2% pentru MEMORIA
Vizitati-ne pe Facebook
 Arhiva
 
 
Premonitia unui mare spirit
Fernando Pessoa
 
Trădarea ca problemă filosoficăÎn Rusia - spre deosebire de ce s-a spus - continuă persecutiile politice. Recent a fost spânzurat, ca trădător, colonelul rus Miasoiedov. S-a dovedit că era într-adevăr trădător. Era vândut nemtilor, cărora le preda planuri militare. Este asta sau nu persecutie politică?
Să nu ne lăsăm influentati decât de adevăr. Să examinăm ce poate fi considerat trădare.
Un trădător este pur si simplu un individualist. Trădarea, departe de a fi un act condamnabil, nu e altceva decât o opinie politică - ba chiar filosofică, asa cum sunt în fond toate opiniile politice.
Războiul este înlocuirea, în morală si în actiune, a criteriului inhibitor prin criteriul expansiv. În mod normal, viata socială se conduce după principii care au la bază inhibarea actiunii instinctelor, astfel ca acestea să nu dăuneze celorlalti. În război se întâmplă invers. Acolo instinctele sunt dezlăntuite în mod organizat. Iese la suprafată fondul uman al violentei si combativitătii. Devine legitimă solutionarea animalică a chestiunilor. Actionează doar egoismul absolut, lupta pentru viată, dezbărată de măsti. Nu se mai pune decât problema cum să le dăunezi celorlalti.
Or, un trădător este o persoană care, pentru bani sau pentru alt interes personal, compromite interesele patriei. Adică, se lasă condus de un criteriu egoist, de instinctul de câstig, de interesul personal. Si asta înseamnă că se serveste tocmai de aceeasi morală ca cea a războiului. Deosebirea constă în faptul că el dă acestei morale o interpretare individualistă, în timp ce interpretarea comună este cea de solidaritate. E o chestiune de politică sau de filosofie. Or, nu trebuie ucisă o persoană din cauza opiniilor sale filosofice.
Dar, va spune un naiv, trădarea, oricum ar fi, compromite patria, colectivitatea; reprezintă un pericol enorm, care nu trebuie luat în usor. Atunci ar trebui să fie spânzurati, la fel ca Miasoiedov, bărbatii de stat care aruncă o tară într-un război din care ea nu iese învingătoare. Acestia compromit întreaga patrie, dintr-o lovitură, iar despre ei nu se poate spune, ca despre trădător, că o fac datorită unei interpretări filosofice a războiului, diferită de interpretarea curentă. Ei o fac utilizând interpretarea curentă, lucru mult mai abil, dar, tocmai prin asta, mult mai imoral. Iluzia politică a marilor manifestatii populareÎn materie de manifestatii populare, cel mai greu este să le interpretezi. În general, cine asistă la ele, sau stie de ele în mod naiv, le interpretează după fapte, asa cum s-au petrecut. Or, nimic nu se poate interpreta după fapte, asa cum s-au petrecut. Nimic nu e asa cum pare. Trebuie să schimbăm faptele, asa cum s-au petrecut, spre a putea percepe ce s-a petrecut în realitate. E obiceiul de a se spune că împotriva faptelor nu există argumente. În realitate, doar împotriva faptelor există argumente. Argumentele sunt, aproape întotdeauna, mai adevărate decât faptele. Logica este criteriul nostru de adevăr, si doar în argumente, nu în fapte, poate exista logică.
În materie de manifestatii populare - spuneam - dificultatea este să le interpretezi. Fiindcă, bunăoară, o manifestatie conservatoare este mereu organizată de mai multi oameni decât cei care participă la ea. Cu manifestatiile liberale se întâmplă invers. Explicatia e simplă. Temperamentul conservator este în mod firesc prea putin dispus să se manifeste, să se asocieze cu mare usurintă, de aceea la o manifestatie conservatoare participă doar un număr restrâns dintre persoanele care ar putea, sau chiar ar dori, să participe. Înclinatia psihică a liberalilor este, dimpotrivă, expansivă si dornică de asociere; manifestatiilor celor "avansati" îi înglobează, din acest motiv, chiar si pe indiferentii sănătosi pe care îi atrage orice tip de vitalitate.
Acesta însă este argumentul minim. Argumentul cel mai bun este că, pentru cine gândeste, singurul rost al unei manifestatii importante este de a demonstra marea fortă a curentului de opinie contrar. Nimeni nu organizează manifestatii în favoarea unor principii indiscutabile. Si nici uralele nu se acumulează în jurul unei persoane fată de care opozitia este stearsă ori lipsită de importantă. Nu există manifestatii în favoarea cuiva; toate sunt contra celor care sunt contra acelui cineva. De aceea acesta, nu "omagiatul", e scos în evidentă. Cu cât este mai mare manifestatia, cu atât e mai slab cel vizat; si mai puternică se simte forta care i se opune. Orice manifestatie e un gest de salvare din partea cuiva căruia nici prin gând nu-i trece să contribuie la salvare altfel decât prin aplauze si urale. Iată învătătura pe care orice om lucid o trage din manifestatiile populare.
Când unei persoane, care iese în evidentă sau are un rol, i se face o manifestatie ce se dovedeste total neînsemnată, acea persoană poate conta pe sprijinul unei tări întregi. Dacă manifestatia ar fi mare, atunci ar trebui să tremure. Înseamnă că adeptii săi vor fi simtit, printr-o intuitie exacerbată, importanta opozitiei ce i se face, iar asta i-ar fi chemat în masă în stradă, pentru ca, prin numeroasele lor aplauze si urale, să-i mărească persoanei respective si lor însile iluzia unei încrederi pe cale de a păli. Comunism si catolicismSpre deosebire de catolicism, comunismul nu are doctrină. Se înseală cei care cred că are. Catolicismul este un sistem dogmatic perfect definit si comprehensibil, fie din punct de vedere teologic, fie sub aspect sociologic.
Comunismul nu e un sistem: este un dogmatism fără sistem - dogmatismul inform al brutalitătii si disolutiei. Dacă tot gunoiul moral si mintal care există în toate creierele ar putea să fie măturat si adunat la un loc, ca să se formeze cu el o entitate gigantică, acesta ar fi comunismul, inamicul suprem al libertătii si umanitătii, asa cum este tot ce doarme în instinctele josnice existente în fiecare dintre noi. Comunismul nu este o doctrină, fiindcă este o antidoctrină sau contradoctrină. Tot ce a cucerit omul, până astăzi, sub aspect moral si mintal - adică civilizatie si cultură -, pe acestea toate el le inversează ca să formeze o doctrină pe care nu o are. Text datat 1925-1930?
 
Ultimele
numere:
 
 
 
 
Prima pagina | Arhiva | Redactia | Editura | Abonamente | Contact
Copyright 2003- 2011 Revista Memoria. Toate drepturile rezervate.