2% pentru MEMORIA
 Arhiva
 
 
Savantul Petru Caraman - victima a bolsevizarii invatamantului superior
Danut Dobos
 
Una dintre strategiile de bolsevizare a vietii universitare romanesti, in timpul regimului comunist- stalinist al lui Gh.Gheorghiu-Dej, a fost aceea a epurarii si indepartarii din universitati a profesorilor valorosi, democrati, anticomunisti, si a celor care au refuzat colaborarea cu autoritatilor comuniste. Incepute in anul 1944, epurarile au continuat in mod abuziv si neintrerupt pana in anul 1964. Eliminarea brutala din Universitatea ieseana, in anul 1945, a circa 32 de cadre didactice, personalitati marcante ale invatamantului superior romanesc, poate fi explicata astazi, printre altele, prin contributia si zelul personal al membrilor comisiei de epurare (Al. Myller, Andrei Otetea, Iorgu Iordan), cat si prin intentia nedeclarata a comunistilor de a anihila stravechiul focar de cultura, care era Iasul. Rediscutarea in Consiliul Profesoral de la Facultatea de Litere si Filozofie Iasi a legalitatii epurarii (licentierilor) profesorilor Emil Diaconescu si Radu Vulpe a prilejuit profesorului Petru Caraman constatarea incalcarii autonomiei universitare, prin supunerea acesteia sub prevederile Conventiei de Armistitiu. Dar guvernul comunist, impasibil la sugestiile universitarilor ieseni, s-a opus categoric oricarei tentative de revizuire a deciziilor de epurare privind pe Emil Diaconescu si Radu Vulpe, in conditiile in care o serie de alti universitari insistau, la randul lor, prin memorii adresate Ministerului Educatiei Nationale si Curtii de Apel din Bucuresti, pentru reintegrarea lor la catedre. Nu este lipsit de importanta sa subliniem si alt aspect, si anume faptul ca insusi profesorul Petru Caraman fusese vizat de cei trei membri ai comisiei de epurare de la Universitatea "Cuza Voda", motiv pentru care fusese obligat sa prezinte cateva memorii justificative care i-au adus totusi "iertarea" comisiei respective. Cu toate acestea, in octombrie 1947, profesorul Petru Caraman a fost inclus, fapt ce nu poate surprinde, in lista "comprimatilor" de la Universitatea ieseana, alaturi de alti prestigiosi colegi: Şerban Cioculescu, Victor Iancu, C.I.Botez, Elena Irion, Grigore Scorpan, Anton Nitu, Ştefan Nimph, Mihai Guboglu, Nicolae Grigoras s. a. In cele trei monografii pe care le-am dedicat universitatilor din Iasi, Bucuresti si Cluj (aflate in manuscris!), am avut ocazia sa demonstram ca indepartarile de la catedre din toamna anului 1947, care au fost operate ca masura de comprimare si rationalizare administrativa si tehnica a invatamantului superior, s-au dovedit in realitate epurari politice. Nu se cunoaste in detaliu motivatia invocata in "cazul Caraman" de catre membrii comisiei de comprimare (C.Mihul, I.Gh. Mihailescu, Dan Simionescu),dar putem deduce cu destula siguranta ca eliminarea sa a fost un act pur politic determinat in principal de atitudinea sa patriotica si civica manifestata in mod curent in perioada 1940-1947 si care a deranjat evident autoritatile comuniste si in special conducerea Universitatii care capitulase deja in fata regimului stalinist al lui Gh. Gheorghiu-Dej. De la comprimare la moartea civilaAsadar, pentru vina de a fi protestat impotriva ingerintelor politice in viata Universitatii "Cuza Voda", la 16 octombrie 1947 a fost "comprimat" politic de la Facultatea de Litere si Filozofie din Iasi profesorul Petru Caraman (1898-1980). Regimul comunist intrerupe atunci cariera stralucita a savantului iesean ? profesor la catedra de slavistica a Facultatii de Litere si Filozofie in perioada octombrie 1938 ? octombrie 1947. Inceputa in anul 1947, drama profesorului Petru Caraman este drama universitarului roman indepartat de la catedra si exclus din societate, motiv pentru care el nu-si va duce niciodata pana la capat vocatia profesionala si stiintifica. Este aceasta totodata drama omului P. Caraman, traumatizat fizic si psihic ? situatie care avea sa-i declanseze cancerul stomacal care l-a rapus in cele din urma in noaptea de 9 spre 10 ianuarie 1980; traumatizat profesional ? caci nu i s-a permis niciodata revenirea la catedra, traumatizat emotional ? fiind nevoit sa poarte toata viata "stigmatul celui ostracizat" de regimul Dej dar si de Universitatea din Iasi si neputand intelege de ce era ocolit pe strada de fostii sai colegi de catedra! Pe langa faptul ca devenise victima nerecunostintei fostilor colegi si a umilintelor din partea autoritatilor comuniste (a fost silit, printre altele, sa suporte prezenta in propria casa, ani de-a randul, a familiei unui ofiter de Securitate!), profesorul Petru Caraman a fost marcat de o teribila trauma psihica, devenit constient ca reprezenta o "povara" pentru familia sa pe care practic nu o mai putea intretine material. Nu in ultimul rand, profesorul P. Caraman a intuit faptul ca ostracizarea sa avea sa aiba repercusiuni si asupra destinelor profesionale ale copiilor sai, victime ei insisi ai politicii compozitiei sociale pusa in practica de regimul Dej in perioada 1947-1964. La 11 mai 1964 profesorul Petru Caraman a adresat lui Gh. Gheorghiu-Dej un memoriu in care condamna epurarea sa de la catedra cat si persecutiile (termenii folositi in memoriu sunt aceia de "exterminare" si "urgie") pe care i le-a cauzat statul comunist. In cuprinsul acestui memoriu, profesorul Petru Caraman si-a reafirmat crezul sau moral, stiintific, patriotic si politic, care il calauzise toata viata si pentru care fusese de altfel epurat in anul 1947. Gestul reparatoriu al regimului comunist nu avea sa se produca insa niciodata, iar profesorul P. Caraman insusi nu a acceptat niciodata compromisul cu regimul comunist si cu "valorile" statului democrat popular, dar si cu autoritatea universitara al carei rol, in ansamblul strategiei regimului comunist din Romania, a fost acela de "garant" al asigurarii bolsevizarii si politizarii invatamantului superior iesean. Memoriul profesorului Petru Caraman, adresat in fapt marelui vinovat de distrugerea invatamantului universitar romanesc, a reprezentat, fara indoiala , un act de mare curaj si demnitate si un protest totodata impotriva anihilarii traditiilor invatamantului romanesc. Vom reproduce in cele ce urmeaza un fragment din memoriul citat in care este descris conflictul pe care universitarul iesean l-a avut cu autoritatea comunista: "?In primul rand tin sa va aduc la cunostinta ca vina autoritatii de Stat fata de mine este pe cat de mare, pe atat de multipla in aspectele sale. Ea nu este vinovata numai pentru cariera mea sfaramata brutal si samavolnic in plina dezvoltare, ci si de faptul ca, prin aceasta, mi-au fost suprimate in mod implicit toate drepturile mele, dat fiind ca, in realitate, eu am fost un proscris si un strain in tara mea! Cetatenia romana ? macar ca nu mi-a fost contestata oficial pana acum ? a fost pentru mine o forma goala de orice continut; ea nu-mi atribuia nici o recunoastere fata de Statul in care traiesc, dar in acelasi timp nu-mi recunoaste practic nici un drept. Formula cea mai adecvata pentru definirea dramaticei mele situatii este nu alta decat MOARTEA CIVILa. Şi daca loviturile s-ar fi oprit aici...(...) Desigur, Dvs. ma veti intreba cu drept cuvant care-i vina sau poate crima ce mi se atribuie? Dar eu insumi nu va pot raspunde la aceasta intrebare, fiindca, personal, nu-mi cunosc nici o vina; iar autoritatile de resort nu mi-au facut niciodata vreun repros, pentru ca astfel sa-nteleg clar cauza dizgratiei mele. Va pot spune doar ceea ce am aflat din zvon public si anume, ca eu as fi considerat drept "reactionar"! Daca e adevarat ca aceasta este cauza nedreptatilor indurate de mine, va declar din capul locului ca pretinsul meu reactionarism este un mit pe care foarte usor l-as putea risipi in fata unor judecatori obiectivi. (...) Asa zisul meu reactionarism a fost in realitate cu totul altceva: a fost atitudinea unui om cu spiritul critic treaz la ceea ce se petrecea la el in tara in cercul unde activa si unde avea posibilitatea de a se orienta just. Şi e nevoie sa adaug cu un spirit critic neprevenit si cat se poate de obiectiv, explicabil prin faptul insusi ca nu fusesem niciodata angajat in politica de partid (...)". Prigoana impotriva familiei Declansand razboiul ideologic si politic impotriva elitei universitare romanesti, regimul comunist al lui Gh.Gheorghiu-Dej l-a extins de fapt si asupra familiilor universitarilor supusi represiunii politice. Procedand, asadar, fara nici o justificare, la indepartarea din invatamantul superior a celor mai valorosi membri ai corpului profesoral, regimul comunist a dat dovada, in plus, de o excesiva si absurda cruzime supunand represiunilor politice si pe fiii universitarilor ostracizati politic. Aceste noi represiuni urmareau, in fapt, intreruperea cu orice pret a studiilor scolare, urmare a exmatricularilor din licee sau facultati, precum si neadmiterea la studiile universitare sau domeniile profesionale pentru care optasera tinerii in cauza. In aceasta situatie s-a aflat si profesorul Petru P. Caraman, fiul savantului P.Caraman, obligat de regimul comunist la repetate readaptari intelectuale si profesionale. In anul 1949, Petru P. Caraman a reusit sa ocupe primul loc pe lista celor declarati promovati la examenul de admitere la Facultatea de Medicina ? cu media 9,65. Potrivit marturiei oferite familiei Caraman de catre presedintele comisiei de admitere de la Facultatea de Medicina, anularea examenului de admitere a tanarului Petru P. Caraman s-a datorat interventiei personale a profesorului Vasile Marza, in acea perioada ministru al Sanatatii in guvernul comunist, care pur si simplu a radiat de pe lista de admisi numele Caraman. Faptele s-au petrecut la doi ani dupa comprimarea din invatamantul superior, in anul 1947, a profesorului Petru Caraman. Intrebat fiind de catre P. Caraman - tatal daca sinuciderea sa ar putea conduce la primirea la Facultatea de Medicina a fiului sau, raspunsul sefului comisiei a fost un nu categoric. In toamna anului 1949, Petru P. Caraman a reusit totusi sa promoveze examenul de admitere la Facultatea de Matematica-Fizica, fara a scapa insa de emotii, dat fiind faptul ca ofiterul de Securitate Otto Schechter, devenit peste noapte profesor universitar, intentiona ca tanarul Caraman sa fie respins si la respectiva facultate. In anul 1954, profesorului Petru P. Caraman i-a fost respinsa cererea de inscriere la doctorat in cadrul sesiunii organizate la Universitatea din Iasi, situatie in care s-a aflat si sotia sa, profesoara Fraga Caraman. Va reusi totusi sa obtina titlul de doctor in anul 1962, la Universitatea din Bucuresti. De o eventuala cariera universitara nici nu putea fi vorba in cazul profesorului Petru P. Caraman, desi cercetarile si lucrarile sale stralucite in domeniul matematicii l-ar fi impus printre marii dascali de la Universitatea ieseana. Ceilalti membri ai familiei Caraman au fost si ei supusi persecutiilor politice, in numele unui experiment nociv si unic in istoria invatamantului superior romanesc, pe care regimul Dej l-a numit "politica compozitiei sociale". Sa mai mentionam doar ca savantul Petru Caraman a fost totdeauna pe deplin constient de faptul ca, indirect, el era cel care a constituit cauza traumelor familiei sale in anii prigoanei comuniste. In sus-citatul memoriu adresat lui Gh. Gheorghiu-Dej la 11 mai 1964, profesorul P. Caraman marturisea urmatoarele: "Odata cu inlaturarea mea de la catedra - fiind pus in imposibilitatea de a mai lucra pe linia pregatirii mele, iar prin muncile salahoresti la care am fost constrans neputand realiza decat prea putin pentru cele de trebuinta vietii - familia mea a fost chinuita de cele mai grele privatiuni, tocmai in perioada cand copiii aveau nevoie de cel mai mare ajutor din partea tatalui lor. In acelasi timp, a inceput prigoana autoritatilor locale impotriva intregii mele familii si in special impotriva copiilor. Va puteti imagina starea sufleteasca a unui parinte, care nu-si poate indeplini nici cele mai elementare datorii fata de copiii sai..."

Iubirea fata de Basarabia - cauza nr. 1 a eliminarii din Universitate Problema Basarabiei a fost o constanta a activitatii profesorului Petru Caraman, fapt dovedit si de publicarea in anul 1940, imediat dupa anexarea Basarabiei si a Bucovinei de Nord, in revista Insemnari iesene, a valorosului studiu intitulat "Romanitatea Basarabiei vazuta de stiinta oficiala sovietica" (republicat recent in Memoria nr. 14-15). Atitudinea si protestele public afisate in special dupa semnarea Tratatului de pace de catre Romania (1947) au constituit, o recunoaste chiar profesorul P. Caraman, "cauza nr.1" a eliminarii sale din Universitatea "Cuza Voda" din Iasi. Cu toate acestea, Rectoratul Universitatii sau Ministerul Invatamantului nu i-au comunicat niciodata profesorului prin vreun act oficial decizia si motivele comprimarii sale in anul 1947.
Un raspuns din partea lui Gh. Gheorghiu-Dej nu a primit niciodata profesorul P. Caraman, caruia, in memoriul din 11 mai 1964, ii marturisea urmatoarele: "Dar trebuie sa va marturisesc in final, inca o crima, care ? nu ma indoiesc deloc ? a fost considerata de toti cei ce reprezinta vreo autoritate, de care am depins candva, drept cea mai mare, cea mai grozava crima. In anul 1947, cand Romania a semnat la Paris Tratatul de pace, am protestat public ? in sedinta consiliului Facultatii de Litere si Filosofie ? impotriva anexarii Basarabiei si Bucovinei de Nord de catre Uniunea Sovietica. Acel tratat consacra definitiv o mare nedreptate pentru Romani. N-am putut rabda, a fost o izbucnire spontana"(...). Documentul citat prezinta o importanta deosebita, o marturie a faptului ca in perioada regimului comunist, regim marioneta al sovieticilor, pentru poporul roman problema Basarabiei a fost una de actualitate si ca aceasta adevarata "drama nationala", desi era deja consumata, savantul roman a tinut sa o "denunte" " constiintelor romanesti luminate". Pe parcursul celor sase pagini ale Memoriului, savantul etnograf realizeaza un dur rechizitoriu la adresa politicii sovietice de anexare de teritorii straine, regim mai "hraparet" chiar decat cel tarist. Autorul ridiculizeaza totodata supranumele de "eliberatori" pe care si-l arogasera sovieticii a caror politica, in realitate, a reprezentat ? in opinia profesorului Caraman ? un "spectacol hidos de orgie imperialista". Critica acida a universitarului iesean nu omite nici propaganda oficiala a regimului comunist autohton, care, dupa anul 1945, a creat mitul "URSS - cea mai mare prietena a poporului roman", cand sovieticii erau de fapt autorii rapirii unui sfert din teritoriul si populatia Romaniei.

Securitatea poporului versus Petru Caraman La 15 august 1950, Directia Regionala Iasi a Securitatii Poporului a finalizat cercetarile privind o presupusa "organizatie subversiva" national-taranista. Prin raportul nr.51/I/35587/15 august 1950, D.R.S. Iasi a inaintat centralei Securitatii din Bucuresti o sinteza cuprinzand rezultatul cercetarilor efectuate cu privire la "elementele implicate in organizatia subversiva preot Matei Dumitru - Dr. Gheorghiu Ioan", propunand totodata arestarea si cercetarea preotilor Ion Iacoban, Marcu Proca, precum si a ofiterilor Scobai Mircea si Popescu Dumitru. Totodata Directia Securitatii Poporului amana aplicarea ordinului privind arestarea a 9 persoane, printre acestea numarandu-se profesorii universitari Petru Caraman, Gh. Nastase si Gh. Tudoran. Tot in legatura cu presupusa "organizatie P.N.t.-ista" de la Iasi, a fost arestat, in noaptea de 15/16 august 1949, profesorul Gh. I. Nastase de la Facultatea de Geografie din Iasi. Cel ramas nearestat a fost profesorul Gh.Nastase de la Facultatea de Medicina Iasi.
Conformandu-se ordinului central din Bucuresti, ofiterii anchetatori ai Securitatii din Iasi au intocmit un "tabel nominal de elementele nearestate din cadrul organizatiei subversive Dr. Gheorghiu Ioan". In acel tabel figurau si profesorii universitari Petru Caraman, Alexandru Tupa, Gheorghe Tudoran, Gh. Nastase, asistentul universitar Boris Ostap, doi avocati, un student, 3 medici, un ofiter in rezerva si o casnica. Pentru toate aceste "elemente", Securitatea ieseana a intocmit fise personale, care au fost atasate la dosarele de urmarire informativa.
Vom prezenta, pentru exemplificare, fisa personala a profesorului Petru Caraman: "Nascut in anul 1898, luna decembrie, ziua 19, in comuna Varlezei, jud. Covurlui, fiul lui Nicolae si Elena, de origine sociala taraneasca (tarani mijlocasi), de profesie profesor universitar - comprimat din serviciu pentru atitudine antidemocratica; casatorit, are un copil, cu ultimul domiciliu in Iasi, str. Fundatura Codrescul, apartamentul nr. 1, poseda ca avere un imobil situat in strada mai sus aratata. Serviciul militar satisfacut la Regimentul nr. 21 Infanterie, ctg.1922, eliberandu-se cu gradul de locot. in rezerva. A fost 2-3 ani profesor de limba romana la liceul din Sofia - Bulgaria, apoi profesor la Liceul Militar din Cernauti si la un liceu din Bucuresti. Şi-a trecut doctoratul in Cracovia sau Varsovia - Polonia.
Vorbeste corect 7 limbi. Adanc cunoscator al limbii slave, precum si al literaturii. In trecut a simpatizat cu P.N.t. Cu toate acestea avea accentuate vederi de stanga. Activitatea dupa 23 august 1944: Incepand cu anul 1945, a avut manifestari ostile regimului de democratie populara, fata de diferitele masuri luate de Partid si guvern in legatura cu cooperativele, economatele,etc. In anul 1948, a fost incadrat in ord. 50.000, pentru atitudine si activitate reactionara pe care a dus-o dupa 23 august. In prezent, in toate imprejurarile cauta sa creieze o atmosfera ostila, mai ales in randul profesorilor si studentilor, impiedicandu-i pe acestia din urma sa se organizeze in organizatii democratice. La un curs ce a avut loc in ziua de 24 ianuarie 1947, a spus studentilor ca ar fi bine ca acea zi sa fie sarbatorita nu ca ziua unirii, ci ca zi de robie pentru pierderea Basarabiei. Are legaturi de prietenie cu profesorul Nastase Gheorghe".
Fisa personala a profesorului P. Caraman a fost inaintata Directiei Generale a Securitatii Poporului cu adresa 115/26671/26 iulie 1950. Cele 13 "elemente" ramase nearestate au fost verificate prin intermediul informatorilor ? in perioada august 1950-noiembrie 1951, de catre sectia a 8-a a Securitatii din Iasi. La 2 noiembrie 1951, ofiterul anchetator Gh. Constantinescu raporta superiorilor sai ca cei 13 ramasi nearestati "au avut cunostinta de existenta organizatiei (dr.Gheorghiu n.n.D.D.) fara insa a depune o oarecare activitate, pentru a putea fi trimisi in justitie". Din lipsa de probe, centrala Securitatii Poporului a dispus ca cei 13 sa ramana in libertate, urmand insa a fi tinuti in supraveghere de catre sectia a III-a D.R.S. Iasi. "Intrucat elementele semnalate in alaturatele fise - raporta la 2 noiembrie 1951 ofiterul anchetator Constantinescu Gh. ? sunt cunoscute ca reactionare si credem ca e posibil ca ele sa continue sa actioneze impotriva regimului sub diferite forme, propun sa fie incadrate in actiunea informativa, din cercul lor urmand a fi recrutati informatori, in scopul cunoasterii si stabilirii activitatii acestora. Totodata propun sa li se urmareasca corespondenta, deoarece o parte dintre acestia sunt banuiti ca ar intretine legaturi cu strainatatea, iar altii intretin legaturi cu elemente dubioase din tara".
A facut parte profesorul Petru Caraman dintr-o organizatie anticomunista, la Iasi? O prima marturie o ofera profesorul Tr. Gheorghiu, arestat ca lider al "organizatiei subversive PNt" de la Iasi in 1949. Intr-o declaratie datata ianuarie 1950, Tr. Gheorghiu a recunoscut ca a infiintat la Iasi o organizatie anticomunista, intocmind si o lista pe care figura si numele profesorului Petru Caraman alaturi de numele profesorilor Al. Claudian, I.Botez, Gr. T. Popa, Petre Botezatu si cel al asistentului Cicerone Calinescu.
"Recunoaste ? declara in ianuarie 1950 ofiterul anchetator ? ca dintre aceste persoane a luat legatura numai cu numitii: general Palade, prof. Claudian, prof. Petru Caraman, prof. Ionica Botez, carora le-a facut propunerea de a se incadra in aceasta organizatie". Pe baza declaratiilor fruntasilor P.N.t., arestati la Iasi in august 1949, locotenentul de Securitate Octav Blehan a intocmit la 16 ianuarie 1950 un referat cu privire la rezultatul "anchetei efectuata asupra elementelor care au fost arestate in noaptea de 15/16 august 1949, in cadrul problemei P.N.t. Iasi".
Referatul confirma prezenta pe lista liderului P.N.t., Traian Gheorghiu, a profesorului Caraman, care a fost pus la curent cu scopul organizatiei, acela ca "in momentul izbucnirii unui conflict armat intre Anglo-Americani si URSS, acestia sa ocupe autoritatile de Stat". O marturie privind participarea savantului P. Caraman la miscarea de rezistenta anticomunista ne este oferita de fiul acestuia, matematicianul P.P.Caraman. "Cu cativa ani in urma, la propunerea d-lui Liviu Margineanu, m-am deplasat impreuna cu dl. Georges Dienner, Directorul Centrului Cultural Francez, la supravietuitorii rezistentei armate din Obcinele Bucovinei. Pe drum, dl. Margineanu mi-a spus ca "tata a facut parte din organizatia anticomunista avandu-l in frunte pe parintele Dumitru Matei", iar dl. Margineanu (care era student la Medicina pe vremea aceea) tinea legatura intre parintele Matei si prof. Caraman. Dl. Margineanu mi-a povestit ca "tata i-a propus si profesorului Simenski, care insa a refuzat. Cum era si natural, tata nu ne-a spus niciodata nimic despre asta. Atata doar, am auzit-o pe mama odata spunand ca fiii fostului ministru Petre Andrei erau ingrijorati ca sa nu se afle anumite lucruri despre tata. Acum ma gandesc ca ar putea sa fie vorba despre apartenenta la aceasta organizatie. Cele de mai sus au fost confirmate de documente descoperite de mine in arhivele S.R.I."
Potrivit marturiei luptatorului anticomunist Liviu Margineanu, profesorul P.Caraman a facut parte din organizatia condusa de parintele martir Dumitru Matei. "La Universitate ? marturiseste L. Margineanu ? parintele Matei m-a pus in contact cu profesorul Petru Caraman, personalitate stiintifica proeminenta, om de mare prestigiu, datorita competentei, atitudinii civice exemplare si curajului de care dadea dovada in apararea convingerilor democratice si a drepturilor noastre nationale. L-am vizitat de mai multe ori in locuinta proprie, intrand pe la un vecin de pe strada Lascar Catargi, intrucat profesorul banuia ca era supravegheata casa sa. Era la curent cu ce se initiase, era de acord si tatonase deja terenul printre colegii din mediul universitar. Cu exceptia prof. Simenski, care socotea actiunea foarte periculoasa, ceilalti colegi contactati erau favorabili ideii. N-am intrebat si nici prof. Caraman nu mi-a spus cati erau, si nici nu a dat nume. Profesorul a fost arestat odata cu abdicarea Regelui. Apoi a fost persecutat, dar nu implicat in anchetele si procesele care au urmat". Dintr-o declaratie care ne-a fost data recent de dl. Liviu Margineanu, rezulta ca profesorul Petru Caraman a fost informat in cursul anilor 1947-1948 de stadiul in care se afla organizarea aripii studentesti si celei militare a grupului anticomunist condus de parintele Matei. Intalnirile Margineanu-Caraman s-au mentinut pana la data de 15 mai 1948. "Parintele Matei a pastrat in continuare legaturile cu profesorul Caraman. In discutiile avute, profesorul Caraman mi-a spus ca contactase in Universitate un numar de colegi cu tinuta si atitudine democratica. Numai profesorul Simenski a declarat ca avem de a face cu niste criminali care sunt in stare sa ne distruga prin orice mijloace", isi incheie declaratia sa dl. Liviu Margineanu.

Imediat dupa ce ne-au invadat tara (23 august 1944), sovieticii au inceput sa-si puna in aplicare planul lor de comunizare a Romaniei. Si prima lor miscare in aceasta opera demolatoare a constat in anihilarea valorilor noastre autentice, elitele neamului. N-a scapat nici un sector de activitate. Unul dintre aceste sectoare a fost invatamantul superior, cel universitar, acolo unde se si formau elitele. In locul autenticilor dascali, au fost promovate nulitati. Ei trebuiau sa aiba o calitate unica: credinta oarba in comandamentele p.c.r. ? s-a nascut la l6 aprilie1961 la Iasi;
? urmeaza liceul la Iasi, apoi Facultatea de Istorie si Filozofie; in 1985 isi ia diploma in istorie si filozofie;
? in perioada 1985-1989 functioneaza ca profesor de istorie la scoala generala din comuna Parpanita ? jud. Vaslui;
? in 1989 lucreaza ca arhivist la filiala Iasi a Arhivelor Nationale;
? incepand cu 1990 este mereu prezent in viata culturala a tarii; participa la sesiunile de comunicari organizate de Institutele de istorie "A.D Xenopol" Iasi si "N.Iorga" Bucuresti, Complexul muzeal Iasi, Institutul National pentru Studiul Totalitarismului - Bucuresti si Filiala Iasi a Arhivelor Nationale;
? in 1994 isi ia diploma de doctor cu o tema privind Istoria contemporana a Romaniei;
? a publicat peste 150 de articole in reviste de cultura si de specialitate, in domeniul istoriei contemporane a Romaniei; colaborator permanent al revistelor "Arhivele Totalitarismului" Bucuresti, "Cronica" si "Timpul" Iasi;
? a publicat cateva carti: Universitatea ieseana in primele decenii de dupa cel de al doilea razboi mondial. Experienta romaneasca a comunizarii invatamantului superior. Cazul Universitatii Bucuresti, Universitatea din Cluj. 1945-1958. Traumele invatamantului superior din Romania, 1944-1964; comentand pe marginea acestor carti, autorul considera ca societatea romaneasca nu este pregatita psihologic pentru acceptarea unor adevaruri de tipul celor cuprinse in cele patru lucrari mai sus mentionate. Mai mult, respectivele adevaruri socheaza in primul rand pe istorici, si nu sunt deloc dorite;
? in 1995 devine bursier al Central European University;
? a obtinut Premiul pentru istoriografie al revistei "Cronica" (1992, 1997);
? in 1997 a fost nominalizat pentru premiul "Corneliu Coposu" al organizatiei P.N.t. Iasi (1997); intre referenti, s-a aflat si academicianul Al. Zub, directorul Institutului de istorie "A.D.Xenopol" IasI; redam din acest referat: "...Intre istoricii tineri, dl.Danut Dobos s-a distins, in ultimii ani, printr-o vie activitate de cercetare, dedicata perioadei comuniste din istoria noastra. Colaborator al Institutului de istorie "A.D.Xenopol", participant fervent la diverse reuniuni cu caracter stiintific, dl.Dobos s-a dedicat indeosebi cercetarii invatamantului nostru superior sub regimul comunist, publicand numeroase studii in reviste de specialitate sau de mai larga circulatie, distingandu-se printr-o viziune coerenta asupra epocii si prin restitutii bine intemeiate documentar. A realizat deja trei lucrari ample in domeniul amintit, pregatind acum, ca bursier la Central European University, o sinteza despre traumele invatamantului superior din Romania in perioada 1944-1964..."

(mai 1997).

 
Ultimele
numere:
 
 
 
 
Prima pagina | Arhiva | Redactia | Editura | Abonamente | Contact
Copyright 2003- 2011 Revista Memoria. Toate drepturile rezervate.