Initiată în 1990 de regretatul scriitor Banu Rădulescu, cu sprijinul lui Mircea Dinescu, presedintele de atunci al Uniunii Scriitorilor, apreciată si îndrăgită de unii (cei multi!), dispretuită si chiar hulită de altii (putini), "Memoria" s-a impus cu timpul printre celelalte publicatii ale vremurilor noastre încă tulburi, si si-a urmat drumul anevoios, dar luminos, de dezvăluire a adevărului despre ceea ce a fost regimul comunist.

De-a lungul anilor revista a găzduit în paginile ei: editoriale, eseuri, memorii, documente, interviuri, dar mai ales mărturii despre ceea ce a însemnat totalitarismul, domnia bunului plac si a dispretului fată de lege în anii regimului comunist. Nume prestigioase din tară si străinătate, personalităti de frunte ale societătii civile, alături de elevi, studenti, tărani, muncitori, militari, în special fosti detinuti politici sau victime ale regimului, fosti prizonieri de război si deportati, ne-au onorat cu semnăturile lor, îmbogătind rubricile din larga arie tematică a revistei.

Prin articolele sale, revista a scormonit în adâncurile gulagului românesc, a scrutat bezna din temnitele universului concentrationar, unde deznădejdea se împletea cu credinta si speranta, iar dorinta de a trăi se lupta cu nevoia de izbăvire de cazne, prin acceptarea sau provocarea mortii.

Stârnind interes în diferite medii si categorii sociale, revista a ajuns în cele mai îndepărtate colturi ale lumii, de la Paris la New York, de la Montreal la Tokio, de la Melbourne la Roma, de la Madrid la Stockholm, de la Londra la Geneva, ca si în cele mai neînsemnate localităti de pe întinsul tării, mentinând trează amintirea a ceea ce nu trebuie să uităm, ca nu cumva să se mai repete vreodată: ororile comunismului.

Cu regret si durere trebuie să spunem că, în decursul celor nouă ani, rândurile Colegiului de redactie s-au rărit, unii dintre membrii acestui colegiu, printre care, de foarte curând, si Banu Rădulescu, fondatorul si redactorul sef al revistei, ne-au părăsit pentru totdeauna, plecând într-o lume mai dreaptă.

O dată cu scurgerea anilor s-au risipit si sperantele noastre de a primi un sprijin financiar mai substantial din partea cititorilor din tară si mai ales din diasporă, iar fără contributiile oferite de Ministerul Culturii, Uniunea Scriitorilor, Fundatia pentru o societate deschisă, Central & East European Publishing Project Oxford, Dutch Fund for Central & East European Book Projects Amsterdam, Fundatia pentru Dezvoltarea Societătii Civile, revista nu si-ar fi putut continua aparitia.

În noianul de premii (Premiul de Excelentă, de Fidelitate, al Juriului, al Presei, al Criticii, al Cititorilor s.a.), care s-au atribuit de-a lungul anilor de către diferite fundatii, societăti, uniuni, asociatii, cu contributiile generoase ale unor sponsori, micului colectiv al revistei nu i s-a decernat vreodată, pentru dăruire, perseverentă si devotament nici măcar un premiu de... consolare.

Cu toate acestea, pornim cu încredere si sperantă către anul 2000, către mileniul III!