Īn crestinism, uitarea e un păcat. Ne-uitarea constitue o grijă ce străbate traditia ascetică, īncepānd din noaptea tragică de pe Muntele Măslinilor, cānd Isus le spune apostolilor: "Rămāneti aici si priveghiati īmpreună cu mine". Dar acestia "aveau ochii īngreuiati de somn"...Īndemnul la trezie este predominant īn viata crestină. Sf. Ioan Scărarul pune scăderea rāvnei noastre pe seama īmpietririi sufletului, pe seama ne-păsării care, la rāndul ei, este "marca uitării". Teologul Dumitru Stăniloaie comentează īn Filocalia (vol. 9) :"prin uitare, omul se rupe de trecut si de viitor. Īsi reduce viata la clipa de fată. Dar, nehrănită de amintirea trecutului si de gāndul la viitor, viata clipei se slăbeste, trece ca un abur īn nimic..." Pānă si īn basmul popular apare tema īnvingerii vrajei somnului, īn efortul lui Prāslea cel Voinic de a rămāne traz, adică "destept", pentru a nu i se fura merele de aur.
La (prea) multi romāni se vede astăzi dorinta de uitare a trecutului, fie că, pentru unii, acesta este rusinos, fie că, pentru altii , a fost insuportabil. De cāte ori trebuie īnsă spus că memoria este o virtute fundamentală si că, fără ea, omul, minunata trestie gānditoare creată de Dumnezeu, se frānge si se usucă ? Nearătānd limpede ce a fost comunismul, manualele de istorie din Romānia lasă să subziste īn subconstient lozinci binecunoscute de genul: "să uităm trecutul", "asa au fost vremurile", "toti am fost vinovati" (adică nimeni), "s-au făcut si unele greseli", "au fost si aspecte pozitive", etc. Tinerii, chiar dacă vor să afle adevărul despre trecut, nu-l află; vārstnicii, chiar dacă nu vor să uite trecutul, nu sunt ajutati să si-l aducă aminte. Cartea de istorie după care īnvată elevii de azi este de fapt un instrument politic, bun pentru pierderea alegerilor de către cei care cred că le-au cāstigat īn 1966, bun pentru fabricarea īn serie a unor generatii lipsite de opinie. Un manual de istorie, apărut la timp, ar fi fost citit chiar si de părintii elevilor. Tradus īn limba engleză si difuzat īn occident, la dispozitia marelui public de acolo si a cercurilor politice, ar fi devenit un bun mesager al Romāniei.
După scurgerea a opt ani de la căderea totalitarismului, elevii ultimei clase de liceu din Romānia beneficiază de un singur manual autorizat de Ministerul Īnvătămāntului, "Istoria romānilor, de la 1821 pānă la 1989", 415 pagini. Ne cuprinde mila fată de elevi, siliti să īnvete după acest text prolix, ce īngrămădeste īnadins nume si date tocmai pentru a evita o conceptualizare clară. Explicatia este simplă: cartea provine din vechiul manual ceausist, cārpit de dragul democratiei. Autori din zona aceluiasi minister prezintă o lucrare anostă, unde adevărul istoric este scufundat īntr-o melasă informă. După cum, īn ultimii ani, īn viata societătii romānesti s-a urmărit semănarea "scārbei fată de politică", aici se urmăreste producerea nepăsării fată de adevăr.
Īn manualul la care ne referim, ultimul capitol,"Regimul comunist īn Romānia (1948-1989)", ar fi trebuit să capete o tratare deosebită, din simplul motiv că este cel mai legat de viata romānilor de astăzi. Cāt de greu scrāsnesc respectivii autori īn fata acestei perioade de istorie ne spune īnsăsi scurtimea capitolului. Patruzeci de ani de mutilare tragică a unui neam sunt expediati pe nici 30 de pagini, ceea ce reprezintă o foarte mică parte din volumul cărtii. Ce trebuie īnteles ? Că īn această perioadă nu s-a īntāmplat mare lucru sau că se invocă tacit "lipsa documentelor". Si totusi se cunosc destule aspecte ale comunismului, chiar dacă arhivele sunt īn bună parte inaccesibile. Un fapt e sigur: regimul comunist a existat si Romānia este pe ultimul loc īn Europa. Să vedem ce ne īnvată manualul actual, de exemplu despre anii instalării terorii comuniste. Cităm, pe sărite: "Īntre anii 1947-1952 au fost īnscenate numeroase procese politice... ce s-au soldat cu pedepse grele la īnchisoare sau lagăre de muncă unde au pierit multi adversari ai comunistilor... Sistemul detentionar al Romāniei comuniste a cuprins numeroase īnchisori... ce au grupat īntre 1949-1964, īn conditii īnfiorătoare de muncă fortată si de extenuare, un mare număr de detinuti... Multi preoti au fost arestati... Īntre 1962-1964 au fost eliberati peste 2600 de prizonieri politici din īnchisorile romānesti". Am subliniat aprecierile vagi, dar si enormitatea ocultării numerice. Chiar numai 2600 de condamnati politici erau īn īnchisori īn 1964, cānd s-au produs gratierile (nu amnistia, cum gresit se spune uneori) ? La postul BBC s-au anuntat atunci, īn limba engleză, că au fost eliberati 30.000 de detinuti, cifră comunicată īn Apus chiar de autoritătile comuniste. Autorii manualului nu au asteptat īn gara de Nord trenurile care veneau din Transilvania, īncărcate cu supravietuitori ai celulelor, supti, pămāntii...
Oare cāti detinuti politici am avut ? Cāteva zeci de mii, cum afirmă īn ultima vreme un onorabil istoric, sau numai membri partidelor "istorice", cum afirmă un altul, cānd īnsusi Gh. Gheorghiu-Dej vorbeste despre 80.000 arestări de tărani, numai ? E vorba de un regim care a făcut zeci si zeci de milioane de victime pe fata globului..
Un manual de istorie trebuie să răspundă marilor īntrebări privind trecutul, să dea detalii semnificative, cu talent expuse. Se tot afirmă că īn general istoria nu poate fi total obiectivă, că īnsisi factorii determinanti sunt interpretabili. Totusi, īn măsura īn care evenimentele sunt tot mai bine cunoscute, se poate vorbi si despre importanta lor. Esentialul, īn ultima jumătate de secol, īl constituie asaltul comunismului asupra societătii romānesti, agresiune ce s-a soldat cu distrugerea totală a sistemului proprietătii, a armatei si a justitiei, īn mare parte a scolii si īntr-o bună măsură a familiei si a Bisericii. Nici un sector al vietii nu a rămas neatins.
Neīnfătisāndu-se īntr-o carte de istorie scopurile urmărite de comunism si activitatea institutiilor pivot ale statului comunist (Partidul si Securitatea), nu se poate īntelege efectul dezastruos asupra economiei, demografiei si mentalitătii unui īntreg popor.
Īn primul rānd, trebuie arătat limpede că a existat o ocupatie militară sovietică, care a impus sistemul comunist prin metode de teroare. Acest fapt trebuie subliniat, căci apar astăzi situatii īn care se cere o ripostă argumentată. De exemplu, să se stie că Romānia si-a plătit īnzecit despăgubirile de război impuse după cel de-al doilea război mondial si că nu a fost numai stat īnvins, ci si unul cobeligerant. Există apoi un mit al independentei Romāniei īn cadrul "lagărului socialist". Romānia a fost sovietizată si putin a lipsit să nu fie īncorporată īn Uniunea Sovietică.
Īmpreună cu Mongolia si Bulgaria, era singura tară avānd moneda divizionară de trei. Īn 1953, sistarea lucrărilor la canalul Dunăre-Marea Neagră, care era un lagăr de exterminare asemenea tuturor celor de la Elba la Vladivostok, s-a produs la ordinul general dat de conducerea sovietică pentru īnchiderea marilor "santiere ale socialismului", īn urma miscărilor anticomuniste ce īncepuseră după moartea lui Stalin (Berlin, iunie 1953). De teamă, īn URSS s-a anuntat atunci că se va acorda atentie producerii bunurilor de larg consum.
Un alt mit este retragerea trupelor sovietice din Romānia īn 1958; dar după aceea au rămas trupe sovietice īn Carpati, la Mangalia, la Otopeni etc., care au plecat prin 1965. Eram atāt de independenti, īncāt la anchetele securitătii din Bucuresti asistau generali KGB īn uniformă (există martor din 1962). Pe urmă a venit scenariul "independentei" sub Ceausescu, mult sustinut de cabinetele diplomatice apusene.
Detaliile semnificative trebuie prezentate īntr-un manual astfel īncāt să suscite interesul. Iată un exemplu, prin care, dāndu-li-se amănunte privitoare la īnchisorile comuniste, elevii se vor simti antrenati si īn astrofizică si īn geometrie... Denumirea "black hole" (gaură neagră) desemnează un obiect cosmic cu materia atāt de concentrată īncāt nici lumina nu poate iesi īn afara lui; acest termen vine de la īntelesul ce i se dădea īn armata engleză, acela de carceră. Cea mai celebră (pentru englezi) a fost celula care a consacrat această denumire īn India, īntr-o noapte de iunie 1756, cond nababul local a īnchis un mare număr de prizonieri īn Fort Wiliam (Calcutta), dintre care multi au murit de căldură si lipsă de aer. Īn ceea ce priveste Romānia secolului al XX-lea, ne putem māndri cu o "black hole" care, ani īn sir, a functionat la parametri ridicati de densitate, īn "reduitul" īnchisorii Jilava. Potrivit relatării tuturor detinutilor care au trecut prin această placă turnantă a sistemului penitenciar din epoca "obsedantului deceniu" (cum, īn mod foarte delicat, se exprimă istoricii nostri literari), reveneau acolo 1,4-1,7 metri cubi de aer pentru un arestat. Vara, musculitele ce se aventurau īnăuntru prin īngusta fereastră a reduitului cădeau jos, sufocate de prezenta a 200-250 de oameni īngrămăditi īntr-un spatiu de 350 metri cubi. Un cetătean occidental, crescut īn lauda drepturilor omului, ar fi uimit să afle că īn īnchisorile comuniste au existat detinuti politici care, timp de 10-20 de ani de-a rāndul nu au avut dreptul la corespondentă, la pachet de alimente, la vorbitor sau la un căpetel de creion. Că familiile nu stiau nimic despre acei oameni, nici dacă mai trăiesc. Un tānăr romān din ziua de azi va fi probabil la fel de mirat. Descris prin detalii, trecutul totalitar se conturează mai bine decāt amintit prin generalităti si dă o singură imagine rezultantă: aceea a genocidului. Īn fata ororilor īntāmplate, elevilor, adolescentilor trebuie să li se dea si o explicatie la īntrebarea: "Cum de a fost posibil ?" Tinerii vor afla, spre surpriza lor, că răul vine de departe, din īnsesi credintele ce par normale, dominante īn societate la un moment dat.
Rădăcina metafizică a răului totalitar constă īn iluzia că se poate realiza raiul pe pămānt. Fără o cunoastere a naturii profunde a omului si a răului īn lume, se ajunge la gāndirea prin categorii "ideologice", ca rasa sau clasa. Īn lipsa unei educatii metafizice, oamenii īncep să ia īn serios idei care, īn fapt, devin pretexte ale unei bande care pune māna pe puterea politică, idei maniheiste care īmpart oamenii īn buni (adică "noi") si răi (adică "ei"). Răii sunt cei care se opun edificării paradisului terestru al clasei sau al rasei si deci trebuie urāti si lichidati. Mecanismul urii functionează pe orice schemă ideologică. Marea iluzie ce va continua otrăvirea cugetelor īn societatea post-comunistă va fi tot egalitarismul, care vizează omogenizarea societătii. Cānd auzim vorbindu-se despre "omul sărac din popor, simplu si cinstit", să recunoastem fără gres recuzita sentimentală a mitului egalitar. Exact īntr-un manual de istorie, la adolescenti, trebuie să se vorbească despre rolul nefast al utopiilor !
Prima datorie a unei clase politice normale era să pună capăt secretului arhivelor si să insiste pe elaborarea unui manual general de istorie, bazat pe adevăr. Iar īn privinta ultimilor cincizeci de ani, o formulă de a face cunoscut adevărul poate fi un manual anexă, denumit "Viata de zi cu zi īn comunism", text obligatoriu īn liceu. Pentru prezentarea noianului de suferinte, mizerii si eroism cotidian, există documente si avem si o istorie orală. Mărturiile umane, coroborate după o metodologie stiintifică, fixează fapte istoric valabile, si, de aceea, apelul la memorie este tot mai urgent..căci din lectura vietii de fiecare zi din comunism, apar trăsăturile vietii totalitare, care, după cum Andre Gide a descoperit la fata locului, este compusă din "călăi, profitori si victime". Avānd īn nucleul său zona concentrationară, sistemul comunist a transformat viata cetăteanului īntr-un infern: "fiecare supraveghează, este supravegheat si se supravegheză". Sistemul trebuie să ocupe toate clipele individului, pentru a-l īmpiedica să se regăsească. Economia să fie organizată īnadins pe principiul subproductiei (doctrina Mikoian), pentru a tine masele īn ascultare. Să ne reamintim de sedintele de partid, de īnvătămānt politic, de sindicat, de bloc, s.a.m.d., cu īnfierări si demascări, cu luări de cuvānt dinainte pregătite; apoi, manifestatiile cu surās obligatoriu, īntāmpinările cu stegulete si pancarte, pasul sportiv, demonstratiile cu plăcute si cerculete, mobolizările si actiunile tovărăsesti, muncile patriotice cu soldati adunānd recolta, dar nestiind să tragă cu pusca, cu functionari scosi de la serviciu si studenti luati de la īnvătătură si cu tinerii tinuti īn cantonament (unde odraslele de stabi nu erau de găsit) - ca să se pregătească cea de-a XXXX-a (sic!) aniversare a zilei de 23 august...
Urias furt de timp, imens efort social irosit, grea strivire a sufletului. Vrem să uităm panica ce ne māna la cozi interminabile pentru "distribuirea" alimentelor, de relatiile si pilele necesare pentru "procurarea" hranei, de "rationalizarea" zahărului, uleiului, cărnii, ouălelor etc.(īncepānd din octombrie 1981) sau a benzinei. Să uităm cum se interzicea circulatia automobilelor iarna (cānd si taximetrele erau limitate) si, cum aveau voie īn cursul anului să se odihnească o duminică din două ? Dar "gărzile" si paza institutiilor de către salariati, īncepānd din aprilie 1974, zi de zi si noapte de noapte ? Nu sunt toate acestea istorie ? Dar detasamentele de muncă fortată, asa-zis serviciu militar, unde nimereau tinerii de "origine nesănătoasă"? Dar examenele de admitere īn facultăti, unde cei cu "dosar bun" erau discriminati....pozitiv, putānd intra fără examen, īn vreme ce altii trebuiau să obtină medie mare pe subiecte grele, date īn săli diferite, ba plătind si taxă, cānd īnvătămāntul se proclama gratuit ? Īn anumite facultăti (stiinte juridice, o sectie ASE, etc.) nu erau admisi decāt cei cu "dosar sănătos". Dar munca pe santierele patriei cum arăta ? Dar spatiul locativ de 8 metri pătrati de persoană ? Omorārea cailor si secarea băltilor cu peste de la Dunăre ? Dar lăsarea borfasilor liberi, pentru a teroriza populatia ? Demolările de la oras si sitematizările de la sate, unde se construiau blocuri-cotet, fără apă si closet ? Dar vitele īnfometate,"care-au tānjit īn iarnă, mai mult moarte decāt vii", sustinute de garduri prin curele ca să nu cadă ? Sunt istorie ?
Īmpuscarea la frontieră a celor care īncercau să fugă din paradisul aranjat de comunisti, procesele cu "asesori populari" plătiti, ridicările pe timp de noapte, regimul cutremurător din īnchisori si din timpul tranportării arestatilor, - să le aflăm de la Soljenitīn ? A avut si Romānia un unicat de oroare tortionară,"reeducarea" de la Pitesti si din alte īnchisori, bun pentru Cartea Recordurilor, despre care actualul manual de istorie nu scoate o vorbă. Probabil că nu se cade să pomenim nici decretul din 1966 interzicānd īntreruperea de sarcină, din cauza căruia au murit mii de femei. Pānă īn 1989, femeile au fost umilite īn masă prin controale la serviciu, īntr-un fel de viol colectiv, iar altele erau obligate să sufere chiar si a treia cezariană. Au dat nastere "decreteilor", veniti pe lumea aceasta prea multi, pentru care nu s-a mărit numărul de locuri īn grădinite, scoli, licee, facultăti. Acesti copii, care au īnceput să se nască īn 1967, au crescut īn īntuneric efectiv, pentru că din 1973 (asa e ?), s-a oprit iluminatul străzilor si s-a redus consumul de electricitate. Profesorii īsi mutaseră orele de curs sāmbăta si duminica, pe lumină de zi, iar scolarii īsi făceau temele la lumānare.
Oare autorii manualului de astăzi vor ca aceste lucruri "mărunte" să se repete ? Lectia de istorie trebuie să se ocupe de evenimentele importante.... Atunci să aflăm de ce dictatorul "independent" a plătit integral datoria externă a tării (cānd nici un stat nu o face), aruncānd tara īntr-o criză economică de neimaginat, care se continuă si īn prezent.
Lăsāndu-i să fure ca să-i aibă la mānă, regimul comunist a reusit să le distrugă oamenilor forta de muncă, acestia pierzāndu-si dorinta si obisnuinta de a munci. De mergem departe spre trecut, descoperim īn mintea cātorva supravietuitori amintiri interesante. Īn vara anului 1952, īnaintea mortii lui Stalin, anuntată īn martie 1953, mama mea, īnvătătoare īn comuna Herăstrău de lāngă Bucuresti, a primit dispozitie de la director să dea jos portretul tătucului popoarelor din sălile de clasă; a doua zi, a venit contramandarea. Iată instantanee pe care istoricii le refuză din prejudecata corectitudinii si pe care le va īnghiti uitarea.
O a treia modalitate de a prezenta esenta "epopeei comuniste", este să se arate cum aceleasi scopuri au dat aceleasi rezultate pe toată fata pămāntului si că foametea din Ucraina din anii '30, cea din Romānia lui Ceausescu si cea din Coreea de Nord actuală nu sunt simple īntāmplări. Or, publicarea unei culegeri de texte oficiale, din timpul regimului totalitar din Romānia si din celelalte tări comuniste, va pune la dispozitie "documentele" cele mai accesibile istoricilor. Selectate - fără modificări - cuvāntări, comunicate, articole, stiri, legislatie, chiar fotografii, afise si lozinci, aceste documente vor fi relevante pentru oricine care cāt de cāt simtul realitătii. Elevii englezi, de pildă, au la īndemānă astfel de cărtulii, din care trebuie să deducă singuri trăsăturile regimurilor totalitare. Din īnsesi acele texte, răzbeste glasul ideologilor, cu limbajul de lemn, plin de ură sau de triumfalism stupid.
"Nici un popor din Europa nu a suferit mai mult represiunea comunistă" (Bill Clinton, presedintele SUA, cuvāntarea tinută la Bucuresti, 1997). Īntr-adevăr, tinerii trebuie să stie că nicăieri īn Europa, cu exceptia Albaniei, nu a fost mai deplină stăpānirea comunistă ca īn Romānia. La noi se lucra īn zilele de Crăciun si de Paste, cānd chiar bolnav fiind, era bine să fii la serviciu. La restaurantul securitătii se servea carne numai īn zilele de post (miercurea si vinerea). Ateism militant, care nu a lipsit să lase urme īn suflete. Aceia care dădeau cel mai mic semn de demnitate erau hăituiti sau chiar lichidati. O rezistentă surdă a existat totusi īn Romānia; mai mult, există astăzi destule relatări despre rezistenta armată, despre răscoale tărănesti īmpotriva colectivizării - miscări ce au continuat pānă īn 1960, bineīnteles nementionate de actualul manual de istorie. Dar tot din sānul poporului romān s-a recrutat aparatul de represiune, oamenii care, justificati "ideologic", au chiar ucis sute si sute de mii de romāni. Din manual ar trebui să afle tinerii că, din 1948, autori clasici romāni au fost interzisi sau cenzurati, că limba rusă era singura limbă străină predată (evidentă formă de desnationalizare), fresca sălii Ateneului Romān era acoperită, īnaintea demolării bisericilor fuseseră distruse statui, schimbate nume de orase, străzi si scoli, interzise cuvinte ale limbii romāne. Din lipsă de comunicare interumană, romānii de astăzi vorbesc rău limba romānă si nu au bagaj de cultură.
Cinste romānilor din 1946, care au votat īn majoritate īmpotriva comunismului, īn plină ocupatie militară sovietică! Erau un alt popor, diferit de acela, doborāt, care după1989, pretins crestin, a votat īn două rānduri pentru un presedinte "liber-cugetător", fost comunist de frunte.
Īntrebānd trecutul, se va găsi explicatia stării de astăzi a natiunii: cum a fost alterat simtul dreptătii la romāni, cum au ajuns romānii dependenti psihic tocmai de aceia care distruseseră economia natională si le anihilaseră libertatea. Generatiile de acum nu mai vibrează la vechile clisee mobilizatoare despre glia străbună sau traditia strămosească. Miturile din trecut nu mai au răsunet; la sat nu se mai naste vesnicia, ci se continuă niste obiceiuri.Trecutul romantizat, cu daci viteji, acum ne joacă renghiuri; de pildă, istoriografia sovietică a inventat o altă natiune, cea "moldovenească", ce provine din daci si ...slavi. Nu putem combate rasismul naiv practicat la popoarele din jur, dacă noi īnsine īl luăm īn serios pe al nostru. Natiunea nu mai este o categorie metafizică si apelurile fariseice la "gloria neamului" sunt mai degrabă diversiuni pentru a ne abate de la datoriile prezentului. Numai prin conceptualizarea bazată pe ideile democratiei si pe adevăr istoric se poate constitui o viziune asupra trecutului, care să ne fie utilă īn viitor. După trei generatii mintite,o carte de istorie cinstită este o urgentă absolută pentru sustinerea constiintei romānesti.
Istoria scrisă pentru tineri si pentru bătrāni, nu poate ignora nici anii de după 1989, perioadă greu de īnteles pentru străini si chiar pentru romāni. Să facem īnsă un exercitiu de istorie comparată: să ne imaginăm că, la sfārsitul celui de al doilea război mondial, īn Germania hitleristă īnvinsă, nu se tine procesul de la Nurnberg, dar se fac alegeri libere. Iată o temă de discutie īntr-un bun manual de istorie, pe care nu-l avem. Amānarea aparitiei lui face parte tot din istoria romānilor. Si īncepem să simtim cum viata noastră trece "ca un abur īn nimic"... - născut la 5 iulie 1932;
- absolvent īn 1955 al Facultătii de fizică din Bucuresti;
- doctorat īn fizică (astrofizică) īn 1973;
- cercetător stiintific la Institutul de fizică al Academiei, cercetător principal la Institutul de cercetare si proiectare electrotehnică. |
