|
 |
Despre aceast? satanic? metod? a propagandei comuniste - sp?larea creierelor - metod? unicat în lume, am început s? vorbim înc? din nr. 21 al revistei. Si am început s? vorbim nu atât cu vocea noastr?, cât cu vocea comunistilor care au pus metoda în aplicare, formulând pe tema ei chiar un manual de instructaj cu un titlu care nu las? nici un dubiu asupra scopului urm?rit: Manualul comunist de instructiuni privind r?zboiul psihopolitic. Este textul articolului care urmeaz?.
Lungimea textului ne-a silit s? fragment?m brosura care a ap?rut în SUA. Am început s? public?m acest manual în nr. 21 si termin?m publicarea lui în num?rul de fat?. Lectura lui va ar?ta oric?rui cititor c? groz?via metodei recomandate de acest manual întrece orice comentariu din partea noastr?. Fiindc? întrece întelegerea oric?rei minti normale.
Pentru c? multi cititori ai nostri n-au putut s? prind? chiar de la primele capitole acest însp?imânt?tor manual al crimei, si ne roag? s? revenim asupra lui, le putem spune c? acest "manual" va apare în curând în Editura "Duh si Adev?r" în traducerea doamnei Mioara Izverna. Lucrarea va fi însotit? de un interesant studiu al domnului Sergiu Grossu. |
|
Manualul comunist
de instructiuni privind
războiul psihopolitic
- 4 - In urmărirea scopului lor de a face din "omul vechi" - asa cum l-a lăsat Dumnezeu - un "om nou" - asa cum l-a conceput marxism-leninism-stalinismul, comunistii au început cu stergerea memoriei, adică spălarea creierelor. Pe acest teren rămas gol, ei si-au plantat ferocea propagandă care, clipă de clipă, zi si noapte, ne-a mutilat gândirea. CAPITOLUL IX
ORGANIZAREA CAMPANIILOR DE SăNăTATE MENTALă Agentul psihopolitic trebuie să nu piardă ocazia de a organiza cluburi sau grupuri de sănătate mentală "spre binele comunitătii". Atrăgând astfel participarea populatiei în general la programele de sănătate mentală, spaimele aberatiei mentale pot fi răspândite în întreaga populatie. Mai mult chiar, fiecare dintre aceste grupuri de sănătate mentală, bine condus, poate în cele din urmă să constrângă guvernul prin lege ca să se asigure o functie adecvată agentului psihopolitic si să se obtină pentru acesta subventii si înlesniri guvernamentale, făcând astfel ca guvernul să ajungă să-si finanteze propria prăbusire.
Organizatiile de sănătate mentală trebuie să aibă grijă să excludă din rândurile lor pe orice om capabil în mânuirea sau tratamentul sănătătii mentale. Vor fi deci exclusi preotii, alti slujitori ai bisericii, psihanalistii bine pregătiti, expertii în hipnoză. Acesti oameni, care au unele cunostinte privind problema devierii mentale si tratamentul ei si oarecare experientă în observarea celor deranjati mental, dacă sunt admisi des în institutii si pot să consulte documentatia adecvată, vor deveni, mai devreme sau mai târziu, bănuitori în legătură cu activitătile în care s-a angajat agentul psihopolitic. Ei trebuie să fie defăimati si exclusi ca "necalificati", "nepriceputi", "sarlatani" sau "autori de farse". Nici o activitate de sănătate mentală cu scopuri precise de terapie mentală nu mai trebuie să-si continue existenta în nici o tară. De pildă, folosirea acupuncturii chineze în tratamentul deranjamentului mental si fizic trebuie să fie exclusă si total discreditată în China pentru că are o oarecare eficacitate si, mai cu seamă, pentru că cei care o practică înteleg multe din principiile reale ale sănătătii si lipsei de sănătate mentală.
În domeniul sănătătii mentale, psihopoliticianul trebuie să ocupe si să continue să ocupe, prin folosirea de argumente diverse, o pozitie de autoritate în această problemă. Există întotdeauna primejdia ca problemele sănătătii mentale să fie rezolvate de un anume individ sau grup care poate apoi să disturbe programul agentului psihopolitic în cluburile sale de sănătate mentală. Înalti functionari orăsenesti, activisti sociali si alti indivizi neavizati în problema sănătătii mentale trebuie să fie invitati să coopereze serios la activitatea grupurilor de sănătate mentală. Dar toată această activitate va avea doar scopul de a finanta înlesniri mai bune pentru agentul psihopolitic. Acestor grupuri el trebuie să le spună tot timpul că întreaga problemă a bolii mentale este atât de complexă, încât nici un membru al acestor grupuri nu poate să o înteleagă măcar în parte. Astfel, clubul va fi întretinut la nivel social si financiar. Când s-au format deja grupuri interesate în sănătatea comunitătii, ele trebuie să fie supuse infiltratiei si să fie preluate, si dacă acest lucru nu este posibil, ele trebuie să fie discreditate si excluse, iar oficialitătile din zonă trebuie să fie îndemnate să le desfiinteze ca fiind primejdioase.
Când un grup ostil care se ocupă de sănătatea mentală este descoperit, psihopoliticianul trebuie să recurgă la mecanismele diferitelor droguri mai vechi sau mai noi care produc deranjamente mentale temporare. El va trebui să trimită persoane, de preferat cele care se află sub strictul său control, la grupurile de sănătate mentală apartinând fie societătii Christian Science fie societătii de Dianetică, sau la predicatori bisericesti, ca să-si demonstreze priceperea asupra acestor noi persoane. Acestia, demonstrându-si priceperea, vor actiona de obicei cu entuziasm. La mijlocul acestui tratament, o injectie făcută cu peiotă, mescalină sau alte droguri, sau un soc electric va produce simptomele bolii la pacientul care a fost trimis la grupul respectiv. Pacientul care manifestă astfel, pe loc, o boală mentală trebuie să fie anuntat imediat la politie si transportat într-o zonă de detentie condusă de agenti psihopolitici, fiind astfel pus undeva unde nu-l mai vede nimeni. Oficialitătile vor ajunge astfel la concluzia că acest grup îi aduce pe indivizi la nebunie prin practicile lor, deci practicile grupului respectiv vor fi condamnate si interzise prin lege. Valoarea unei organizatii de sănătate mentală larg răspândită devine clară atunci când îti dai seama că orice guvern poate fi silit să ofere înlesniri agentilor psihopolitici sub forma saloanelor psihiatrice din spitale si din institutii nationale, care sunt în întregime în mâinile agentilor psihopolitici si pentru organizarea de clinici, unde tinerii pot fi contactati si tratati cu mai mult efect în interesul psihopoliticii.
Astfel de grupuri reprezintă o fortă politică ce poate cu timpul să autentifice orice lege sau autoritate dorită de agentul psihopolitic.
Asigurarea autoritătii asupra unor astfel de organizatii de sănătate mentală se realizează mai cu seamă prin apelarea la educatie. Un agent psihopolitic trebuie să se asigure că acei psihiatri de sub controlul lui, acei psihologi pe care-i are sub ordinele lui au fost instruiti o perioadă suficient de lungă. Cu cât este mai lungă perioada de instruire considerată necesară, cu atât este mai sigur programul psihopolitic, de vreme ce nici un grup nou de practicieni nu se va ivi care să dezvăluie si să creeze probleme programelor psihopolitice. Mai mult decât atât, grupele însele nu pot spera să obtină cunostinte complete asupra problemei dacă nu au, în urma lor, multi, multi ani de instruire intensivă. Viena a fost cu grijă mentinută ca centru al psihopoliticii, de vreme ce ea a fost centrul psihanalizei. Desi activitătile noastre au spulberat de mult toate realizările grupurilor freudiene si au preluat aceste grupuri, apropierea Vienei de Rusia si faptul că acolo functionează psihopolitica în străinătate, ca si necesitatea "de continuare a studiilor" de către agentii psihopolitici în locul de nastere al psihanalizei, fac posibile contactele periodice cu cartierul general. Astfel, cuvântul "psihanaliză" trebuie subliniat cât mai des si trebuie să se pretindă că el este o parte integrantă a instruirii psihiatrului.
Psihanaliza posedă un tezaur foarte valoros în vocabularul ei si o eficientă destul de slabă pentru a evita renasterea implantatiilor psihopolitice. Ea poate deveni ceva la modă prin organizatiile de sănătate si prin învătarea jargonului ei si, crezând că descoperă unele din fenomenele ei, membrii grupurilor de sănătate mentală încep să se creadă cunoscători în sănătatea mentală. Deoarece accentul ei cade pe sex, ea este, în sine, un bun mijloc de calomniere a caracterului, servind bine scopurile calomnierii. Astfel, când se organizează grupe de sănătate mentală, literatura oferită acestor grupe trebuie să fie de natură psihanalitică.
Dacă un grup de persoane interesate în lichidarea delincventei juvenile, în îngrijirea dezechilibratilor mentali si în promovarea agentilor psihopolitici si a actiunilor lor se poate înfiinta în orice oras important al tării în curs de cucerire, succesul unui program psihopolitic este asigurat, deoarece aceste grupuri par a reprezenta un segment mare al populatiei.
Difuzând o permanentă propagandă pe tema consumatorilor de droguri, a homosexualitătii si a unei comportări depravate din partea tineretului, chiar si judecătorii unei tări pot fi corupti pentru a reactiona violent împotriva tineretului tării respective, dând astfel o nouă orientare atitudinii fată de tineret.
Liniile de comunicare ale psihopoliticii, în cazul că astfel de organizatii de sănătate mentală se pot constitui temeinic, pot merge astfel, de la cetătenii cei mai de frunte, la guvern. Nu este exagerat să sperăm că influenta unor asemenea grupuri poate crea o sectie psihiatrică în orice spital din tară si introduce psihiatri în orice companie si regiment al armatei nationale si poate întregi institute guvernamentale echipate în totalitate cu agenti psihopolitici, unde pot fi plasati înalti functionari guvernamentali bolnavi, în interesul psihopoliticianului. Dacă se poate înfiinta o sectie psihiatrică în fiecare spital din fiecare mare oras al tării, este sigur că, mai devreme sau mai târziu, orice cetătean de seamă al natiunii respective va ajunge în grija agentilor psihopolitici sau a celor manipulati de ei.
Confirmarea functiei psihiatrice în cadrul fortelor armate sau al institutilor cu caracter de securitate ale tării care se află în curs de cucerire poate aduce un flux si un fond de informatie ca nici un alt program ce se poate concepe. Dacă fiecare pilot care pilotează un nou avion ajunge să fie chestionat de un agent psihopolitic, dacă autorul fiecărui plan de actiune militară poate fi cercetat de agenti psihopolitici, dată fiind usurinta cu care se pot extrage informatii prin folosirea anumitor droguri fără ca soldatul să-si amintească apoi ce i s-a întâmplat, s-ar paraliza orice actiune deschisă îndreptată împotriva comunismului. Dacă natiunea ar fi astfel educată, încât să predea agentilor psihopolitici orice soldat recalcitrant sau rebel, ea si-ar pierde cei mai buni luptători.
Astfel se poate vedea avantajul organizatiilor de sănătate mentală căci acestea, prin exercitarea unei aparente presiuni publice asupra guvernului,pot realiza aceste scopuri si obiective.
Finantarea unei operatii psihopolitice este dificilă dacă nu este făcută de cetăteni si de guvern. Desi mari sume de bani pot fi obtinute de la pacienti particulari si de la rude care doresc ca unele persoane să fie îndepărtate, este totusi greu să obtii milioane dacă guvernul însusi nu cooperează. Cooperarea guvernului pentru obtinerea acestor sume uriase de bani se realizează cel mai bine prin organizarea de grupuri de sănătate mentală formate din cetăteni de vază care vin cu priceperea lor de lobby pentru a influenta guvernul respectivei tări. Astfel se pot finanta multe programe, care altfel trebuie abandonate de psihopolitician. Agentul psihopolitic trebuie să facă eforturi serioase si continue pentru a înfiinta si a mentine în stare de functionare un foarte mare număr de grupuri de sănătate mentală. Agentul psihopolitic trebuie, de asemenea, să facă tot ce-i stă în putintă pentru a distruge prin orice mijloace, orice grup de sănătate real, ca de pildă cele de acupunctură în China; ca Christian Science si Dianetics si însănătosirea prin credintă din Statele Unite; ca, de pildă, catolicismul din Italia si Spania; si grupurile de psihologie practică din Anglia. CAPITOLUL X
REACTIA LA ATAC Psihopoliticianul se poate simti victima unui atac drept individ sau ca membru al unui grup. El poate fi atacat în calitate de comunist, datorită unei scurgeri de informatii a organizatiei, sau poate fi atacat pentru practici necurate. El poate fi atacat de familiile persoanelor pe care le-a maltratat. În toate aceste cazuri, atitudinea sa fată de situatia creată trebuie să fie calmă si distantă. El trebuie să simtă în spatele lui autoritatea multor ani de instruire si de participare din plin la construirea de mijloace de apărare în domeniul bolii mentale care-l fac să aibă ultimul cuvânt privind starea mentală a oamenilor.
Grupuri cu sentimente ostile pot demasca un individ din categoria psihopoliticienilor dacă acesta nu si-a făcut treaba bine. Aceste grupuri pot pune în discutie eficacitatea tratamentului psihiatric constând din socuri, droguri si chirurgia creierului. Prin urmare, agentul psihopolitic trebuie să facă uz de nenumărate documente care să ateste cifre extrem de încurajatoare în problema însănătosirii prin soc, chirurgia creierului, droguri si tratament general. Nici unul dintre cazurile citate nu trebuie să fie real, dar ele trebuie să fie documentate si prezentate astfel încât să reprezinte probe excelente în justitie.
Când declaratiile lui sunt atacate, agentul psihopolitic trebuie să explice legăturile sale cu Viena pe motiv că Viena este locul de studiu privind toate problemele importante ale mintii. Un lucru si mai important, el trebuie să-si arate dezaprobarea, pe baza autoritătii sale, fată de sănătatea mentală a persoanei care-l atacă si, dacă arhivele psihopolitice ale tării respective sunt adecvate, multe date defăimătoare pot fi dezgropate si prezentate pentru dovedirea netemeiniciei celor afirmate în atac.
Dacă cineva încearcă să demaste psihoterapia ca pe o activitate psihopolitică, cel mai bun mijloc de apărare este punerea în discutie a sănătătii mentale a atacatorului. Cel de- al doilea mijloc de apărare este autoritatea. Următorul mijloc de apărare este confirmarea practicilor psihiatrice sub forma unui sir de cifre impresionante. Un alt mijloc de apărare este chiar îndepărtarea atacatorului - fie că e un individ sau un grup - prin administrarea unui tratament suficient pentru a provoca o perioadă de boală mentală pe întreaga durată a procesului. Acest lucru, mai mult decât orice altceva, îl va discredita, dar este primejdios să se recurgă la aceasta in extremis.
Psihopolitica trebuie să evite si violenta dacă aceasta nu are loc în conditiile de sigurantă ale institutiei si nu se practică asupra persoanelor dovedite bolnave mental. În cazul când decesele în cadrul institutiilor par a nu fi necesare, sau când se ridică la "cifre nerezonabile", oficialitătile orasului sau legislatia pot face capital politic din aceasta. Dacă agentul psihopolitic sau grupul său a făcut o treabă bună, date calomniatoare privind persoana sau relatiile presupusului atacator trebuie să fie fisate, documentate si folosite astfel, încât să descurajeze ancheta.
După o perioadă de îndoctrinare, o tară se va astepta ca boala mentală să fie tratată cu violentă din partea psihopoliticianului. Activitătile psihopolitice trebuie să devină unicul tratament recunoscut al bolilor mentale. De fapt, aceasta se poate extinde atât de mult, încât să să considere ilegală omiterea socului electric si a chirurgiei creierului din tratamentul unui pacient.
Pentru a apăra activitătile psihopolitice, tehnologia psihiatrică, psihanalitică si psihologică trebuie să fie considerată foarte complexă. Urechile tuturor trebuie umplute cu o terminologie prea grea ca să poată fi transcrisă usor. Trebuie să se dea mare importantă unor termeni ca schizofrenia, paranoia si alte stări mentale relativ imposibil de definit. Testele psihopolitice nu trebuie neapărat să fie de acord între ele atunci când sunt prezentate publicului. Diferitele tipuri de dementă trebuie caracterizate prin termeni complicati. Starea reală trebuie să fie prezentată obscur, dar prin această vorbărie se va dovedi instantei sau mintii care investighează că există o abordare stiintifică si că ea este prea complicată pentru puterea ei de întelegere. Nu este de imaginat că un judecător sau un comitet de investigatie va cerceta prea adânc problema bolii mentale, deoarece si acestia, ca parte a maselor îndoctrinate, sunt deja intimidati dacă activitatea psihopolitică s-a documentat bine din povestile de groază din reviste.
În cazul unei audieri sau al unui proces, caracterul înfricosător al dementei însăsi, pericolul pe care-l reprezintă pentru societate, vor fi exagerate până când tribunalul sau comitetul ajunge să creadă că agentul psihopolitic este vital necesar în functia sa si că nu trebuie să fie hărtuit pentru faptele unor persoane irationale. Un atac imediat la starea mentală a atacatorului înaintea audierii este cea mai bună apărare. Trebuie să devină cunoscut faptul că "numai nebunii îi atacă pe psihiatri". Trebuie să se răspândească zvonul în societate că paranoia este o stare "în care individul crede că este atacat de comunisti". Se va vedea că acest fel de apărare este eficient. Unul dintre mijloacele reale de apărare trebuie să fie totala lipsă a unei adevărate psihoterapii în societate. Aceasta trebuie să fie înlăturată sistematic, de vreme ce o adevărată psihoterapie ar putea să dea la iveală rezultatele activitătilor psihopolitice. Jurisprudenta, într-o tară capitalistă, este atât de stângace, încât procesele se judecă în mod invariabil în ziare. Noi ne-am ocupat de aceste lucruri mult mai bine în Rusia si, în toate cazurile, am chemat lumea în instantă după ce mărturisirile fuseseră deja făcute (sau fuseseră implantate înainte ca procesul să aibă loc). Dacă se sopteste ceva împotriva activitătilor psihopolitice sau se publică vreun pamflet în acest sens, lucrurile trebuie luate în derâdere, înfierate ca fiind niste înselătorii, iar autorii lor trebuie să fie declarati nebuni la prima ocazie si, prin folosirea drogurilor, nebunia va fi confirmată. CAPITOLUL XI
FOLOSIREA PSIHOPOLITICII LA RăSPANDIREA COMUNISMULUI Tările reactionare sunt astfel alcătuite, încât atacă un cuvânt fără să-l înteleagă. De vreme ce cucerirea unei natiuni de către comunism depinde de îndoctrinarea populatiei ei cu principii comuniste, nu este necesar ca termenul "comunism" să fie aplicat de la început măsurilor educative folosite.
De pildă, în Statele Unite, noi am reusit să modificăm lucrările lui William James si ale altora, transformându-le în modele mai acceptabile, si să plasăm principiile lui Karl Marx, Pavlov, Lamarck si datele materialismului dialectic în manualele de psihologie într-o asemenea măsură, încât oricine studiază temeinic psihologia să devină pe loc un candidat la acceptarea caracterului rational al comunismului.
De vreme ce fiecare catedră de psihologie din Statele Unite este ocupată de persoane cunoscute de noi sau care pot fi influentate de persoane cunoscute de noi, folosirea permanentă a unor astfel de texte este garantată. Acestea capătă un ton de autoritate si sunt predate serios. O continuă presiune asupra legislatiei Statelor Unite poate crea legi care să prevadă că orice elev de liceu sau student universitar trebuie să urmeze cursuri de psihologie. Larga instruire a categoriilor educate ale populatiei în principiile comunismului devine astfel relativ usoară si, când au de ales între capitalism si comunism, ele vor vedea dintr-o dată în comunism mult mai multă rationalitate decât în capitalism, care le va apărea acum sub propria noastră definitie. CAPITOLUL XII
REMEDII VIOLENTE Deoarece masele, în general, înteleg că violenta este necesară în tratarea bolnavilor mental, remediile violente par rezonabile. Începând cu un nivel relativ scăzut al violentei ca, de pildă, cămăsile de fortă si alte mijloace de constrângere, este relativ usor să treci peste rezerva publicului fată de violentă, adăugând din ce în ce mai multă brutalitate la tratamentul bolnavilor mental. Intensificând brutalitatea "tratamentului", publicul va fi ajutat să primească un astfel de tratament, iar protestul individului căruia i se aplică tratamentul este imposibil de vreme ce imediat după tratament el nu mai e în stare de nimic. Familia individului care suportă tratamentul devine suspectă fiindcă a avut deja o persoană bolnavă mental în sânul ei. Protestul familiei trebuie să fie discreditat.
Cu cât tratamentul este mai violent, cu atât agentul psihopolitic va acumula mai multă putere de control. Operatiile pe creier trebuie să devină ceva standard, obisnuit. Cifrele deceselor reale trebuie să fie ascunse ori de câte ori este posibil; cu toate acestea, pentru agentul psihopolitic nu prea contează că survin multe decese.
Treptat, treptat, publicul trebuie să fie educat în privinta socului electric, mai întâi făcându-l să creadă că el are un rol important terapeutic, apoi că este linistitor, pe urmă informându-l că socul electric atacă, de obicei, sira spinării si dintii si, în cele din urmă, că el distruge, sau cel putin frânge sira spinării si smulge violent dintii pacientului. Este foarte îndoielnic că cineva din rândul novicilor poate să suporte să asiste la un singur tratament cu soc electric. Cu sigurantă că el nu va suporta să vadă o lobotomie pre-frontală sau o leucotomie trans-orbitală. Totusi, publicul trebuie adus la nivelul la care acest lucru este posibil, la care un asemenea tratament este de asteptat si la care detaliile tratamentului însusi pot fi făcute publice, mărind prin aceasta prestigiul psihopoliticii.
Cu cât tratamentul este mai violent, cu atât dementa va apărea mai fără sperante. Societatea va fi influentată până la punctul când orice tânăr recalcitrant poate fi adus în instantă si încredintat unui agent psihopolitic, supus socului electric si redus la o supunere inimaginabilă pentru tot restul zilelor sale. Făcând o reclamă continuă si din ce în ce mai intensă violentei tratamentului, în cele din urmă publicul va ajunge să tolereze într-un asemenea grad crearea de conditii pentru aparitia unor momâi, încât va folosi aceste momâi, dacă i se vor da pe mână. Astfel, o categorie largă a societătii, mai cu seamă cea rebelă, poate fi redusă la serviciile psihopoliticianului.
Prin diferite mijloace, publicul trebuie să fie convins, cel putin, că dementa nu poate fi tratată decât prin soc, tortură, privatiuni, calomnie, discreditare, violentă, schilodire, moarte, pedepse sub toate formele. În acelasi timp, societatea trebuie astfel educată, încât să ajungă la concluzia că în sânul ei cresc cazurile de dementă. Aceasta creează o stare de urgentă si-l plasează pe psihopolitician în rolul de salvator, făcându-l în cele din urmă răspunzător pentru întreaga societate. CAPITOLUL XIII
RECRUTAREA VICTIMELOR PSIHOPOLITICII Victima psihopoliticii este un individ bine pregătit care-l serveste pe agentul psihopolitic ascultându-l orbeste.
De vreme ce aproape toate persoanele care se află la instruire sunt presupuse a urma un anume tratament într-un domeniu sau altul al studiului mental, nu este greu să convingi pe cei din domeniul sănătătii mentale să se supună unui tratament usor sau minor cu droguri sau socuri. Dacă acest lucru este posibil, poate rezulta imediat o victimă psihologică pe baza hipnozei durere-droguri.
Recrutarea în rândurile "sănătătii mentale" se face cel mai bine prin atragerea prudentă numai a acelor studenti din domeniu, care sunt într-o mică măsură deja corupti, sau care au fost "tratati" de agenti psihopolitici. Recrutarea se face prin transformarea sănătătii mentale într-un domeniu foarte atrăgător, financiar sau sexual.
Cantitatea de promiscuitate care poate fi creată la pacientii bolnavi mental va actiona clar în favoarea agentului psihopolitic de recrutare. Victima poate astfel să fie atrasă spre diferite contacte sexuale dubioase; observarea acestora poate ulterior să fie folosită ca material de santaj, ca sprijin în caz de esec al hipnozei durere-droguri, pentru a determina victima să execute ordine. Făgăduiala unor ocazii sexuale nelimitate, făgăduiala unei dominatii totale a trupurilor si mintii pacientilor fără apărare, făgăduiala unor fărădelegi fără margini ce nu pot fi dovedite, poate să atragă spre "însănătosirea mentală" multi recruti amatori care se vor alinia de bunăvoie activitătilor psihopolitice. Deoarece psihopoliticianul are sub control bolnavii mental ai natiunii dintre care cei mai multi au tendinte criminale si, pe măsură ce-si dezvoltă activitatea, el poate să-i recruteze si să-i atragă în rândurile lui si pe criminali, el va avea un număr nelimitat de oameni pe care-i poate folosi în orice proiect pe care-l va socoti necesar. Fiindcă bolnavii mental vor executa proiecte distructive fără să protesteze, dacă li se administrează destule pedepse si implantări, degradarea tineretului tării, calomnierea liderilor ei, coruperea justitiei vor deveni un joc de copii.
Psihopoliticianul are avantajul de a numi simptom halucinant orice încercare a pacientului de a-i demasca comenzile.
Psihopoliticianul trebuie să pătrundă în institutii si să evite practica particulară ori de câte ori acest lucru este posibil, deoarece astfel el poate avea sub control un număr mai mare de oameni în interesul comunismului. Când lucrează în practica privată, el trebuie să caute exclusiv contactul cu familiile bogate si cu înaltii functionari ai tării. CAPITOLUL XIV
ZDROBIREA GRUPURILOR RELIGIOASE Trebuie să stiti că, până în timpurile din urmă, întreaga problemă a deranjamentului mental, fie că era ceva simplu ca o neliniste, fie că era ceva serios ca dementa, era domeniul de activitate al bisericii si numai al bisericii.
Conform traditiei, atât la natiunile civilizate cât si la barbari, doar preotii si nimeni altii aveau în sarcina lor situatia mentală a cetătenilor. Spre marea nemultumire a psihopoliticianului, această tendintă persistă în lumea occidentală si incursiuni stiintifice în acest domeniu au avut loc doar în cercuri oficiale, niciodată în cele publice. Minunata unealtă creată pentru noi de Wundt nu ar servi la nimic fără insistenta oficială din tările civilizate că "practica stiintifică" trebuie să fie aplicată problemelor mintii umane. Fără această insistentă oficială sau dacă aceasta ar slăbi un moment, masele s-ar repezi prosteste la popă, la pastor, la preotime în general, când se pune problema conditiei mentale. Astăzi în Europa si America "practicile stiintifice" din domeniul mintii umane n-ar dura nici o clipă, dacă n-ar fi impuse în totalitate de oficialitate. Trebuie să se ascundă cu mare grijă faptul că frecventa cazurilor de dementă a crescut de la aplicarea acestor "practici stiintifice". Trebuie să se sublinieze cu tărie că "ritmul vietii moderne" si alte mituri sunt cauza extinderii nevrozei din lume. Pe noi nu ne interesează cauza nevrozei, dacă lucrurile merg înainte. Ceea ce ne interesează pe noi este ca nici un fel de probă, oricare ar fi ea, să nu fie tolerată dacă ea permite dezvoltarea apelului public către biserică. Dacă ar fi lăsat în voia lui, dacă ar fi lăsat singur, independent de oficialităti, unde să-si plaseze pe dragii lui bolnavi mental, publicul ar alege sanatorii patronate de biserică si ar fugi ca de ciumă de locurile unde prevalează "practicile stiintifice".
La cea mai mică încurajare, sprijinul public ar încredinta, într-o clipă, toate cazurile de sănătate mentală bisericilor. Şi există biserici, biserici destepte, care asteaptă să le primească. Acel monstru îngrozitor - Biserica Romano-Catolică - continuă să domine serios problema sănătătii mentale în întreaga lume crestină si preotii ei foarte învătati nu ostenesc niciodată să atragă publicul de partea lor. Grupurile fundamentaliste si penticostale organizează campanii de sănătate care, datorită rezultatelor obtinute, îi atrag pe multi spre cultul crestin. În domeniul însănătosirii propriu-zise, Biserica Ştiintei lui Hristos din Boston - Massachussetts, excelează în captarea interesului publicului si conduce multe sanatorii. Toate acestea trebuie distruse. Ele trebuie să fie ridiculizate si calomniate si fiecare cură căreia ele îi fac reclamă trebuie declarată o farsă. O cincime din timpul unui psihopolitician trebuie folosit pentru distrugerea acestor amenintări. După cum în Rusia a trebuit să distrugem Biserica după multi ani de muncă foarte asiduă, tot asa trebuie să distrugem orice credintă în natiunile pe care le-am ales spre a fi cucerite. Trebuie să facem în asa fel, încât dementa să urmărească pasii oricărui preot si practicant. Cele mai bune rezultate obtinute de acestia trebuie să fie prezentate drept glume de nebun, oricare ar fi mijloacele pe care le folosim pentru aceasta. Nu are rost să-ti faci griji ce efect vei avea asupra publicului. Efectul care trebuie să te preocupe este acela asupra oficialitătilor. Trebuie să atragi fiecare institutie a natiunii pe care vrei s-o distrugi spre o ură furibundă împotriva tămăduirii prin religie. Trebuie să corupi avocati si judecători la credinta adâncă, la fel de ferventă ca vechea credintă în Dumnezeu, că scientismul sau oricare altă practică religioasă care s-ar putea dedica tămăduirii mentale este depravată, rea, aducătoare de nebunie, urâtă de public si intolerabilă.
Trebuie să corupi si să-ti atragi toate organizatiile medicale pentru a le face să lucreze în acord cu această campanie. Trebuie să apelezi la avaritia, dar si la omenia lor, ca să le câstigi colaborarea la distrugerea tuturor încercărilor de tămăduire si de îngrijire a bolnavilor mental prin religie, în interesul scopurilor noastre. Trebuie să faci în asa fel, încât aceste societăti să numească doar pe cei îndoctrinati de comunism drept consilieri ai lor în astfel de probleme. Puteti să vă folositi de aceste societăti. Ele sunt stupide si sunt usor de speriat. Învelisul si titlurile lor pot fi foarte bine folosite ca să mascăm orice operatie pe care vrem s-o mascăm. Trebuie să-i facem parteneri în eforturile noastre, astfel încât să nu reusească niciodată să ne scape din mână si să ne discrediteze. Am luptat în America de la începutul secolului ca să facem praf toate influentele crestine si am realizat succese. Desi astăzi părem a fi blânzi fată de crestini, nu uitati că avem încă de influentat "lumea crestină" în sensul scopurilor noastre. După ce vom reusi acest lucru, îi vom distruge oriunde se află. Îi poti vedea aici, în Rusia, sub forma unor maimute dresate. Ei nu stiu că le-am dat oarecare libertate doar până când punem stăpânire pe maimutele din alte tări.
Trebuie să lucrati până când "religia" va fi sinonimă cu "nebunia". Trebuie să lucrati până când oficialitatea oraselor, tărilor si guvernelor nu va mai sta la îndoială si se va năpusti asupra grupurilor religioase ca asupra dusmanilor lor publici. Nu uitati că toate tările sunt conduse de o mână de oameni si că ele nu fac decât să pretindă că se consultă cu cei multi. Lucrurile stau la fel în America. Atât micul functionar, cât si cel care face legile trebuie convinsi să creadă că totul merge prost. Nu este necesar să convingi masele. Tot ce ai de făcut este să te ocupi fără răgaz de functionarul de stat, folosind calomnii personale, minciuni gogonate, probe false si o continuă propagandă pentru a-l convinge să lupte de partea ta, împotriva bisericii sau împotriva oricărui specialist.
Asemeni functionarului de stat, medicul de bună credintă va crede că totul merge prost dacă i se spune că are de a face cu o competitie periculoasă. Şi dacă, asemeni credinciosului crestin, el încearcă să ne smulgă drepturile pe care le-am câstigat, îl vom lichida si pe el. Trebuie să fim ca vita de vie încolăcită pe pom. Folosim pomul ca să ne cătărăm pe el, iar apoi, sufocându-l, devenim puternici hrănindu-ne din carnea lui. Trebuie să măturăm orice obstacol din calea noastră. Trebuie să folosim drept unealtă orice autoritate care ne iese în cale. Şi, după trecerea anilor, ne putem lipsi de orice autoritate, în afară de a noastră, si vom triumfa în gloria strălucitoare a partidului. CAPITOLUL XV
PROPUNERI CARE TREBUIE EVITATE Există unele actiuni păgubitoare care pot întrerupe expansiunea psihopolitică. Acestea, provenind din anumite cercuri ale tării, se pot dezvolta si trebuie recuperate din vreme si înlăturate. Se pot ivi propuneri din partea unor mari grupuri puternice din tară pentru revenirea bolnavilor mental în grija celor care s-au ocupat de însănătosirea mentală a unor triburi si populatii timp de secole - preotii. Orice actiune de plasare a clerului în fruntea institutiilor trebuie combătută pe motivul incompetentei si a dementei cauzate de religie. Lucrul cel mai distructiv pentru un program psihopolitic ar fi însărcinarea preotimii cu îngrijirea bolnavilor mental ai natiunii.
Dacă există spitale de boli mentale conduse de grupuri religioase, ele trebuie să fie discreditate si desfiintate oricât de mult ar costa aceasta, căci s-ar putea întâmpla ca cifrele reale privind însănătosirile din aceste institutii să devină cunoscute, iar insuccesele din institutiile obisnuite să se compare cu aceste cifre, lucru care ar putea duce la o actiune de predare a bolnavilor mental în grija clerului. Orice argument trebuie avansat din timp, pentru a preveni materializarea unei astfel de posibilităti.
Legile tării trebuie alcătuite cu grijă pentru a evita drepturile oricărei persoane asupra bolnavilor mental. Orice propunere de lege sau amendament al Constitutiei care interzice vătămarea bolnavilor mental trebuie combătută până la extrem, pe motiv că doar măsurile violente pot avea succes. Dacă legea îi protejează pe bolnavii mental - ceea ce nu se întâmplă în mod normal - întregul program psihopolitic ar putea să se prăbusească.
Orice actiune de extindere sau plasare sub control a regulamentelor privitoare la spitalizarea bolnavilor mental trebuie descurajată. Aceasta trebuie lăsată exclusiv în mâna persoanelor ce se află sub strictul control al agentilor psihopolitici. Acest lucru trebuie să se facă într-un mod cât se poate de formal si nici o scoatere a bolnavilor mental dintr-o institutie nu trebuie să fie posibilă printr-un proces legislativ. Astfel, orice actiune care se adaugă măsurilor legale privind procesul de încredintare si eliberare trebuie descurajată pe motiv de caz de urgentă. Pentru a preîntâmpina acest lucru, cea mai bună măsură este înfiintarea unei sectii psihiatrice si detentie pentru bolnavii mental în toate spitalele din tară.
Orice scriere de natură psihopolitică care se dă de gol din întâmplare trebuie evitată. Întreaga literatură existentă privind problema bolii mentale si a tratamentului ei trebuie suprimată, mai întâi prin măsuri concrete de securitate si mai apoi printr-o vorbărie complicată care o face de neînteles. Cifrele reale privind însănătosirile si cazurile de deces nu trebuie să fie niciodată anuntate în presă. Orice cercetare menită să descopere dacă psihiatria a tămăduit vreodată pe cineva trebuie descurajată pe loc si denigrată, mobilizând pe toti agentii psihopolitici. La început ea trebuie ignorată dar, dacă acest lucru nu este posibil, întreaga armată a psihopoliticienilor tării trebuie chemată la actiune. Se vor folosi toate tacticile posibile ca să se împiedice acest lucru. Pentru a combate aceasta trebuie să apară publicatii tehnice care să prezinte numărul urias de vindecări efectuate de psihiatrie si psihologie si, ori de câte ori este posibil, procentaje de vindecări, oricât de fictive ar fi ele, trebuie să se introducă în documente legislative, formând astfel un fond de "evidentă" care ar respinge pe loc orice efort de descoperire a cuiva care a fost cândva ajutat de psihiatrie sau psihologie.
Dacă legăturile comuniste ale psihopoliticianului vor fi demascate, acest lucru va fi dat pe seama propriei lui neglijente si el va fi imediat înfierat ca un excentric în propria sa profesiune. Autorii de literatură care încearcă să prezinte imaginea unei societăti sub control si constrângere mentală vor fi acuzati de infamie sau împinsi spre sinucidere pentru a li se discredita opera.
Orice legislatie care legalizează o practică de vindecare sau alta trebuie combătută si învinsă imediat. Toate practicile de vindecare vor gravita exclusiv în jurul nivelurilor autoritătii si nu se vor admite altfel de păreri, căci acestea pot duce la demascări. Actiunile de ajutorare a tineretului trebuie invadate si corupte, căci ele pot obstructiona campaniile de producere a delincventei, dependentei, betiei si promiscuitătii sexuale în rândul tineretului. Lucrătorii comunisti din domeniul presei si al radioului trebuie să fie protejati ori de câte ori este posibil, înlăturând din actiune, prin psihopolitică, orice persoană care îi atacă în mod insistent. Acestia, la rândul lor, vor fi convinsi să facă cât mai multă publicitate în interesul activitătilor psihopolitice sub titlul de "stiintă". Nici unui grup de sănătate specializat în problemele mentale nu trebuie să i se permită să existe în interiorul granitelor Rusiei sau ale satelitilor ei. Numai agentii psihopolitici garantati pot fi lăsati să-si continue activitatea, si aceasta doar în interesul guvernului sau împotriva prizonierilor inamici.
Orice efort de a exclude psihiatrii si psihologii din serviciile armate trebuie combătut. Orice cercetare privind "sinuciderea" sau brusca deranjare mentală a vreunui conducător politic al unei tări trebuie să fie făcută doar de agenti psihopolitici ori de uneltele lor, fie că psihopolitica este sau nu responsabilă de cazurile respective.
Moartea si violenta împotriva persoanelor care atacă comunismul într-o tară trebuie evitate, fiind interzise. O actiune violentă împotriva unor asemenea persoane poate duce la martirizarea lor. Calomnierea si acuzarea de dementă trebuie să fie folosite în exclusivitate, fiind încredintate agentilor psihopolitici în persoana unor psihiatri si psihologi controlati. CAPITOLUL XVI
S U M A R
În vremea noastră de înarmare nelimitată si de antagonisme nationale, când războiul atomic cu puterile capitaliste este posibil, psihopolitica trebuie să actioneze mai eficient decât oricând.
Toate programele psihopoliticii trebuie extinse pentru a sprijini si intensifica activitătile altor agenti comunisti din tara care ne interesează.
Esecul psihopoliticii ar putea să provoace bombardarea atomică a patriei noastre.
Dacă psihopolitica reuseste în misiunea sa din întreaga lume capitalistă, nu va exista niciodată un război atomic pentru că Rusia îsi va fi subjugat toti dusmanii săi. Comunismul s-a extins deja peste o sesime a lumii locuite. Doctrinele marxiste au pătruns deja în restul spatiului. Extinderea orânduirii sociale comuniste este victorioasa pretutindeni. Răspândirea comunismului nu s-a făcut niciodată prin forta armelor, ci prin cucerirea mintii. Prin psihopolitică noi am rafinat această cucerire în cel mai înalt grad. Agentul psihopolitic trebuie să reusească, deoarece reusita lui înseamnă o lume a păcii. Esecul lui ar putea însemna distrugerea zonelor civilizate ale Terrei prin puterea atomică ajunsă în mâinile dementilor capitalisti.
Scopul scuză mijloacele. Degradarea populatiilor este mai putin inumană decât distrugerea lor prin fisiune nucleară căci, pentru un animal care nu trăieste decât o dată, orice fel de viată este mai dulce decât moartea. Sfârsitul războiului înseamnă luarea sub stăpânire a poporului cucerit. Dacă un popor poate să fie cucerit fără război, sfârsitul războiului va fi realizat fără distrugerile războiului. Un tel lăudabil.
Psihopoliticianul îsi găseste răsplata în stăpânirea aproape nelimitată a popoarelor, în exercitarea nestăvilită a pasiunii si în gloria cuceririi comuniste asupra stupiditătii dusmanilor poporului. |
|
|
| |
|
|
|
Ultimele
numere: |
 |
| NUMARUL 68-69 |
| |
 |
| NUMARUL 66-67 |
| |
 |
| NUMARUL 64-65 |
| |
 |
| NUMARUL 63 |
| |
|
| Arhiva revistelor |
|
