?Salonul" este vânăt, si vineti condamnatii...
        Pedeapsa-i scrisă mare pe foi de-observatii
        si caligrafiat, alăturea stă boala.
        5 ani, 8 ani sau 10, se'nsiră'n toată sala,
        ?munci silnice" îsi varsă plămânii'n scuipătoare,
        o ?temnită grea" coace zemoase plăgi murdare,
        un preventiv scânceste, vietasii îl înjură.
        Furis, mahorca-i scoasă de sub salteaua sură
        si fumul se îngroasă cu tusea deopotrivă,
        în duh de năduseală, de iod si de salivă.
        Strâmbi, când se'ntrorc în paturi, bolnavilor le pare
        că tot aud un zangăt de lanturi la picioare;
        când urcă termometrul, în geamăt de vedenii,
        văd, parcă, îmbrâncindu-i în dubă, gardienii...
        Ssst! Domnii medici intră în sălile de-alături,
        chistocurile, supte sălbatec, fug sub pături,
        surd mormăind se pleacă severele halate,
        peste puroaie scurse si cărnuri îngălate;
        bolnavii-si sug obrazul, gem lung si fiecare
        în vorbe stinse spune că-l doare rău si moare,
        si toti tusesc ori scuipă, cu spaime de jivine,
        ?don doftor" să nu creadă că s'au făcut mai bine.
        Solemn, ?vizita" trece în sectii mai departe,
        tigările pitite ies din saltele sparte,
        si scofâlciti de foame, hotii lihniti asteaptă
        să li se'mpartă pâinea cleioasă si necoaptă...

        Seara, vin gardienii, scriind în condici grave
        ?iesitii" si ?prezentii" osândelor bolnave,
        si pun la usă drugi, năpraznice zăvoare.
        Saloanele cu febre par niste custi cu fiare.
        Atunci apar din mâneci vechi cărti de joc jegoase,
        Plămânii trag plugare si glume ticăloase,
        bolnavii ies din paturi, tiptil, ca din bârloage,
        se strâng si râd în grupuri diforme si oloage,
        beti de-amintiri scârnave si soapte'ntărâtate
        despre bătăi, sau despre muieri încălecate...
        Unii'nclestează pumnii si stau asa, scrâsnind,
        altii fac socoteala pe degete, cu jind,
        cât mai e oare până duminică, să vină
        la vorbitor nevasta, cu ceapă si slănină...
        Barbutul zvârle zaruri si'njurături pe jos, -
        si când îsi stinge becul obrazul ofticos,
        târziu, câte-o nălucă tot bâjbâie, pe vine,
        să fure pâine-ascunsă sub pernele vecine,
        sub pături, hotii tineri se masturbează'n friguri,
        si visul - râu de flăcări - se varsă peste diguri...
        Fetid si putred, somnul miroase-a pansamente,
        dar pernele vibrează, prin aripi transparente,
        si, unul după altul, nemernicele paturi
        fug pe fereastr-afară, în lacrimi si oftaturi,
        si'n noapte zboară-acasă, la tânci si la neveste,
        plutind pe sub arcada miresmelor celeste.

        Numărul celulei mele.
        Numărul hainei vărgate.
        Numărul cheii turbate
        intrând în lacăt, scrâsnind din măsele,
        rontăind ciolanele mele
        si oasele Veciei uscate.
        Numărul cu care mă strigă
        la terciul cu mămăligă,
        la dus hârdăul afară...
        Numărul meu de fiară.
        Numărul care arde mereu
        pe cusca mea milenară.
        Numărul plânsului meu,
        numărul sângelui meu.
        Îl simt bătut în piept cu ciocane,
        îl simt înfipt în piroane...
        adânc, adânc, pân'n inima-adâncă,
        si încă, si încă
        mai adânc, mai departe,
        până la moarte.
        Două sute optzeci si unu...
        Numărul ca un blestem,
        cu el înfulec tutunul,
        cu el hăpăi ciorba, cu el dorm ghem,
        cu el scuip flăcări si gem,
        cu el fierb în lavă.
        Îl văd zugrăvit enorm, cu otravă,
        pe somnul meu, până'stele...
        Numărul zodiei mele.
        Două sute optzeci si unu.
        Până'n celulă, la mine,
        alte două sute optzeci,
        de lanturi, de custi, de jivine,
        zăngăne, hăpăie, urlă ca mine, -
        alte două sute optzeci,
        de bestii, cu ghiare haine,
        zgârie pietrele reci,
        gâtuie viata, ca mine,
        rup hălci din aduceri aminte,
        muscă, prin somn, o tâtă fierbinte,
        se izbesc de pereti ca niste lilieci,
        sau doar putrezesc înainte,
        ca niste morminte,
        alti două sute optzeci...
        Două sute optzeci si unu.
        Numărul cu care mă târâi
        prin sângele custei, si latru, si mârâi...
        Două sute optzeci si unu.
        Numărul cu care râd ca nebunu',
        scriu coapse si sexe pe zid,
        si'n fiece clipă ucid...