|
 |
| Repet?m: acest proces ar fi trebuit s? înceap? exact în momentul în care revolutionarii din decembrie 1989 au început s? strige "Jos comunismul". S-a dovedit îns? c? acest imperios deziderat a fost în?busit de neo-comunistii continuatori ai vechilor comunisti, însp?imântati c? ei vor pl?ti cu capul. Asta îns? nu înseamn? c?, dac? noi, cei vii, ne-am ar?tat incapabili s? deschidem acest proces de amploare, el nu e deja declansat. Initiativa le apartine mortilor. |
|
Nu exagerăm deloc când spunem că nu există loc în România pe unde să nu fie îngropată o victimă a comunismului. Executati prin diverse puscării (prioritatea o detine Jilava) în fata unui pluton de executie sau cu glontul tras în ceafă, asta, în cazul celor executati "legal", în urma unor simulacre de procese. Sau altii, împuscati fără nici un proces, în beciurile unor case conspirative ale Securitătii, în comune, în fata primăriei, pe marginea santurilor etc. Sau morti în bătăile si torturile anchetelor Securitătii. Unora li se mai stie locul de îngropăciune; cele mai deseori gropi comune; mai rar, câte un mormânt individual; grosul însă se află împrăstiat pe tot teritoriul României si nu le mai stim mormântul; fireste, ei sunt grupati toti acum în eternitate; însă pentru noi, supravietuitorii, ei rămân adunati în cohorta "mortilor celor fără de mormânt".
Reflectând la acest lucru, o mână de români inimosi s-au gândit la ei si în memoria lor au ridicat un monument. El s-a si înăltat pe drumul care duce de la Bucuresti la Constanta, între Urziceni si Slobozia, acolo unde malul drept al râului Ialomita mai păstrează urmele cetătii antice Hellis, locul unde regele getilor Dromichetes l-a făcut prizonier pe marele rege macedonean Lisimach. Nu departe de urmele acestei cetăti, pe malul stâng al Ialomitei, se afla vechea mânăstire de călugări Balaciu, distrusă de comunisti după 1950. La începutul anului 1992, ieromonahul Adrian Făgeteanu, fost detinut politic, a luat initiativa refacerii acestei mânăstiri. Si tot el a proiectat ca, între vechea cetate Hellis si mânăstirea refăcută, să fie edificat "Mormântul celor fără de mormânt". Proiectul a fost coordonat de arh. Niculae Goga. Cel care i-a dat viată a fost arh. Anghel Marcu (membru al Fundatiei Memoria), acelasi artist care a proiectat si realizat si monumentul de la Aiud în cinstea fostilor detinuti politici. (Am publicat unele detalii în legătură cu monumentul de la Aiud în numărul 21 al revistei noastre.)
După multe eforturi si muncă efectuată îndeosebi cu voluntari (bătrâni, fosti detinuti politici dar si multi tineri, mai ales studenti, grupati în "Asociatia studentilor crestini ortodocsi din România" - ASCOR -), monumentul a fost realizat si sfintit în ziua de Înăltarea Domnului (Ziua Eroilor) din anul 1996. Fotografia acestui monument o publicăm alăturat. Monumentul se află la intrarea în Slobozia, la circa 3 km în dreapta, abătându-ne din soseaua ce leagă Bucuresti de Constanta. În plin Bărăgan. (Un indicator îl semnalează.) Putin probabil ca obisnuitii turisti care parcurg acest traseu să-si întrerupă drumul lor de vacantă, ca să aprindă acolo vreo lumânare sau să-si facă semnul crucii. Nici nu trebuie să contăm pe ei. Noi credem că piosii pelerini ai acestui loc vor fi de aflat în rândul tinerilor nostri, în clipa de fată încă elevi si studenti. Si cei ce-i vor urma. În cuvântul rostit atunci de dl. arh. Anghel Marcu găsim si o sfântă motivatie a edificării unui asemenea "mormânt al celor fără de mormânt": Mormântul, crestin, ne aduce cu gândul la primii nostri crestini fără nume, la regele erou fără mormânt Decebal, la voievozi ca Gelu sau Glad, la trupurile martirilor Horea, Closca si Crisan, tăiate bucăti si risipite în toată Transilvania, la Mihai Viteazul, cel cu trupul căzut nu departe de Cluj, la trupul lui Ioan Vodă, sfârtecat la Cahul în Basarabia, la fiii Brâncoveanului si la Marele Domn, martirizati si aruncati în apele Bosforului, la soarta lui Tudor Vladimirescu. După ei vin, tot fără morminte, conducătorii spirituali si marii oameni politici români, omorâti în România în plin secol XX de guvernanti condusi de minti viclene, străine natiunii.
Nu avem dreptul să-i uităm nici pe cei cărora Puterea temătoare de moastele mortilor nevinovati le-a mutilat trupurile după ce i-a ucis, nici pe cei îngropati în locuri ascunse pentru a nu fi aflati niciodată, nici pe cei ucisi, apoi arsi si cărora le-a fost risipită cenusa în 1989. Trebuie să ne gândim si la multimea românilor fără de morminte din toate timpurile si de oriunde, din Spania până la Vladivostok, de la Cercul Polar până în apele Crimeei si ale Constantinopolului. La cei căzuti pe câmpul de luptă, la deportatii pieriti departe de tară, la mortii din închisori, îngropati fără cruce si neidentificati, la eroii din râpele si pădurile rezistentei anticomuniste, la eroii ai căror cimitire de război au fost arestate de dusmani, la toti mortii nostri fără de mormânt.
Visăm o sărbătoare când, după obiceiul pământului, vor veni pelerini aducând în traistă, din tară si din toate zările lumii, tărână de la locul de pieire, si din care va creste iarba din jurul lespedei de mormânt. Visăm o sărbătoare a sufletelor, când cercul de foc al lumânărilor din jurul "Mormântului celor fără de mormânt" va lumina noile generatii. |
|
|
| |
|
|
|
Ultimele
numere: |
 |
| NUMARUL 68-69 |
| |
 |
| NUMARUL 66-67 |
| |
 |
| NUMARUL 64-65 |
| |
 |
| NUMARUL 63 |
| |
|
| Arhiva revistelor |
|
