academia tării sale l-a scos în afara ?cetătii", astfel că a ales America pentru anii pe care îi mai avea de trăit (16 ani).
    
    (659) Alexandru Tzigara-SamurcaS (1872-1952). Născut în "amfiteatrul artelor" de la noi si format în aulele universitare de la Paris, Berlin si München (doctor în filosofia artei de la München, 1896) - Al.T.-S. si-a dedicat viata cultivării si conservării artei traditionale-anonime si de autor. Profesor la Belle-Arte Bucuresti (1900-1937) si autorul unui număr impresionant de studii aplicate, dar si al impresionantei opere Muzeografie Românească (1936). întemeietorul si directorul Muzeului National de Artă, de la 1906; Directorul Fundatiei Universitare Regele Carol I, din 1900; Directorul "Convorbirilor literare" (1924-1939). Membru corespondent al Academiei (1938), Al.T.-S. a fost suprimat o dată cu aceasta (1948).
    
    (662). Marius Sturdza (1876-1954). Medic format si desăvârsit la Viena, Paris, Berlin, Nancy - balneolog prin vocatie - cercetător al nămolurilor balneare. Directorul Statiunii balneare Sovata (1922-1940). Membru de onoare al Acad. Române (1938), M.S. a fost suprimat o dată cu aceasta (1948).
    
    (673). Mihai Costăchescu (1884-1953). Coborâtor din răzesii lui Stefan cel Mare, moldoveanul s-a născut, a trăit si a murit cufundat în arhivele Moldovei, căutând si publicând Documente moldovenesti de dinainte de Stefan cel Mare, Documente moldovenesti de la Stefan cel Mare, Documente moldovenesti de la Stefănită Voievod etc. Acad. Română l-a ales membru corespondent (1939); a fost suprimat o dată cu aceasta.
    
    (674). Vintilă Mihăilescu (1890-1978). Un "sfinx" sfidător al canoanelor si un "linx" sfredelitor al ponoarelor, călător "cu ziua" si "erou civilizator" cu vesnicia, V.M. a renovat si inovat geografia spatiului mediteranean nord-pontic. Ales membru corespondent, destul de... "bătrân", la 50 de ani (1939), a fost suprimat o dată cu Academia (1948). Bineînteles - după ce a fost... "melitat" de presa de partid în plin avânt. "România liberă" din 23 sept. 1944 - în aceeasi zi în care Gh. Brătianu era denuntat de "Scânteia" ca "dusman al poporului" - initia rubrica "Figuri de trădători" cu profesorul V.M., "imperialist până la ultima expresie". Drept pentru care "imperialistul" a fost tinut departe de Academie până în anul 1974, adică 26 de ani, când Acad. R.P.R. l-a proclamat academician la 84 de ani. A mai trăit 4 ani.
    
    (675) Nicolae Ionescu-SiseSti (1888-1954). Medic si chirurg format la Paris să cerceteze si să opereze în universul sistemului nervos, s-a întors în tară si a ales Spitalul de boli nervoase de la Colentina. Aici - institutie de renume - si-a lărgit universul cercetărilor - a devenit un cercetător renumit si un universitar căutat. Bibliografia lucrărilor sale si numărul seriilor de studenti pentru care a fost "profesorul" l-au ridicat în elita medicinii românesti si universale, fiind distins cu însemne de onoare. Acad. Română l-a ales doar membru corespondent la 51 de ani (1939), fiind suprimat (1948) în plină ascensiune profesională.
    
    (676). Eugen Angelescu (1896-1968). Chimist prin formatie (de la Bucuresti si de la Roma) si savant prin vocatie, E.A. a atras atentia prin rezultatele sale ca cercetător si prin fascinatia pe care o exercita ca profesor. Acad. Română l-a ales membru corespondent la 43 de ani (1939), iar Acad. R.P.R. l-a suprimat (1948), pentru ca, în 1955, nerecunoscându-i calitatea conferită de Acad. Română, să-l aleagă din nou membru corespondent la 59-60 de ani (absolut scandalos) si, în 1963, membru titular. Anomalii!
    
    (678). Basil Munteanu (1897-1972). Un brăilean care cucereste Franta, ca si Panait Istrati, prin admiratia pentru limba si cultura franceză si prin vocatia cultivării relatiilor dintre cele două universuri spirituale. Stabilit în Franta si devenit redactor al publicatiei "Revue de littérature comparée", B.M. a adus contributii substantiale, prin studiile si publicistica sa, la apropierea în plan european a celor două culturi nationale. Acad. Română l-a ales membru corespondent (1939), iar Acad. R.P.R. l-a suprimat (1948). Următorii 24 de ani l-au afectat profund.
    
    (680). Constantin Lacea (1875-1950). Transilvănean din patria de origine a limbii literare - Brasovul - si doctor în litere de la Leipzig, cu o teză asupra limbii mitropolitului Dosoftei din Viata si petrecerea sfintilor, trăind la Cluj între catedra universitară si Muzeul Limbii Române, C.Lacea are sansa colaborării la Dictionarul Limbii Române, în redactia lui Sextil Puscariu - lui revenindu-i în întregime prima redactare a literelor A-B-C. "întâia redactie la acest volum (D.L.R. Tom I, Partea a II-a, Buc. 1940, 1006 pag. format mare) a fost făcută de Dl. Constantin Lacea, ş...ţ cel mai vechi si statornic colaborator al Dictionarului, care dăduse si întâia redactie a primelor două litere A-B. Cu un devotament fără pereche, Domnia sa săvârseste de trei decenii munca grea si istovitoare a lexicografului, constiincios, preocupat să dea, pentru fiecare cuvânt, o mică monografie, urmărindu-l în evolutia lui de la origini..." (Sextil Puscariu, din Prefata Tomului I, Partea II, semnată la 15 nov. 1939).
    Pentru această operă, Acad. Română l-a proclamat membru de onoare (1939), iar Acad. R.P.R. l-a suprimat (1948).
    
    (681) Grigore TăuSan (1874-1952). Doctor în Drept de la Bruxelles (1899), Gr.T. a trăit o existentă în orizontul misterului, aplicată din când în când la momente celebre din istoria gândirii (Filosofia lui Plotin, Buc., 1900; Morala lui Kant, Buc., 1901; Evolutia sistemelor de morală, 1921; Trei studii filosofice, 1922; Oratorii filosofiei etc.). Dar activitatea lui Gr.T. - "gânditorul si ziaristul" - a evoluat si pe un alt plan: "O activitate ziaristică de zi cu zi, sub numele de Petronius, izbutind prin eleganta atitudinii să se facă demn de acela care l-a purtat în antichitate. într-un mediu de polemici pătimase, de atacuri subiective si de expresii violente, articolele cotidiene ale lui Grigore Tăusan - scrise regulat mai multe decenii - alcătuiau adevărate oaze reconfortante, prin seninătatea filosofică si cuviinta stilistică...". (Ion Petrovici, 29 mai 1939, la Acad. Română, când Gr.T. a fost proclamat membru de onoare).
    Acad. R.P.R. l-a suprimat în 1948.
    
    (685). George G. Mironescu (1874-1949 ori 1954). Om de Drept si om de Stat, traversând întreaga ierarhie de la procuror la membru al Consiliului de Coroană, de la delegatul la Conferinta de Pace, la reprezentantul României la Societatea Natiunilor. Ca Presedinte de Consiliu, a prezidat solemnitatea încoronării Regelui Carol al II-lea.
    Acad. Română l-a ales membru de onoare (1939), iar Academia R.P.R. îl va suprima. "în 1947 a fost condamnat la 5 ani închisoare, dar el s-a ascuns. Pe data de 8 oct. 1949 a fost găsit mort în Parcul Ioanid, cu un bilet de gât, atestându-i identitatea" (Revista "Memoria", Nr.13, 1995, p.134; text reluat din C. Ionitoiu, op.cit., vol I, 1996, p.103); în evidentele noastre figurează ca decedat în 1954, fără a se sti unde.
    
    (689). Nicolae Caranfil (1893-1978). Inginer cu vocatie edilitară, desi avea o formatie specifică aviatiei (specialist în probleme de armament si în relatiile internationale în materie). A ocupat functii si a avut initiative în probleme edilitare ale Capitalei (Director al Societătii Energia, Director general al U.C.B., Director general al Societătii de Gaz si Electricitate etc.). Initiatorul unor mari uzine. Acad. Română l-a ales membru corespondent (1940), iar Acad. R.P.R. l-a suprimat (1948).
    
    (690). Ion Atanasiu (1892-1949). Geolog, tentat să facă din geologie alfa si omega tuturor stiintelor pământului, a fost neobosit în cercetarea - pe verticală si pe orizontală - a formatiunilor geologice si a structurii lor, lăsând în urma sa lucrări de referintă, inclusiv în seismologie. El a vizat zăcăminte de cărbuni si de titei, zăcăminte de minereuri. Universitar de prestigiu, I.A. a slujit, pe rând, universitătile din Iasi (locul său natal) si Bucuresti (locul în care s-a stins). Acad. Română l-a ales membru corespondent (1940), iar Acad. R.P.R. l-a suprimat (1948).
    
    (695). Alexandru Dem. Marcu (1894-1955). Născut în Moldova si instruit în Oltenia, cu o licentă în litere la Florenta (1921), după doi ani de studii la "Accademia di Romania a Roma" cu directorul acesteia, Vasile Pârvan (1923-1924) - un astfel de tânăr de 30 de ani nu putea trece neobservat de către forurile tutelare ale culturii interbelice în plină restructurare si organizare după Marea Unire. Italienist de primă mărime si în împrejurarea dată de repatrierea italianului Ramiro Ortiz, Alexandru Marcu avea să devină omul numărul unu al relatiilor culturale româno-italiene. (Dincolo de numeroase studii comparatiste, Al.M. a tradus Divina Comedie a lui Dante si Viata lui Iisus de Papini). Drept pentru care esteticianul Giulio Bertoli îl propunea pentru Premiul San Remo, la Roma (1940), iar Dimitrie Caracostea îl propunea pentru alegerea la Academie, la Bucuresti (1940). Subliniind valoarea confluentelor spirituale europene, D.Caracostea observa: "Dl. Al.Marcu desfăsoară o activitate care-l asează printre fruntasii studiilor de literatură comparată. Licentiat al Facultătii de Litere si Filosofie ca elev al profesorilor Ortiz, Densusianu, Dragomirescu si Drouhet, el si-a desăvârsit studiile la Florenta cu Pio Rayana si Guido Mazzoni. Mai ales disciplina sever pozitivistă a lui Pio Rayana, apoi metodologia documentară a lui Mazzoni au intrat ca factori componenti în formatiunea spirituală a D-lui Al.Marcu" (Anal. Acad.Rom., 1939-1940, p.198-199).
    în 1942, Al.M. era numit de Maresalul Antonescu ministru al Propagandei Nationale, or faptul va deveni păcat de moarte după 23 aug. 1944. Va fi "pus la zid" în chiar toamna acelui an. în "Victoria" lui N.D.Cocea (14 nov.44), Radu Boureanu îi eticheta tinuta: "profesor pomădat si monoclat..., valet al jalnicelor catedre spirituale... fasciste..., agent mussolinian". "România liberă" din 13 dec. '44 anunta deja epurarea "trădătorilor" Nichifor Crainic, I.Petrovici, P.P.Panaitescu, Al.Marcu etc. . "A fost condamnat pe baza Legii 312/1945, pe data de 6 febr. 1948, la 12 ani temnită grea" (C. Ionitoiu, op.cit., vol. I, 1996, p.94). Acad. R.P.R. l-a suprimat o dată cu întreaga Academie Română, drept unul dintre cei care au slujit fascismul si reactionarismul. A murit în închisoarea Văcăresti, la 25 febr. 1955, în vârstă de 60 de ani (Revista "Memoria", Nr.11, p.123.).
    
    (696). Vespasian V. Pella (1897-1960). Om de Drept international - universitar format la Bucuresti si Paris si cultivat asiduu pe plan european - diplomat în slujba păcii si securitătii popoarelor - având vocatie si talent în elaborarea legislatiei de prevenire a agresiunii la nivel de stat, a pirateriei etc.
    V.P. intră în istorie ca cel ce pune bazele Dreptului Penal International - prin studii consacrate criminalitătii colective a statelor. Solicitat de ONU, elaborează Mémorandum sur le projet de Code répressif des crimes contre la Paix et la Sécurité de l'humanité (1950). (Până în 1946 V.P. era deja autorul unui însemnat număr de lucrări în materie, între care La criminalité collective des Etats et Droit pénal de l'avenir; La guerre crime et les criminels du guerre (1946) si fusese invitat ani de-a rândul ca profesor de Drept Penal International, la Haga, Paris, Washington).
    La cea de-a XXII-a Conferintă Internatională Parlamentară a prezentat planul complet al unui Cod al infractiunilor internationale adoptat într-o Rezolutie asupra represiunii internationale - fiind întâia oară când o institutie internatională îsi însusea notiunea de "stat criminal": La insistentele lui V.P., Asociatia Internatională de Drept Penal a adoptat ideea unei Curti Criminale Internationale (La Cour Pénale Internationale et la répression du terrorisme, 1938).
    Acest spirit cu vocatia universalizării si consolidării păcii între popoare, dar si a sanctiunilor colective internationale, a fost ales membru (doar) corespondent al Acad. Română, la 44 de ani (1941), dar a fost suprimat fără discernământ de Acad. R.P.R., la doar 50 de ani (1948). A trebuit să se stingă la New York, la 63 de ani.
    
    (699) Mihai Codreanu (1876-1957). ?Poet prin excelentă academic" (Nichifor Crainic, 1942). în cei optzeci de ani, după ce a luat facultătile la rând - pe unele le-a părăsit, pe altele le-a îndrăgit - ?pe el l-a atras întotdeauna ce-i îndrăznet, neobisnuit, enigmatic - toate amestecate cu naivitate si, prin urmare, cu sinceritate". "Codreanu e singurul sonetist român consacrat". Prin "Sonet" el iese din rând si apare ca "erou civilizator" în Panteon. Acad. Română l-a ales (vai cât de târziu!) membru corespondent la 66 de ani (1942), dar Acad. R.P.R. l-a considerat nedemn de ea (1948).
    
    (704) Nichita Smochină (1894-1980). Basarabean - om de Drept, cu vocatie de tribun al drepturilor omului si drepturilor popoarelor - unul dintre doctorii în Drept de la Paris si un distins membru al valoroasei Ecole Roumaine en France, de la Fontenay-aux-Roses, condusă de N.Iorga.
    Solicitat să-si spună cuvântul în Dreptul Minoritătilor, N.S. a lucrat în Ministerul de Externe si a participat la congrese internationale în materie. A scris despre istoria si cultura românilor transnistreni - sigur că a scris si Masacrele de la Nistru (1941) - ceea ce, după 23 aug. 1944, a constituit păcatul său de moarte.
    Să ni-l închipuim izolat si interzis timp de 40 de ani cât a mai trăit de la ultima sa semnătură pe o carte! îl vedeam trecând spre Biblioteca Academiei - era evident stânjenit: Acad. Română îl proclamase membru de onoare (1942), dar Acad. R.P.R. a considerat altfel.
    
    (708) Virgil Sotropa (1867-1954). Transilvănean harghitan prin codul genetic - dascăl năsăudean al regimentelor grăniceresti prin codul istoric (1896-1943) - V.S. si-a împletit destinul de cărturar european cu destinul românului ardelean. Are importantă desigur opera scrisă - "a fost preocupat de unele aspecte ale istoriei locale, lăsând câteva lucrări interesante: Istoria scoalelor năsăudene, 1913" etc. - importantă are însă câtimea de suflet încorporată timp de trei sferturi de veac în restaurarea statului înăltat prin istorie, cu pretul multor jertfe, pentru apărarea dreptului ancestral la dezvoltare liberă si independentă a comunitătilor umane. Numai astfel perceput, se va întelege de ce profesorul de liceu - rămas în Ardealul de Nord în plină teroare hitleristo-horthystă instaurată de Dictatul de la Viena - se va afla în atentia Acad. Române, când îl proclama membru de onoare (1943), deodată cu un alt mare dascăl năsăudean - Iuliu Moisil. Dimitrie Gusti va propune pe Moisil, pentru că a iesit din mediul Năsăudului, "care a fost ceea ce a fost Blajul pentru vestul Ardealului", iar Silviu Dragomir îl va propune pe V.S., pentru că "a rămas în Ardealul de Nord", adică sub ocupatie, si, desi octogenar, îsi continuă cu osârdia unui autentic cărturar activitatea.
    
    (711) Nicolae Bagdasar (1896-1971). Istoric al filosofiei prin formatie (doctor în filosofie de la Berlin), creator în filosofia cunoasterii cu aplicatie în filosofia istoriei, prin vocatie - universitar la Bucuresti si Iasi si cercetător la Institutul de Filosofie al Acad. R.P.R., N.Bagdasar a lăsat câteva lucrări de referintă: sub conducerea lui a apărut Istoria filosofiei moderne, 5 vol. (1937-1941); a tradus Critica ratiunii pure a lui Kant; a elaborat si publicat Teoria cunostintei, 2 vol. (1941-1942), Filosofia românească de la origini si până astăzi (1941), Teoreticieni ai civilizatiei (1969). Acad. Română l-a ales membru corespondent (1943), iar regimul l-a suprimat (1948). Jocul absurd al împrejurărilor făcea ca în acelasi an - 1948 - fratele său, D.Bagdasar, să fie proclamat membru de onoare post-mortem.
    
    (713) DUMITRU PANAITESCU-PERPESSICIUS (1891-1971). Eminescolog - plătind cu lumina ochilor, cu orbirea, acribia în fata manuscriselor eminesciene si a întregii literaturi la care a raportat creatia Poetului. întemeietorul editiei de Opere Mihai Eminescu - intrată deja în istorie sub numele Editia Perpessicius.
    în 1945 a fost ales membru corespondent al Acad. Române (când ar fi trebuit ales membru titular), iar la 9 iunie 1948 a fost suprimat - nu pentru că el, Perpessicius, ar fi trebuit eliminat din viata academică, ci pentru că Academia de tip platonian se cerea eliminată din calea ideologiei comuniste. Si cum, pentru eminescolog, calitatea de membru al Academiei nu însemna nimic, D.P.P. n-a avut timp să sesizeze că, cel putin teoretic, el accepta compromisul, acceptând numirea ca membru corespondent al noii Academii. A fost numit, deci, membru corespondent al Acad. R.P.R., nerecunoscându-i-se calitatea avută în Acad. Română. în 1955 (HCM 1217) a fost numit membru titular.
    
    (716). Theofil Sauciuc-Săveanu (1884-1971). Universitar la Catedra de filologie clasică si de istorie antică, între 1925-1940. Ajunge arheolog de notorietate - el fiind cel care a descoperit ruinele Cetătii Calatis. Toate lucrările semnate de el apartin timpului, spatiului si problematicii clasicitătii antice. De aici invitatia de a fi membru al unor institutii de profil din Austria si Germania - păcat de moarte după 23 aug. 1944.
    Ceea ce a consacrat Acad. Română alegându-l membru corespondent (1945), Acad. R.P.R. a taxat drept activitate pusă "în slujba fascismului si reactiunii" si, ca urmare, l-a suprimat. Este arestat si închis la Sighet.
    
    (717). Alexandru Costin (1884-1970). Om de Drept - magistrat toată viata - universitar si demnitar. "Dl. Alexandru Costin - astfel îl prezenta Andrei Rădulescu, în 1945, Acad. Române - este magistrat din 1907 si, acum, ocupă din 1937 postul de consilier la înalta Curte de Casatie si Justitie. D-sa este de mai multi ani si profesor de Drept Civil la Scoala Superioară de Război, Secretar General al Institutului de Stiinte Sociale al României, Director General al Institutului Român de Drept privat si comparat ş...ţ. întreaga activitate a d-lui Alex.Costin ni-l înfătisează ca unul din cele mai alese personalităti ale lumii juridice". (Anal. Acad. Rom., 1943-1945, p. 414). Ales în 1945 ca membru corespondent, va fi ales membru titular la 27 mai 1948. Peste 13 zile, Acad. R.P.R. îl va suprima printre cei "care, prin activitatea lor, s-au pus în slujba fascismului si reactiunii".
    
    (718). Anibal Teodorescu (1881-1971). Doctor în Drept (Les lois roumaines et les étrangers) de la Paris, 1905, A.T. a devenit universitarul venerat (în 1947 era decan) si veteranul interpretilor Dreptului Administrativ (a lucrat la Academie până la vârsta de 82 de ani, în "Colectivul pentru vechiul drept rusesc"). Acad. Română l-a ales (doar) membru corespondent la 64 de ani (1945), iar Acad. R.P.R. (care l-a folosit încă 15 ani ca... simplu colaborator, după ce a fost arestat si închis la Jilava) l-a suprimat o dată cu întreaga Academie Română (1948).
    
    (719). George Fotino (1896-1969). Om de Drept prin formatie (licentiat în Drept de la Bucuresti, doctor în Drept de la Paris, 1926) - cercetător al vechiului Drept, al cutumei, prin vocatie (Contribution a l'étude des origines de l'ancien Droit coutumier roumain. Un chapitre de l'histoire de la propriété au Moyen Age, dar si alte numeroase studii pe astfel de teme), G.Fotino a fost atras de cultura clasică, devenind un bun cunoscător al limbii grecesti. (El a tradus tragediile lui Sofocle: Aias, Electra, Filoctet, Oedip la Colonas, Antigona).
    Universitar la Bucuresti - decan al Facultătii de Drept în anii războiului -, initiatorul si realizatorul restaurării Palatului Golestilor de la Golesti si amenajarea lui ca Muzeu (el dăduse cele 4 volume: Din vremea renasterii nationale a Tării Românesti. Boierii Golesti) - organizatorul si Directorul Fundatiei "I.I.C. Brătianu" din Str. Biserica Amzei, iar în anii 1964-1969, cercetător stiintific la Institutul de Istorie "N.Iorga" - în Colectivul pentru vechiul drept românesc. (Si aceasta după ce a fost închis la Jilava si Sighet.)
    în 1945, Academia l-a ales membru corespondent -, desi G.F. s-a aflat în prim-planul programului de... epurare de după 1944. "Ce mai caută acolo (la Facultatea de Drept) fostul decan, "antisovieticul" G.Fotino?" (Un M.Neamtu, "Contemporanul", 16 mai 1947). Drept pentru care Acad. R.P.R. l-a suprimat.
    
    (720) Victor Bădulescu (1892-1953). Tânăr savant în Finate-Credit, doctor în Stiinte economice si financiare de la Facultatea de Drept din Paris, 1922, V.B. devine titularul Catedrei de Politică Economică a Facultătii de Drept din Bucuresti. Ca demnitar ajunge subsecretar de stat în Ministerul Finantelor si va fi cooptat pentru o perioadă de 4 ani, "cu titlu personal", în Consiliul Economic al Societătii Natiunilor. Teoretician de elită si practician desăvârsit, V.B. a avut vocatia elaborării de studii teoretice si aplicate, în care termenul "financiar" este nucleul generator de stiintă si practică. în 1945 era de opt ani Administratorul Băncii Nationale. Acad. Română l-a ales la 53 de ani (foarte târziu) membru corespondent (1945), iar Acad. R.P.R., parcă anume creată să initieze procese celor mai înalte vârfuri ale spiritualitătii românesti, l-a suprimat o dată cu întreaga Academie (1948). "A fost arestat în 1950 cu lotul demnitarilor si a murit la Sighet, în celula 74, în luna noiembrie 1954" (C. Ionitoiu, op.cit., vol.I, 1996, p.24; vezi si Revista "Memoria", Nr.2.)
    
     (721). Nicolae Petrescu (1886-1954). Filosof prin formatie - sociolog prin vocatie - un adevărat talent al alegerii orizonturilor si câmpurilor de cercetat si valorizat, N.P. a străbătut lumea, începând cu doctoratul pe care si l-a luat la Rostok si terminând cu catedra de Filosofie socială pe care si-a exercitat-o în universităti si publicatii americane. Ca subiecte cercetate figurează: Psihologia popoarelor primitive, dar si Operele filosofice ale lui V.Conta, Parlamentul englez în înfătisarea lui actuală.
    Ales membru corespondent al Acad. Române la 61 de ani (1945), N.P. a fost suprimat de Acad. R.P.R. în 1948.
    
    (722). Stefan Bezdechi (1888-1958). Elenist prin formatie (la Bucuresti, Berlin, Roma), St.B. se retrage între antici, din vocatie. O tară nu are multe astfel de exemplare spirituale (a se vedea statornicia - 1919-1951 - ca profesor de limba si literatura greacă al Universitătii din Cluj, si bibliografia lucrărilor originale si a traducerilor din Homer, Hesiod, Platon, Euripide, Aristofan, Aristotel). Drept pentru care Acad. Română l-a ales membru corespondent la 57 de ani (1945), iar Acad. R.P.R. l-a exclus (1948).
    
    (727) IULIU HOSSU (1885-1970), episcop al Clujului si Gherlei, a fost proclamat membru de onoare al Acad. Române la vârsta de 60 de ani (2 iunie 1945). Târziu, foarte târziu, dacă avem în vedere, nu vârsta, ci calitatea culturală si demnitatea spirituală, contributia remarcabilă la înfăptuirea Statului National Unitar (1917-1920) si la unitatea celor două Biserici - Biserica Unită si Biserica Ortodoxă - în cei patru ani de ocupatie ca efect al Dictatului de la Viena (1940-1945).
    Absolvent al Colegiului Propaganda Fidae din Roma si urmas al Episcopului unit Vasile Hossu (unchiul său), I.H. avea să oficieze ca episcop al Gherlei si Clujului timp de 31 de ani (1917-1948). înaltul prelat a fost în acelasi timp un mare cetătean al tării - rolul său de stegar al Marii Adunări de la Alba Iulia si de membru al Delegatiei celor patru care au înmânat Regelui Ferdinand Declaratia de Unire cu Tara fiind de notorietate publică. Dar, să dăm cuvântul acad. Nicolae Bănescu, care prezenta propunerea de candidare unui Colegiu extraordinar: ?Prea Sfintitul Hossu e nu numai un eminent ierarh, cinstindu-si Dioceza pe care cu întelepciune o conduce de 30 de ani, dar si un distins cărturar si un vorbitor dintre cei mai alesi ai Bisericii noastre din Ardeal. Meritele sale mari pentru cauza românilor de peste Carpati sunt îndeobste cunoscute. în anii din urmă, rămas la postul său, a înfruntat furtunile vremii cu primejdia propriei sale vieti, în serviciul intereselor superioare ale Neamului si Bisericii Nationale - binemeritând de la Patrie. Alegerea ca membru de onoare ar fi, credem, o recunoastere a acestor deosebite virtuti."
    A fost ales cu 33 voturi din 34 exprimate.
    Memoria retine prin urmare actul prin care episcopul unit I.H. era înăltat în demnitatea de membru de onoare al Academiei (1945) si actul samavolnic prin care ocupantii rosii de la Moscova si Bucuresti suprimau si supuneau exterminării la Sighet (1948) pe cardinalul martir. Nestrămutata lui credintă în biruinta adevărului si a vietii l-a salvat din temnită si l-a tinut în viată încă 22 de ani.
    
    (728). Emil Hatieganu (1878-1959). Om de Drept si om de Stat, universitar si demnitar - Acad. Română l-a ales membru de onoare (1945), iar Academia R.P.R. l-a suprimat (1948). încă în 1945 a fost ridicat si încarcerat în Lagărul de la Caracal. (Va fi condamnat si închis în temnitele de la Jilava, Caransebes si Sighet.)
    Fracturarea istoriei noastre din '44-'89 a urmărit însăsi fiinta natională - minarea si distrugerea creierelor si deposedarea lor de memoria istoriei; traumatizarea sufletelor pentru deposedarea de credintă si de dispozitie creatoare. Tinta comunistilor a fost Vatra satului cu focul ei nestins de mii de ani, Biserica si intelectualitatea -cu Scoala, Universitatea si Academia, Statul de drept si Armata. în toamna lui '44 si în primăvara lui '45 au început încarcerarea intelectualilor si deportarea tăranilor. Or, Em.H. - ?unul dintre cei mai drepti" dintre transilvăneni si ?om de drept" - apăra asa ceva de când se stia.
    Silviu Dragomir care l-a propus (sprijinit de alti 12 academicieni) si-a motivat actul astfel: ?Eminent jurist, vajnic luptător pentru drepturile neamului său, Domnia sa a fost în cei patru ani de nedreaptă despărtire a Ardealului de sus, diriguitorul miscării culturale, animatorul neobosit al scrisului românesc si editorul plin de grijă si succes al cărtii, ce a putut să vadă lumina tiparului în împrejurări atât de grele ş...ţ. în deosebi trebuie mentionată, însă, activitatea pentru răspândirea culturii în masele tărănesti si initierea unor foarte reusite publicatiuni destinate păturii tărănesti." (Anal. Acad. R.P.R., Dezbateri, T. LXIV, 1943-1945, p. 517). S-a aflat între membrii fondatori ai Academiei de Stiinte din România (1935).
    (729). Dionisie Germani (1877-1948). Licentiat în Edilitate si Hidraulică. Specializat în Belgia, Germania si Marea Britanie. în timpul primului război a avut misiuni la Paris si Londra. (Aici se va fi întâlnit cu inginerul Gogu Constantinescu si vor fi convenit ca D.G. să traducă în româneste Teoria sonicitătii, creată de Gogu Constantinescu, ceea ce s-a si realizat în 1932).
    La data la care D.G. era ales membru de onoare al Academiei Române (4 iunie 1945), acesta avea o istorie bogată si apreciată în materie de hidraulică aplicată - adică de dotare cu retele de apă si canalizare a multor asezări urbane din tară - Bucuresti, Iasi, Craiova, Brăila, Tulcea etc. D.G. a rămas prin ceea ce a realizat ca inginer, dar rămâne inconfundabil si în istoria stiintei. La Stockholm (1930), savantul român a făcut senzatie cu ?sinteza legilor de similitudine în fizică" - imediat preluată de publicatiile străine de specialitate. Cursul (tipărit) de hidraulică teoretică si aplicată, predat la Politehnica din Bucuresti (25 de ani), este o operă si azi căutată pentru solutiile care-i poartă numele. Autoritatea sa pe plan international se întemeia si pe faptul că D.G. era un poliglot. Cunostea ?un număr impresionant de limbi străine, printre care - preciza raportorul N. Vasilescu-Karpen - limbile greacă si rusă". (Anal. Acad. Române, Dezbateri, T. LX IV, 1943-1945, p. 582-583.)
    Membru de onoare al Acad. Române (1945), D.G. a fost suprimat în 1948.
    
    (730) CONSTANTIN POPOVICI (1878-1956). Când Academia Română s-a gândit la alegerea lui C.P., acesta avea 68 de ani. în 1908 îsi luase doctoratul în matematici la Sorbona si devenea asistent (1910-1911) la observatoarele din Paris si Mont-Louis. întors în tară, va fi agregat (1912) si apoi (1915) titularul Catedrei de astronomie la Universitatea din Iasi. Studiile publicate privesc matematicile, dar sufletul îi tresărea tot timpul în fata problematicii astronomiei. Când a scris despre Spiru Haret si invariabilitatea marilor axe planetare, în 1913 (reluând, cu prilejul mortii acestuia, comentariul asupra tezei sale Sur l'invariabilité des grandes axes des orbites planétaires, sustinută de Haret, la Paris), C.P. readucea în actualitate problemele legate de astronomie si mecanica cerească. Atunci (la 35 de ani) trebuia ales membru titular al Acad. Române - ceea ce ar fi aprins semnificativ focul creator al savantului în devenire. Conservatoare, Acad. Română n-a folosit momentul optim, iar Acad. R.P.R. i-a oferit cu cinism titlul de membru ?titular onorific", la 70 de ani. Ales în 1946 de prima institutie, a fost suprimat după 2 ani si numit, după 5 săptămâni, la propunerea Comitetului (rosu) provizoriu, membru ?titular onorific".
    
    (731). Alexandru Ciucă (1880-1972). Medic veterinar, m.c. - 1946, suprimat în1948. (Hazardul a făcut ca fratele său - Dr. Mihai Ciucă - să fie preluat de Acad. R.P.R., iar el, Al.C., să fie suprimat.)
    Doctor în medicină veterinară, profesor de clinica si profilaxia bolilor infectioase la Facultatea de Medicină Veterinară a Universitătii din Bucuresti, sef al Sectiunii de patologie comparată si al Serviciului de imunizări al Institutului de seruri si vaccinuri ?Dr. I. Cantacuzino" - calităti si demnităti avute de dr. Al.C. (66 ani), fratele mai mare al acad. dr. Mihai Ciucă.
    Doctorul Al.C. era prezentat de Tr. Săvulescu ?ca cel mai reprezentativ om de stiintă si profesor din generatia îndrumată, de prof. I. Cantacuzino si prof. Paul Riegler, către studiile de imunologie si serologie." Se invocau specialistii si laboratoarele europene în care se aflase la specializare - la Institutul Pasteur din Paris, cu prof. Raillet, apoi la Berlin, cu prof. Ostertag, la Lister-Institut din Londra - ca bursier al Fundatiei Rockefeller etc. Si după 2 pagini de text tipărit, Tr.Săvulescu încheia: ?Chemarea lui Al. Ciucă în sânul Acad. Române este o recunostere a meritelor ce o datorăm unui distins cercetător român si eminent organizator, iar Acad. Română câstigă, suntem convinsi, un colaborator dintre cei mai activi si devotati". (Anal. Acad. Rom., Dezbateri, T. LXV, 1945-1946, p. 289-290).
    Ales membru corespondent la 27 mai 1946, va fi suprimat în 9 iunie 1948 si va mai trăi până la vârsta de 92 de ani. Fratele său, M. Ciucă, academician si sub comunisti, va muri în 1969, iar el va mai trăi si perioada lansării draconicelor ?teze din aprilie", care priveau în primul rând stiinta si arta.
    
    (732). Sabba S. Stefănescu (1902-1994). Geofizician dintr-o dinastie de geologi, membru corespondent (1946), a fost suprimat în 1948. Aceeasi Acad. R.P.R. care l-a suprimat în 1948 l-a ales membru corespondent în 1955 si membru titular în 1963.
    Enunturile seci cu privire la viata academică a profesorului S.St. ne previn asupra conditiilor istorice - indiscutabil tragice - în care a evoluat valoarea intelectualului în această tară.
    L-am cunoscut bine - ajunsese presedintele Sectiei de Stiinte Geologice si Geofizice a Acad. R.P.R. - era demnitatea întruchipată a academicianului de altădată, învătat cu aureolă de savant, dar de o simplitate dezarmantă. Ca să ia un doctorat în geologie (1945) a tinut să urmeze cursurile liceului ?Saint-Louis", să-si ia licenta la Sorbona si să urmeze Scoala Superioară de Mine din Paris. în momentul în care era propus si ales membru corespondent (1946), avea 20 de ani de cercetări în ?prospectiuni geofizice"- disciplină relativ nouă în geologia românească - prospectiunile geologice clasice fiind supuse de tânărul învătat metodologiei date de studiul câmpurilor electromagnetice. Timp de 31 de ani a condus serviciul de specialitate din Comitetul Geologic al României. în corpul tehnic al statului a avut gradul cel mai înalt - ?Inginer Inspector General". ?Cursul de Geofizică aplicată", predat din anii '30 la Politehnica din Bucuresti, a rămas de referintă datorită gradului înalt de aplicare a fenomenelor fizice - gravitatie, căldură, magnetism, electricitate, radiatii, vibratii elastice ale scoartei pământului.
    Acest învătat - fiul preaînvătatului geolog Sabba Stefănescu (1857-1931) si el membru al Acad. Române - a fost suprimat o dată cu întreg corpul academic (iunie 1948), ca în 1955, deci după 7 ani de izolare, să fie ales (fără să i se recunoască vechiul titlu) membru corespondent al Acad. R.P.R., iar în 1963, membru titular.
    
    (734) Ioan P. Papp (1878-1959). Om de Drept - istoric valoros, membru de onoare al Acad. Române (1946), a fost suprimat în 1948. Deosebit de tatăl său, avocatul din Beius Pavel Papp, fire voluntară, cu un trecut eroic, de luptător, Ioan P. Papp va fi un om asezat, rezistent la efortul impus de o ?masă de lucru". Consilier si apoi prim presedinte al Curtii de Apel din Cluj-Sibiu ca functionar al statului, intră în istorie ca un mare cercetător al celebrei miscări a memorandistilor din ultimul deceniu al sec. XIX. (El a dat istoriografiei cele două volume intitulate Procesul Memorandului Românilor din Transilvania, Acte si date, traduse în româneste, Cluj, 1933-1934.) Ion Lupas care alcătuia si prezenta Academiei (27 mai 1946) raportul-propunere (idem, p. 293-294) aprecia ca act filantropic cu valoare de lectie constituirea întregii mosteniri, rămase de la tatăl său la Beius, într-o fundatie filantropică-religioasă cu ?caracter românesc-ortodox". Asadar, motivatia propunerii în demnitatea de membru de onoare al Acad. Române (1946) era de ordin emotional, dar motivată cultural.
    
    (735). Traian Vuia (1872-1950). Om de Drept prin formatie (doctor în Drept de la Budapesta) - inventator si constructor de avioane prin vocatie (Licentiat al Scolii Politehnice de la Budapesta) - este primul om care se înaltă cu un corp zburător mai greu decât aerul.
    Acad. Română l-a proclamat membru de onoare (abia) la 74 de ani (1946), iar Acad. R.P.R. l-a suprimat la 78 (1948). Această antinomie în fata aceleeasi valori arată anomalia si nebunia corpului social care a provocat-o.
    Dosarul academic al lui T.V. are valoare de document, nu atât pentru personalitatea titularului - aceasta era si este bine definită -, cât pentru absenta oricărei morale si pentru cinismul preopinentului lui T.V., Traian Săvulescu si al întregului sistem pe care îl promova. Pentru că el l-a propus membru de onoare în 1946, el l-a suprimat din Academie în 1948, iar când i s-a cerut după 1948 de către presedintele Prezidiului R.P.R., dr. Petru Groza, ca Vuia să fie adus în tară (Vuia ceruse aceasta) si să fie invitat la Academie, tot Traian Săvulescu s-a opus.
    
    (736). DUMITRU V. COMBIESCU (1887-1961). Medic militar prin formatie - microbiolog si epidemiolog prin vocatie - cu studii desăvârsite în străinătate. C.I. Parhon, care îl propunea ca membru corespondent al Acad. Române, argumenta enuntând institutele si profesorii din Europa si America la care D.C. se specializase - între acestea Institutul Pasteur din Paris, Laboratorul de Patologie al Facultătii de Medicină din Baltimore, Laboratorul de Bacteriologie al Facultătii de Medicină din New York, un laborator asemănător de la Universitatea Harvard etc. Raportul (Anal. Acad. Române, Dezbateri, T. LXV, 1943-1945, p. 308-311) insistă nejustificat de mult asupra titlurilor si lucrărilor stiintifice pentru a-l propune membru corespondent la 60 de ani.
    Ales membru corespondent la 30 mai 1946 si suprimat (de acelasi Parhon) la 9 iunie 1948, D.C. este izolat 7 ani, până în iulie 1955, când este ales membru titular al Acad. R.P.R. (în Membrii Academiei Române 1866-1996. Mic dictionar. Iasi, Fundatia Academică ?Petre Andrei", 1996, stă scris: ?repus în drepturi 3 iulie 1990, ca membru corespondent al Acad. R.P.R.")
    
    (737) Constantin Brăiloiu (1889-1958). Om care s-a afirmat în arta cea mai elevată si cea mai cultivată de milenii pe acest spatiu - cântecul si dansul. După el a rămas o imensă arhivă de profil. Pentru ceea ce a fost, Acad. Română l-a ales (foarte târziu) membru corespondent (1946), iar Acad. R.P.R. l-a suprimat.
    ?Timp de decenii - se pronunta G. Enescu la Academie (30 mai 1946) - dl. C. Brăiloiu, profesor la Conservatorul din Bucuresti, a dovedit un interes pasionat pentru folclorul nostru muzical, al cărui întemeietor stiintific, alături de D. G. Kiriac, trebuie considerat. D-sa a cutreierat toate provinciile românesti, a zăbovit si pe meleagurile cele mai depărtate, pentru a culege melodiile cântecelor noastre poporane, în chip sistematic. Astfel a alcătuit o bogată arhivă muzicală - probabil cea mai bogată de pe continent. Paralel cu aceasta, d-sa a lucrat cu toată priceperea necesară pentru a adânci stiintific bogatul său material, nu numai sistematic, dar si comparativ cu folclorul muzical al altor popoare. Culegerile d-sale de balade si bocete poporane reprezintă adevărate cuceriri în aceste domenii, deosebit de importante pentru studiul sufletului si expresivitătii românesti. Prezenta sa în Academia Română este necesară si pentru că d-sa este indicat să colaboreze la acel Corpus, pe care Academia Română este chemată să-l alcătuiască...". Si George Enescu continua cu activitatea de critic al lui C.B. sustinută în Elvetia si Franta si cu prelegerile universitare din Bucuresti, care ?au desteptat un exceptional interes în tineretul nostru universitar de la toate facultătile".
    
    (738) GHEORGHE CIUHANDU (1875-1947). Preot de altar si publicist, gazetar în Agora, de tip transilvan. Membru de onoare al Acad. Române (1946).
    Suprimat înainte de suprimarea Academiei, Gh.C. n-a mai figurat în Cartea Mare a Academiei până după ianuarie 1990, când a fost decretată Renasterea Academiei Române. Marele preot si strălucitul presedinte al Asociatiei Clerului din Transilvania în vremuri cumplite, n-a avut parte nici măcar de aceea neinspirată si neavenită sintagmă academică: ?repus în drepturi ca membru de onoare al Academiei".
    
    (739) George Udrischi (1867-1958). Medic veterinar moldovean - universitar - cu vocatie de salvator al celor "ce nu cuvântă". Acad. Române l-a proclamat membru de onoare (1946), iar Acad. R.P.R. l-a suprimat.
    
    (740) ION JALEA (1887-1983). Sculptor. "O mână de om" si fără o mână (stânga) din primul război mondial, I.J. a fost un sculptor mare. Mare prin talent înnăscut si prin dimensiunile monumentale ale lucrărilor sale. Aplecat asupra lumii mitice, el a dat pe Sfarmă-Piatră si pe Arcas, pe Hercule si pe Minerva, dar a ridicat si impresionante monumente lui Decebal, Mircea cel Bătrân, lui Spiru Haret, precum si Columna Unirii etc.
    Ales membru corespondent al Acad. Române (1946), este suprimat în 9 iunie 1948, ca să fie numit membru corespondent al Acad. R.P.R. la 2 nov. 1948. Peste 15 ani, în martie 1963, adică la 76 de ani, era numit "membru titular" al Acad. R.P.R. Umilintă peste umilinte.
    Momentul cel mai greu însă pentru un om de vârsta lui I.J. a fost cel din anii '50, pe când Brâncusi era tinta unui scenariu premeditat, cu scopul nedisimulat al împiedicării lui de a se întoarce în tară cu opera si cu atelier cu tot (era încă cetătean român).
    I.J. a fost pus de George Oprescu - presedintele subsectiei de artă din Sectia de limbă, literatură si arte a Acad. R.P.R., (presed. M. Sadoveanu) - să alcătuiască un referat asupra formalismului în artă, cu referire directă la formalismul si decadentismul lui C. Brâncusi.
    Spre onoarea lui, I.J. nu s-a lăsat intimidat.
    
    (741). Constantin Karadja (1889-1950). Coborâtor din neam de printi, născut la Haga si instruit la Cambridge. Istoric, bibliograf si un mare colectionar de incunabule, cărti rare si obiecte vechi. Acad. Române nu putea să-i scape un asemenea spirit, astfel că l-a proclamat membru de onoare (1946), păcat de moarte în fata anomaliei rosii; ca atare, a fost suprimat de Acad. R.P.R. (1948).
    
    (742) Ion MuSlea (1899-1966). Doctor în etnografie si folclor de la Universitatea din Cluj, prin formatie, căutător si editor de comori arhetipale prin vocatie. Lui îi datorează Academia Anuarul Arhivei de Folclor. Acad. Română l-a ales membru corespondent (1947), iar Acad. R.P.R. l-a suprimat (1948).
    
    (744) GALA GALACTION (1870-1961). Mare Preot - întrucât e slujitor strălucit al altarului si al "penei" de scris: traducerea Bibliei, după textele originale ebraice si grecesti, împreună cu preotul Vasile Radu, Bucuresti, 1938, la 250 de ani de la Biblia lui Serban Cantacuzino, în trei editii; Discursul său de receptie - 28 mai 1948, Septuaginta sau Epistola lui Aristeia, Cântarea cântărilor, Eminescu etc.
    Membru titular al Acad. Române (24 mai 1947), este suprimat la 9 iunie 1948, pentru ca, ulterior, să fie numit (umilit) "membru titular onorific" la 12 august 1948, în cadrul Acad. R.P.R.
    
    (755). Nicolae Al. Rădulescu (1905-1989). Geograf. Cercetător si universitar onest. Si-a instalat "trepiedul" geografului între geografie si antropologie. Scotând de sub tipar numeroase opere, Acad. Română l-a ales membru corespondent - nota bene - la 27 mai 1948, pentru ca Acad. R.P.R. să-l suprime peste 13 zile (9 iunie 1948). Asadar, 13 zile academician si 41 de ani pe dinafară.
    
    (758) GEORGE CĂLINESCU (1899-1965). Enciclopedist si savant "pilotând" peste culturile Europei - G.C. a trăit si scris ca extensie în sfera esteticului, iar ca expresie, sub semnul inefabilului. Cultivând noul pentru îmbogătirea spiritului uman, G.C. a cultivat toate categoriile esteticului, inclusiv estetica "urâtului", respinsă de intelectualii puritani, bineînteles si de Acad. Română conservatoare prin excelentă. Elaborându-si Principiile de estetică cu opera lui Tudor Arghezi pe masă, în perioada 1927-1939, G.C. si-a atras oprobriul Acad. Române, care l-a tinut departe de "fotoliile" ei. Ales membru titular abia la 29 mai 1948, sub presiunea grupului (rosu) din Academie, G.C. a fost suprimat o dată cu întregul corp academic, spre a fi numit imediat (12 aug. 1948) si, bineînteles, ca urmare a campaniei sale de presă (rosie) a anilor 1944-1948, "membru titular activ" al Academiei confiscate de comunisti. îndepărtat de la catedră si pus sub paza severă a politrucilor de la Institutul de Folclor si Teorie literară si de la Academie, G.C. a făcut eforturi ca să rămână cel din anii interbelici, dar geniul îl fragilizase până într-atât, încât ultimul Călinescu a cedat si a murit obosit si scârbit. Acad. Română nu l-a vrut din motive de "spiritualitate inactuală", iar Acad. R.P.R. l-a supus caznelor infernului rosu. G.C. a murit prin ?asfixiere" în propria-i constiintă îmbolnăvită iremediabil de un regim canceros.
    
    (759) VICTOR EFTIMIU (1889-1972). Albanez născut în spatiul mioritic, adică în spatiul traco-iliric, V.E. a fost si rămâne Poetul celor o mie de sonete închinate Limbii Române.
    Ales membru titular al Acad. Române, la 31 mai 1948, asadar cu o săptămână înainte să fie publicat Decretul cu decapitarea Academiei (9 iunie 1948, ales bineînteles, sub presiunea grupului rosu din Academie), V.E. a fost suprimat o dată cu întregul corp academic si, fără să i se recunoască consacrarea sa de către Acad. Română, a fost numit "membru titular activ" al Acad. R.P.R. (12 aug. 1948).
    Fiind mai mult decât poet - strălucit dramaturg si om al teatrului antic - V.E. s-a miscat cu usurintă în lumea artelor si si-a salvat "pana" de la înecul în ideologia si propaganda comunistă.
    
    (769). Traian Pop (1885-1960). Om de Drept transilvan prin formatie (Viena) - "penalist" prin vocatie - promotor si organizator al institutiilor corespunzătoare. Membru de onoare proclamat - nota bene - la 4 iunie 1948 si suprimat după cinci zile (9 iunie 1948).
    
    (770) Axente Banciu (1875-1954). Transilvănean sălistean - dascăl de dascăli în învătământul secundar. Gazetar, senator. Membru de onoare (4 iunie 1948), suprimat la 9 iunie 1948. A fost asasinat la optzeci de ani în închisoarea Gherlei.
    
    (771) Theodor Anghelută (1882-1964). Matematician, universitar la Cluj. Membru de onoare al Acad. timp de cinci zile. "Ce este cu coloana vertebrală a unei societăti care face asa ceva cu un ... matematician?" - se întreba cineva.
    
    (772). Gheorghe T. Kirileanu (1872-1960). Om de Drept prin formatie (de la Iasi), vocatia cărturarului moldovean l-a ridicat la rangul de bibliotecar, colectiile lui rămânând monumentul lui. Proclamat membru de onoare al Acad. Române la 5 iunie 1948 si suprimat la 9 iunie 1948, această anomalie face din Gh.T.Kirileanu un "nemuritor" de... trei zile.
    



    1 Numărul din trei cifre reprezintă, pentru toti membrii suprimati ai Academiei în anul 1948, pozitia cronologică a alegerii, începând cu fondatorii Societătii Academice (1866) si până în zilele noastre.
    2 Membru corespondent
    3 Membru titular

 

?Noi, cei vii, suntem singura lor posibilitate de a fi... nemuritori"

 
Ultimele
numere:
 
 
 
 
Prima pagina | Arhiva | Redactia | Editura | Abonamente | Contact
Copyright 2003- 2011 Revista Memoria. Toate drepturile rezervate.