Paris, 4 iulie 1969

Domnule presedinte,

Prezentul Memoriu contine sinteza unei experiente tragice, trăită permanent timp de 25 de ani în România, tară în care Dumneavoastră veti merge cât de curând s-o onorati cu prezenta.

Sugestiile pe care vi le aduce provin din partea unei românce, care, datorită înrudirii cu marele om de stat român, Iuliu Maniu (condamnat pe nedrept, torturat si omorât în închisorile de exterminare comuniste), a lucrat în stricta sa intimitate politică din timpul perioadei războiului anti-sovietic, în tumultuoasele zile ale răsturnării dictaturii militare, precum si de-a lungul anilor ce au urmat instaurării la putere a comunistilor în România. Mai mult, când, în 1947, partidele democratice din opozitie (dintre care Partidul National Tărănesc al lui Iuliu Maniu se baza pe o majoritate de 80%) au fost dizolvate si conducătorii lor închisi, eu, păstrând cu hotărâre idealul meu politic democrat, am suferit toată gama represaliilor comuniste:

- două condamnări totalizând 5 ani, o condamnare de 12 ani a sotului meu si două condamnări ale fratelui meu;

- confiscarea tuturor bunurilor materiale;

- în timpul perioadei de ?libertate" am fost împiedicati să lucrăm conform pregătirii noastre profesionale;

- permanent am fost amenintati cu o nouă arestare si am avut nesiguranta zilei de mâine.

Soarta mea, a familiei si a tuturor celor ce nu vor să pactizeze cu comunismul este tot timpul în pericol.

Îndrăznesc să vă scriu pe 4 iulie 1969, când poporul american sărbătoreste 193 de ani de la cucerirea independentei sale, pentru că stiu că veti vizita România cu câteva zile înainte de 23 august, dată care reprezintă pentru poporul român 25 de ani de la pierderea independentei sale si a libertătilor sale democratice.

Motivul memoriului meu nu este de a sublinia gravele greseli politice comise fată de poporul român după 1944 de către conducătorii americani, pe care sunt sigură că trebuie să le cunoasteti. Dar doresc din tot sufletul să vă cer să binevoiti a vă alătura acestui adevăr constant, atât de necesar în întrevederile din România, pentru a cunoaste ipocrizia si viclenia diabolică comunistă (de tip sovietic sau românesc), rămânând totdeauna aceleasi; care vor fi folosite cu încăpătânare pe tot parcursul vizitei Dumneavoastră în această tară; că ele reprezintă de fapt esenta ideologiei si politicii comuniste a cărei strategie declară că nu interesează prin ce mijloace o realizează.

Luând parte alături de Iuliu Maniu (1944-1947) la conversatiile pe care acesta le-a purtat cu reprezentantii politici americani (Mr. Harriman), cu jurnalistii americani (Mr. Markham de la ziarul ?The Christian Science Monitor"), precum si cu militari americani, am constatat cu amărăciune că buna lor credintă a fost depăsită, poate chiar înselată de ipocrizia si viclenia mentionate mai sus.

Din acea epocă până în aprilie 1969 (când o viză turistică m-a ajutat să cer azil în Franta), eu nu m-am multumit să deplâng soarta mea si a alor mei; eu am urmărit zi de zi evolutia politicii interne si externe, mi-am procurat surse de documentare din ?culise", care-mi permit în prezent să fac unele afirmatii. Este bine de stiut, Domnule Presedinte, că vă veti găsi la Bucuresti fată-n fată cu aceleasi persoane care au condus viata politică comunistă în România după 1944.

Crimele lor staliniste din acea epocă vi se vor prezenta astăzi sub o nouă înfătisare de către Ceausescu, Maurer si ceilalti, păstrându-se cu exactitate aceeasi mentalitate comunistă înversunată, si întinzându-vă mâinile lor mânjite de sângele victimelor lor nevinovate.

Ipocrizia si viclenia diplomatiei comuniste din România, concentrată în falsa personalitate orgolioasă si incultă a lui Ceausescu (presedinte impus de tiranul decedat Gheorghiu-Dej si nu prin vointa poporului), se manifestă pe scurt prin:

1. Caracterul unilateral al principiului coexistentei pasnice, adică aspectul mincinos al acestui principiu, enuntat pe plan politic extern, dar nesocotit în totalitate pe plan intern unde, în locul coexistentei pasnice a cetătenilor, partidul comunist continuă cu îndărătnicie lupta de clasă, înăbusirea definitivă a tuturor fortelor democratice.

2. Violarea drepturilor omului, dovedită prin interzicerea partidelor democratice, prin lipsa de libertate politică si religioasă, prin sugrumarea oricărui protest individual sau colectiv, prin interzicerea grevelor, prin inexistenta libertătii presei democrate.

3. Jocul diplomatic al secretarului general al partidului comunist român este supus în întregime URSS (în ciuda aparentei independente externe a guvernului comunist român), joc care se bazează:

- pe tendinta tărilor occidentale de a găsi piete comerciale si industriale în România, care profită prin urmare de concurenta oarbă pentru a-si întări economiceste si politiceste noua clasă ?aristocrată" conducătoare si regimul său comunist;

- pe numeroasele neîntelegeri în coeziunea spirituală, politică si militară din Occident;

- pe indiferenta inexplicabilă a ?Lumii libere" fată de tările oprimate de imperialismul sovietic;

- pe ezitările militare ale Statelor Unite ale Americii care, în afară de Cuba, a cărei pozitie geografică determină o interventie imediată, n-a reactionat nici în Ungaria, nici în Cehoslovacia;

- pe convingerea comunistilor că America nu poate în prezent să declanseze un război mondial;

- pe certitudinea că în curând comunismul va triumfa în Statele Unite ale Americii, datorită libertătii politice de acolo (naivitatea si buna credintă pe de o parte, ipocrizia si viclenia pe de alta), ceea ce va permite infiltrarea agentilor de propagandă, a instigatorilor si spionilor comunisti;

- pe protectia permanentă a Armatei rosii a URSS, care a instalat la putere regimurile comuniste si care le hotărăste soarta, unde nu le este teamă de vreo ruptură, în ciuda ?emancipării actuale" aprobate în secret probabil de Kremlin.

Veti fi de acord, Domnule Presedinte, să nu le permiteti ?înaltilor demnitari comunisti de la Bucuresti" să se amuze după plecarea Dumneavoastră de indulgenta manifestată în timpul convorbirilor oficiale sau de creditul acordat minciunilor lor, veti fi de acord să le demonstrati că Presedintele actual al Statelor Unite cunoaste realitătile politice din tara vizitată, adresându-le acestor ?domni" câteva chestiuni?

A. Dacă libertatea politică există, care sunt partidele de opozitie, unde se găsesc sediile lor si câte ziare au în prezent?

B. Dacă libertatea religioasă există, care sunt librăriile pentru difuzarea bibliilor si literaturii crestine, la Bucuresti si în toate orasele tării, care sunt mijloacele credinciosilor de combatere a propagandei ateiste intense a guvernului? De câte ori radio-ul si televiziunea românească transmit emisiuni evanghelice?

C. Dacă libertatea si independenta natională există, de ce avem litigiu teritorial cu Basarabia si Bucovina de Nord, acaparate de Uniunea Sovietică, care de curând si-a disputat cu China pretentia asupra neînsemnatei insule Usuri?

Vă implor cu lacrimi în ochi, Domnule Presedinte, să fiti convins că, după ce ati trecut frontiera românească:

- vă veti găsi într-o tară profund crestină, unde nu sunt comunisti decât cei din Comitetul Central al PCR, cei din guvern si câteva mii de acoliti;

- cu toată abundenta aparentă, care vă va fi prezentată numai în scop propagandistic, mizeria domină în centrele industriale, unde muncitorii au salarii necorespunzătoare muncii prestate, iar tăranii din satele colectivizate sunt obligati să-si procure pâinea zilnică de la orase;

- Ceausescu si clica sa jonglează între Răsărit si Apus, nicidecum pentru independenta si interesele nationale ale poporului român, ci numai pentru consolidarea propriilor pozitii si privilegii;

- întreg poporul român, inclusiv noua generatie educată fortat în spiritul ideologiei comuniste, asteaptă din partea Dumneavoastră salvarea, promisă de Statele Unite ale Americii încă de la impunerea la putere a comunistilor (1944) si reînnoită prin celebra ?cruciadă contra comunismului" (aprilie 1953).

Dumneavoastră reprezentati pentru tara mea Omul marilor decizii, Inamicul nr. 1 al comunismului, adevăratul crestin care, după Evanghelie, nu poate accepta compromisul cu fortele întunericului, nici cu ?autoritătile si conducătorii acestei lumi satanice", ci din contră, lupta măreată pentru apărarea Dreptătii si Adevărului, pentru victoria Luminii si eliberarea definitivă a lumii subjugate de dictatura satanică a comunismului.

Domnule Presedinte,

Închei acest Memoriu cu speranta că ati binevoit a mă întelege si mi-ati iertat îndrăzneala.

Aceste pagini sunt scrise în numele compatriotilor de care m-am despărtit, în amintirea cu respect a sacrificiilor tuturor partizanilor care au căzut între 1944-1959 pe crestele si în văile Carpatilor, asteptând eliberarea tării de către americani; ca recunostintă fată de nenumăratii români care au suferit si si-au pierdut viata în temnitele comuniste, fără să uităm că primul dintre ei a fost Iuliu Maniu.

Adaug rugăciunea mea către Dumnezeu rugăciunilor fratilor mei români, rugându-I să vă ajute, asa cum a făcut-o pentru regele Solomon, să folosească puterea Dumneavoastră, hotărârea Dumneavoastră si pe deasupra întelepciunea Dumneavoastră în scopul de a distinge binele de rău, atât în administrarea minunatei Dumneavoastră tări, cât si în interventiile întreprinse pe plan international.