2% pentru MEMORIA
Vizitati-ne pe Facebook
 Arhiva
 
 
O victimă a comunismului: preotul-martir Jerzy Popieluszko
George Iaru
 
Motto:
"...cei care au început să uite au ocazia să-si amintească, cei care pretind că nu stiu au obligatia să afle, iar celor care nu vor să stie le va rămâne anatema unei complicităti tacite si retrospective."
John Major
La începutul anilor '80 opinia publică din întreaga lume a fost cutremurată de vestea mortii tragice a părintelui Jerzy Popieluszko, asasinat cu bestialitate de organele de represiune ale puterii comuniste din Polonia. Numeroase personalităti si-au exprimat de îndată indignarea fată de uciderea lui J. Popieluszko, ca si profunda compasiune si regretul pentru disparitia tragică si prematură, la numai 37 de ani, a eminentului prelat catolic, printre ei numărându-se Papa Ioan-Paul al II-lea, presedintele George Bush, Margaret Thatcher, Vaclav Havel, Edward Kennedy, Maica Tereza si multi altii. După moartea părintelui J. Popieluszko, figura luminoasă a acestui martir a fost evocată si pomenită cu diverse ocazii; astfel, Papa Ioan-Paul al II-lea, polonez si dânsul, a spus: "Mă rog pentru abatele Jerzy Popieluszko (...) care a iubit atât Biserica, cât si natiunea, demnitatea si libertatea". Cardinalul Primat al Poloniei, Josef Glemp, l-a amintit prin cuvintele: "...în momentele grele el vorbea de iubire, de adevăr, de justitie, de constiintă. El i-a convertit pe multi la credinta în Dumnezeu..." Iar Lech Walesa l-a caracterizat astfel: "... un om bun, curajos, un preot minunat, un păstor spiritual si un tribun al cauzei nationale..." Jerzy Popieluszko s-a născut la 14 septembrie 1947 în satul Okopy, din apropierea localitătii Suchowola (voievodatul Bialystok), sat în care si-a petrecut copilăria, într-o Polonie distrusă de război si ocupatia nazistă. Părintii săi, Wladyslaw si Marianna, mai aveau patru copii, doi băieti si două fete, alcătuind cu totii o familie unită.
Începând cu anul 1954 Jerzy a intrat la scoala primară din Suchowola, iar după absolvirea acesteia, în 1961, la liceul din acelasi oras. Era un copil bun, cuminte, sociabil si prietenos, si încă din primii ani de scoală cânta în corul de copii al bisericii. Indiferent de vreme, el parcurgea cei 4,5 km dintre satul natal si Suchowola, ca să se ducă la biserică, fără să se plângă vreodată de oboseală sau de vremea rea. Datorită lecturilor religioase, el a dorit, încă din copilărie, să fie primit la mănăstirea franciscanilor din Niepokalanow, dar până la urmă, după ce a obtinut diploma de maturitate, a optat pentru Seminarul Teologic din Varsovia, unde a urmat cursurile de teologie si filosofie, care au durat sase ani.
În anul doi al Seminarului a fost încorporat în armată (1966-1968), într-o unitate pentru seminaristi, în care recrutii erau supusi de către politrucii comunisti unei intense îndoctrinări politico-ideologice si propagandei antireligioase si ateiste.
În decursul celor doi ani de armată, atitudinea lui J. Popieluszko si fermitatea sa în ce priveste credinta si dorinta de a deveni preot, ca si faptul că el se manifesta ca un conducător spiritual al grupului de seminaristi din care făcea parte, i-au atras persecutii si maltratări care i-au afectat sănătatea si i-au slăbit organismul, marcându-l pentru tot restul vietii.
Abia reîntors la Seminar, a trebuit să se supună unei operatii de tiroidă si unor tratamente, pentru a-si îngriji inima si alte afectiuni. Propriile suferinte fizice, ca si contactul cu cei bolnavi, i-au mărit sensibilitatea fată de suferintele semenilor săi, fată de nedreptate si nevoile aproapelui. După absolvirea Seminarului Teologic, în 1972, J. Popieluszko a fost uns ca preot de către Primatul Poloniei si, după scurte perioade petrecute în diferite parohii din preajma Varsoviei, este numit paroh al bisericii Pruncului Iisus din Varsovia (1979)
În tot acest timp desfăsoară o vastă activitate pe tărâm social, iar începând cu luna august a anului 1980 îsi începe misiunea evanghelică în rândurile muncitorilor polonezi, alăturându-se totodată actiunilor "Solidaritătii". Era anul în care luase fiintă "Solidaritatea" si îsi intensificase actiunile si manifestatiile anticomuniste si antisovietice, anul în care la santierele navale din Gdansk a izbucnit o mare grevă, condusă de Lech Walesa. Această grevă a fost urmată de cea a muncitorilor de la uzinele metalurgice "Warszawa" (vreo zece mii de muncitori), care, rămasi în uzină, au cerut Primatului Catolic Wyszynski să numească un preot care să celebreze mesa de duminică în incinta uzinei, pentru muncitorii grevisti. Primatul l-a trimis pe J. Popieluszko; tânărul prelat a celebrat mesa în fata miilor de muncitori grevisti, devenind de atunci preotul lor si rămânând alături de ei si de "Solidaritatea" atât pe timpul grevei cât si în momentele grele ale "stării de război", proclamate de puterea comunistă pe 13 decembrie 1981, ca ripostă la miscările muncitoresti si actiunile de protest ale membrilor "Solidaritătii". Consecvent cu atitudinea sa, J. Popieluszko a luat parte la procesul intentat liderilor "Solidaritătii", le-a asigurat asistenta juridică si cea medicală, si nu doar celor arestati, ci si celor concediati, precum si victimelor represiunii comuniste; totodată, el s-a îngrijit de protectia familiilor si copiilor acestora, atrăgându-si prin asta ostilitatea autoritătilor. În toată această perioadă de represiuni si persecutii, episcopii si preotii catolici din întreaga Polonie au continuat să sustină si să apere valorile crestine si nationale împotriva comunismului, chemând la reconciliere, la transformări sociale, politice, economice si morale ale tării, apărând în mod public idealurile "Solidaritătii". În această campanie cu caracter evanghelic si national s-au angajat cu toată tăria atât cardinalul Josef Glemp cât si charismaticul preot Jerzy Popieluszko. Iată ce spunea el la 29 august 1982: "... nu poate fi rănit de moarte ceea ce este nemuritor. Nu se poate ucide speranta. Or, a fost si este speranta a milioane de polonezi..." Iar la 18 octombrie 1984 - deci cu câteva ore înainte de uciderea sa - le-a spus muncitorilor adunati în biserica Sfintii Frati Martiri Polonezi din Bydgoszcz: "Trebuie să învătăm să distingem adevărul de minciună... Si nu este usor, atunci când, timp de decenii, s-a semănat în pământul tării grăuntele minciunii si al ateismului. Datoria crestinului este de a apăra adevărul, oricât l-ar costa... Pentru că adevărul se plăteste... Să ne rugăm deci ca viata noastră de fiecare zi să fie pătrunsă de adevăr. Să ne rugăm să fim eliberati de teamă, de aservire, dar totodată de setea de revansă si de violentă!" Si tot atunci el a mai spus: "Trebuie să-ti trăiesti viata în demnitate, căci ea este una singură! A-ti păstra demnitatea, pentru a putea spori binele si învinge răul, înseamnă a rămâne liber în sinea ta, chiar în conditii de aservire exterioară...
Fiind copii ai lui Dumnezeu, nu putem fi sclavi. Filiatia noastră divină poartă în ea mostenirea libertătii. Libertatea este dată omului ca o dimensiune a măretiei sale. Adevărata libertate este cea dintâi calitate a umanitătii. Ea a fost oferită de Dumnezeu nu numai nouă, ci si fratilor nostri, de unde si obligatia de a o pretinde acolo unde este pe nedrept limitată." Pe 13 decembrie 1981, regimul comunist - pentru a opri procesul de anihilare a sistemului politic totalitar, a se mentine la putere si a suprima miscarea "Solidaritatea" - a proclamat în tară starea exceptională, denumită în Polonia "stare de război". Si deoarece părintele J. Popieluszko devenise între timp foarte popular si se afirmase, după cum am văzut, ca un ferm apărător al idealurilor "Solidaritătii", autoritătile comuniste au declansat împotriva lui o furibundă campanie de calomnii si represiuni, numindu-l "dusman al natiunii", "trădător de patrie", agitator politic, provocator de tulburări sociale s.a. Această campanie denigratoare era sustinută în presa comunistă prin articole-pamflet si atacuri directe la persoana si activitatea pastorală a părintelui Popieluszko.
Aparatul de propagandă si dezinformare comunist îi reprosa părintelui Popieluszko o activitate politică militantă extrareligioasă, interzisă de regimul comunist, numind-o contrară legislatiei si deci condamnabilă. Iar Procuratura din Varsovia îl acuza de denigrare a autoritătilor publice, cărora le imputa chipurile minciuna, ipocrizia, distrugerea demnitătii umane printr-o legislatie antidemocratică, prin lipsirea societătii civile de libertatea de gândire si de actiune. Mai târziu, în 1985, cu prilejul procesului de la Torun al asasinilor lui J. Popieluszko, acuzatorul comunist - în loc să se refere doar la vina ucigasilor - evoca "greselile" părintelui, calificându-le astfel: "El nu vorbea de reconciliere, de iertare si de iubirea aproapelui, ci de lupta contra sistemului (comunist, n.n.), contra statului si organelor sale. El semăna ură, umilea, ofensa, incita la tulburări sociale..."
Toate acestea nu erau desigur decât calomnii si insinuări murdare, fără fond, ale propagandei comuniste, care nu ezita să denumească mesele oficiate de el, "mese negre" ("satanice") sau "manifestări de ură si de mânie politică", fără să citeze vreodată integral predicile sale, întrucât ele erau pline de adevăruri si sperante, de critici si aprecieri morale asupra tuturor relelor, inclusiv celui social-politic. Pentru că de fapt predicile lui erau pătrunse de credintă, de valori religioase si patriotice; în aceste predici el expunea legile etice fundamentale care guvernează viata socială si civică, nu ofensa pe nimeni, nu atâta ura, ci dimpotrivă. În zilele de care vorbim, la Ministerul de Interne al Poloniei exista un departament care se ocupa de supravegherea activitătii clerului, precum si de organizarea unor actiuni de discreditare a Bisericii catolice, Biserică ce lupta cu fermitate si consecventă contra ateismului si sovietizării societătii poloneze. Functionarii acestui departament au decis să initieze o actiune împotriva abatelui Popieluszko, constând în compromiterea persoanei si activitătii lui prin mass-media, urmărirea si intimidarea lui, introducerea clandestină în locuinta sa a unor explozive si manifeste antistatale. Deoarece toate aceste actiuni nu au avut efectul scontat, comunistii au hotărât să scape de el cu orice pret, reducându-l la tăcere pentru totdeauna. După câteva atentate nereusite împotriva părintelui Popieluszko, după lansarea noaptea, în apartamentul său, a unei încărcături explozive, după încercarea de a provoca un accident de automobil în care să-si găsească moartea, tortionarii Ministerului de Interne s-au decis până la urmă să-l răpească, să-l tortureze si să-l ucidă.
Si astfel, pe data de 19 octombrie 1984, pe când abatele se afla la Bydgoszcz, la vreo 300 de kilometri de Varsovia, unde urma să celebreze, la orele 18, în fata muncitorilor, o mesă având ca temă "Triumful binelui asupra răului", în oras au sosit trei înalti functionari ai departamentului mai sus-amintit al Ministerului de Interne: Grzegorz Piotrowski, Waldemar Chmielewski si Leszek Pekala, având în portbagajul masinii lor instrumentele necesare înfăptuirii crimei premeditate (bâte, căluse, frânghii, cătuse, saci, pietre).
Pe la orele 21, după oficierea mesei, părintele Jerzy Popieluszko a pornit spre Varsovia, însotit de W. Chrostowski, soferul său si totodată garda sa de corp, în vârstă de 40 de ani. În jurul orelor 22, automobilul celor trei functionari, care urmărise tot timpul masina părintelui, i-a depăsit si, la scurt timp după aceea, i-a obligat să oprească, chipurile pentru un control de rutină.
Ceea ce a urmat părea desprins din filmele politiste cu gangsteri si teroristi: soferul Waldemar Chrostowski a fost fortat să coboare din masină de către unul din cei trei urmăritori, în uniformă de militie, pentru un asa-zis control al alcoolemiei; după care i s-au pus cătusele, i s-a vârât un călus în gură si a fost urcat în masina urmăritorilor. Odată soferul neutralizat, era rândul părintelui J. Popieluszko. El a fost scos din masină cu brutalitate, lovit cu bastonul în cap până când a lesinat, si înghesuit în portbagajul masinii tortionarilor.
După încheierea cu succes a "operatiunii", cei trei atacatori de la Interne au pornit la drum, îndreptându-se spre Varsovia si rulând cu peste 100 km la oră. În acest timp creierul lui W. Chrostowski lucra febril. El avea de ales între trei variante: prima - să astepte până când va fi ucis cu sânge rece de răpitori; a doua - să-l atace brusc pe soferul masinii, provocând astfel un accident în care ar fi murit toti cei cinci ocupanti ai acesteia; si, în sfârsit, o a treia posibilitate - să astepte un moment prielnic si să sară fulgerător din automobil, cu riscul de a-si găsi moartea.
Până la urmă el s-a decis pentru a treia solutie, gândindu-se că nu avea ce pierde, întrucât oricum urma să fie omorât, împreună cu părintele. Încordat la culme, astepta aparitia pe sosea a unui alt vehicul sau a unor eventuali martori; la un moment dat, deschizând brusc portiera, s-a aruncat din masină în plină viteză, scăpând cu viata, ceea ce, la peste o sută de kilometri pe oră, era un adevărat miracol. Numai gratie acestei miraculoase salvări, el a putut să depună mărturie, mai târziu, în procesul intentat asasinilor părintelui J. Popieluszko. Între timp, automobilul celor trei tortionari îsi continua drumul spre Varsovia. Părintele, închis în portbagaj, după ce si-a revenit din lesin, a tot încercat să se elibereze, dar fără succes. Cei trei s-au oprit pe drum de mai multe ori, lovindu-l de fiecare dată în cap cu bastoanele pe părintele Popieluszko, molestându-l; până la urmă, i-au pus un călus în gură, i-au legat cu frânghii mâinile si picioarele, prinzându-i-le de gât si la spate; după trei ore de maltratări si torturi, i-au prins de picioare câtiva bolovani si l-au aruncat în apele Vistulei de la înăltimea de 16 metri a podului de la periferia orasului Wroclawek, situat la vreo 150 km de Varsovia. Moartea cumplită a părintelui J. Popieluszko - omorât fără judecată, fără sentinta vreunui tribunal, oricare ar fi fost el - reprezintă un asasinat comis cu sânge rece si cinism, cu o bestialitate fără seamăn, de tortionarii puterii comuniste din Polonia, oameni fără Dumnezeu, convinsi că vor rămâne nepedepsiti si chiar recompensati pentru fapta lor criminală.
Disparitia părintelui J. Popieluszko n-a trecut neobservată, dimpotrivă, ea a stârnit un ecou neasteptat de comunistii care au pus-o la cale, si a provocat o mare emotie în rândurile credinciosilor si ale întregului popor. Când, pe 30 octombrie 1984, s-a anuntat că în apele Vistulei a fost găsit corpul neînsufletit si desfigurat al părintelui Popieluszko, societatea poloneză si-a dat seama imediat cine sunt autorii teribilului asasinat. A izbucnit un protest general, iar durerea si tristetea au cuprins întreaga natiune, revărsându-se si dincolo de hotarele tării.
Părintele trebuia să fie înmormântat la Powazki, cimitirul central din Varsovia, dar, de teama profanării mormântului de către comunisti, el a fost înhumat în preajma bisericii Sfântul Stanislas Kostka, unde putea fi supravegheat si păzit. Aceste "funeralii istorice" au avut loc pe 3 noiembrie 1984 si la ele au luat parte Cardinalul Primat al Poloniei, numerosi episcopi, peste o mie de preoti, Lech Walesa, reprezentanti ai "Solidaritătii" veniti din întreaga Polonie, diplomati, precum si mii de compatrioti, oameni simpli, sositi din toate colturile tării să aducă omagiul lor acestui erou-martir al Bisericii si natiunii poloneze, ucis de comunisti.
Mormântul Preotului-Martir al Poloniei este o adevărată operă de artă: el reprezintă o cruce din piatră, culcată pe pământ, slefuită numai pe partea de deasupra, si înconjurată de un număr de 58 de pietre provenite din diverse regiuni ale Poloniei. Pe latura de la baza sa, neslefuită, crucea poartă inscriptia: Abatele Jerzy Popieluszko
masacrat la 19.X.1984
si constituie un adevărat rechizitoriu la adresa comunismului, simbol al metodelor lui barbare de actiune.
La 25 octombrie 1984, asasinii părintelui J. Popieluszko, Grzegorz Piotrowski, sef de departament (n. 1951), Leszek Pekala, inspector (n. 1952), si Waldemar Chmielewski, inspector (n. 1955), au fost arestati; pe 2 noiembrie a fost arestat si Adam Pietruszka, director de departament (n. 1955); în urma unei anchete rapide, dar severe, la tribunalul din Torun a avut loc procesul celor patru asasini, care a durat între 27 decembrie 1984 si 7 februarie 1985.
Conform sentintei tribunalului, ei au fost condamnati la următoarele pedepse: A. Pietruszka la 25 de ani (pedeapsă comutată la 15 ani, iar apoi la 10 ani închisoare), G. Pietrowski, la 25 de ani (redusă ulterior la 15, apoi la 10 ani), L. Pekala la 15 ani (comutată la 10 ani, iar pe urmă la 6), W. Chmielewski la 14 ani (redusă ulterior la 8 si apoi la 4,5 ani).
În octombrie 1990, după ce în 1989 comunistii si-au pierdut definitiv puterea în Polonia, s-au găsit materiale de arhivă care dovedeau că în afara celor patru condamnati pentru uciderea părintelui J. Popieluszko, si care fuseseră implicati direct în moartea acestuia, au mai fost si alte persoane din cadrul Ministerului de Interne, care au incitat la comiterea acestei crime si au dirijat din umbră executarea ei. Ca urmare a acestui fapt, au fost arestati doi superiori ierarhici ai asasinilor: generalul Wladislaw Ciaston, în 1984 vice-ministru de Interne, si generalul Zenon Platek, director de departament din acelasi minister.
Dar nici arestările, nici condamnările nu vor putea sterge de pe fata regimului comunist, a puterii totalitare din Polonia, pata acestei oribile crime comise asupra unui om nevinovat, asupra unui preot care si-a închinat viata slujirii oamenilor si a lui Dumnezeu. Figura luminoasă, de martir, a părintelui Jerzy Popieluszko va continua să se înalte ca o făclie, simbol al luptei lui pentru adevăr, împotriva minciunii, pentru lumină, împotriva întunericului.
Dumnezeu să-l odihnească în rândul dreptilor!
 
Ultimele
numere:
 
 
 
 
Prima pagina | Arhiva | Redactia | Editura | Abonamente | Contact
Copyright 2003- 2011 Revista Memoria. Toate drepturile rezervate.