2% pentru MEMORIA
Vizitati-ne pe Facebook
 Arhiva
 
 
Spalarea creierelor - Manualul comunist de instructiuni privind razboiul psihopolitic
 
CAPITOLUL VI
DESPRE SUPUNERE IN GENERAL

Supunerea este o urmare a folosirii fortei.
Daca cercetam istoria omenirii vom constata de fiecare data ca supunerea fata de noii conducatori s-a realizat in intregime prin demonstrarea de catre acei conducatori a unei forte superioare celei dovedite de vechii conducatori. O populatie oprimata, cucerita prin forta armelor este ascultatoare fata de cuceritorul sau deoarece cuceritorul a demonstrat mai multa forta. Alaturi de forta apare si brutalitatea, caci aici sunt implicate consideratii umane care reprezinta si ele forta. Folosirea fortei in modul cel mai barbar, nestapanit si brutal, daca este dusa destul de departe, trezeste ascultarea. Forta salbatica exersata suficient de indelungat asupra oricarui individ va duce la acordul lui fata de orice principiu sau sistem. Forta este antiteza actiunilor umaniste. Ea este atat de sinonima in mintea omului cu salbaticia, anarhia, brutalitatea si barbaria incat nu trebue decat sa dovedesti o atitudine inumana fata de oameni pentru ca acestia sa-ti acorde dreptul la folosirea fortei.
Orice organizatie care are energia si curajul de a dovedi cruzime, salbaticie, brutalitate si o neinduplecata lipsa de omenie, va fi ascultata. O asemenea folosire a fortei este in sine, ingredientul esential al puterii. Este suficient sa dam un singur exemplu, acela al marilor nostri conducatori comunisti care, in momente de cumpana si privare de libertate, cand aveau de infruntat oranduirea tarista, au continuat peste capul maselor inrobite, dovedind mult curaj in actiunea lor sustinuta de infaptuire a conversiunii statului rus la sistemul comunist. Daca doresti sa obtii ascultare, nu trebue sa faci nici un fel de compromis cu spiritul de umanitate. Daca doresti sa obtii ascultare, trebue sa arati clar ca nu ai mila de nimic. Omul este un animal. El intelege, in ultima analiza, doar acele lucruri pe care le intelege o bruta. De exemplu, vedem un individ care refuza sa asculte si este lovit. Refuzul sau de a asculta este mai putin vehement acum. Este lovit din nou si rezistenta lui este diminuata in plus. Este ciomagit si burdusit inca odata si inca odata pana cand, in cele din urma, singurul lui gand este ascultarea directa si implicita fata de acea persoana de la care a emanat forta. Acesta este un principiu dovedit. Este dovedit pentru ca este principiul esential de care omul - animalul din el - a ascultat de la inceputul inceputurilor. Este in interesul nostru faptul ca un individ care este lovit fara incetare de o anumita sursa va ajunge in cele din urma, sa creada in mod hipnotic, tot ce i se spune de catre sursa loviturilor. Stupiditatea civilizatiilor occidentale este perfect demonstrata de faptul ca acestea considera ca hipnotismul apartine mintii, atentiei si dorintei de a-ti cunoaste subconstientul. Acest lucru este fals. Numai atunci cand o persoana a fost batuta, pedepsita si ciomagita fara mila poate hipnotismul practicat asupra ei sa aiba o eficienta garantata.Expertii occidentali in hipnoza afirma ca doar aproximativ douazeci la suta din oameni sunt receptivi la hipnoza. Aceasta afirmatie este foarte falsa. Daca li se administreaza o cantitate suficienta de pedepse, oamenii tuturor timpurilor si de pretutindeni sunt receptivi la hipnoza. Cu alte cuvinte, atunci cand i se adaoga forta, hipnotismul devine activ in mod uniform. In cazurile in care starea de subconstienta nu poate fi provocata prin simpla concentrare asupra subiectului hipnotizat, aceasta stare poate fi creata prin droguri, lovituri, soc electric si prin alte mijloace. Si atunci cand subconstienta nu poate fi provocata, astfel incat o implantare sau un ordin hipnotic sa fie eficiente, devine necesar sa amputezi partile valide din creierul omului - animal pentru a-l anihila si a-l face sa inceteze de a mai fi un pericol. In felul acesta, descoperim ca hipnotismul este pe deplin eficient. Mecanismele hipnotismului demonstreaza limpede ca oamenii pot fi facuti sa creada in anumite conditii si chiar si in mediul lor sau in politica, prin administrarea fortei. In consecinta, este necesar ca un agent psihopolitic sa fie un expert in administrarea fortei. In felul acesta, el poate provoca o ascultare implicita, nu numai din partea fiecarui membru al societatii dar si din partea intregii populatii si a guvernului respectiv. Tot ce are el de facut este sa-si asume un rol destul de crud, o atitudine destul de intransigenta si de inumana si va obtine ascultare si credinta.
Problema hipnotismului este o problema de credinta. Poti face oamenii sa creada orice, cu conditia ca sa le servesti aceasta cu suficienta brutalitate si forta. Ascultarea maselor este tot atat de mare pe cat este si credinta lor. Religii vrednice de dispret, precum crestinismul, au fost constiente de aceasta. Ele stiau ca daca se creaza destula credinta, masele pot fi inrobite de bazaconiile crestine privind omenia si mila, fiind in felul acesta dezarmate. Dar nu trebue sa ne bazam pe actul credintei pentru a crea o convingere. Nu trebue decat sa dovedesti suficienta forta, suficienta lipsa de omenie, suficienta brutalitate si salbaticie ca sa creezi credinta implicita si prin aceasta, ascultarea implicita. De vreme ce comunismul este o chestiune de credinta, studiul sau este studiul fortei.
Primii psihiatri rusi, care reprezentau pionieratul stiintei psihiatriei, au inteles foarte bine ca hipnoza este aplicata printr-o frica puternica. Ei au descoperit ca poate fi aplicata si prin soc de natura emotiva si de asemeni, prin privatiuni extreme ca si prin bataie si droguri.
Pentru a crea o stare puternica de hipnoza asupra unui individ, a unui grup, a unei populatii, un element de teroare trebue sa fie mereu prezent de partea celor care guverneaza. Psihiatrul este cat se poate de potrivit acestui rol caci brutalitatile lui sunt comise in numele stiintei si sunt inexplicabil de complexe si cu totul in afara intelegerii umane. O suficienta teroare dezlantuita de psihiatru in randul maselor va provoca nebunie la multi indivizi. Un agent psihopolitic, sub pavaza autoritatii sale poate asadar, sa inceapa si sa continue o campanie de propaganda, prezentand diferite "tratamente" care sunt administrate celor cu instabilitate mentala. Un agent psihopolitic trebue sa insiste intotdeauna ca aceste tratamente sunt o terapie necesara. prin intreaga sa opera si prin toate cartile sale, el poate sa insire o sumedenie de pretinse "leacuri" prin aceste mijloace. Dar aceste "leacuri" nu trebue sa duca efectiv la vindecarea de o stare maladiva. Atata timp cat agentul psihopolitic si prostii pe care-i manipuleaza sunt singurele autoritati in privinta diferentei dintre starea normala si dementa, cuvantul lor privitor la valoarea terapeutica a unui asemenea tratament va fi ultimul cuvant. Nici un profan nu va indrazni sa se aventureze sa-si dea cu parerea asupra starii de sanatate mentala a unui individ pe care psihiatrul l-a declarat deja nebun. Individul, la randul lui, nu are cum sa se planga iar familia lui,asa cum se va dovedi mai tarziu, este deja discreditata de faptul ca exista un dement in sanul ei. Nu trebue sa existe altii care sa hotarasca asupra starii de nesanatate mentala, caci daca acest lucru se intampla s-ar putea da la iveala ca brutalitatile folosite in numele tratamentului nu reprezinta o terapie.
Pe agentul psihopolitic nu-l intereseaza "mijloacele terapeutice" sau "vindecarile". Cu cat este mai mare numarul celor cu probleme mentale din tara unde acesta opereaza, cu atat o mai mare parte din populatie se va afla in atentia sa si conditiile favorabile la dispozitia sa se vor inmulti. Deoarece problema pare sa ia proportii necontrolabile, el poate opera din ce in ce mai mult intr-o atmosfera de caz de urgenta, ceea ce iarasi explica folosirea unor tratamente ca socul electric, lobotomia prefrontala, lobotomia transorbitala si alte operatii care sunt de mult practicate in Rusia asupra detinutilor politici. Este in interesul agentului psihopolitic ca posibilitatea vindecarii bolnavilor mentali sa fie interzisa si exclusa in orice perioada. In interesul supunerii din partea populatiei si al reactiei ei generale, trebue sa se mentina cu orice pret, un nivel de brutalitate. Numai in felul acesta judecata absoluta a agentului psihopolitic in ceea ce priveste sanatatea sau lipsa de sanatate mentala a figurilor publice poate ramane in continuare, complet credibila.Daca pacientilor li se aplica un tratament suficient de brutal, opinia publica va ajunge sa creada practic orice spun acesti agenti despre pacientii lor. Mai mult decat atat - si mult mai important - domeniul mintii trebue sa fie indeajuns de dominat de agentul psihopolitic pentru ca oridecate ori teoriile privind procesele mentale sunt prezentate ele sa fie crezute in mod hipnotic. Agentul psihopolitic, avand sub control toate cursurile psihopolitice din zona sa, poate provoca completa remodelare a viitorilor conducatori ai tarii in procesele lor educationale, pregatindu-i astfel pentru comunism.
Ca sa fii ascultat, trebue sa fii crezut. Daca esti crezut indeajuns, vei fi cu siguranta ascultat. Cand esti destul de norocos ca sa pui mana pe cineva din preajma unei personalitati politice sau a altei persoane importante, factorul ascultare devine foarte insemnat. Se va trezi o anumita doza de teama sau teroare in cel care suporta tratamentul, astfel incat el sa primeasca orice ordine urgente fara sa cracneasca de la agentul psihopolitic, putand astfel sa influenteze actiunile acelei persoane care urmeaza a fi contactata.
Crearea unei astfel de stari de spirit in randul maselor si a liderilor lor - si anume ca agentul psihopolitic sa se bucure de credibilitate in orice moment - ar putea in cele din urma, sa aduca mari foloase. Nu inseamna ca speram prea mult daca spunem ca agentul psihopolitic, intr-o tara ca Statele Unite poate deveni consilierul cel mai intim al figurilor politice, ajungand pana la consilierea unui intreg partid politic privitor la actiunile sale la alegeri. Vederea de perspectiva este cea care conteaza. Credinta se iveste dintr-o anume doza de teama si teroare venite de la un nivel de autoritate si aceasta va fi urmata de ascultare.
Propaganda generala care poate servi cel mai bine psihopoliticii consta dintr-o insistenta continua ca anumite niveluri de competenta privind insanatosirea socotesc un tratament sau altul a fi tratamentul corect al dezechilibrului mental. Aceste tratamente trebue intotdeauna sa includa o anume doza de brutalitate. propaganda trebue sa continue sa sublinieze inmultirea cazurilor de dementa dintr-o anume tara. Intregul domeniu al comportamentului uman poate, cu timpul, sa fie extins la comportamentul anormal. Astfel, orice individ care isi permite o excentricitate oarecare, mai ales excentricitatea combaterii psihopoliticii, poate fi redus la tacere de opinia autoritara a agentului psihopolitic care arata ca individul respectiv se comporta anormal.Cu putin noroc, aceasta va face ca respectivul individ sa ajunga pe mana agentului psihopolitic care sa-l incapaciteze si mai mult, pentru totdeauna, sau sa-i schimbe apartenenta prin hipnotism provocat prin durere si droguri. In privinta obedientei, obedienta optima este cea lipsita de ratiune. Ordinul dat trebue sa fie ascultat fara nici un fel de rationalizare din partea subiectului. Prin urmare, ordinul trebue sa fie implantat la un nivel inferior proceselor gandirii subiectului pentru ca acesta sa fie influentat si sa opereze asupra lui in asa fel incat sa nu produca nici un fel de trezire a resurselor mentale. Este in interesul psihopoliticii ca populatiei sa i se spuna ca o persoana hipnotizata nu va face nimic impotriva propriei vointe, nu va comite acte imorale si nu va actiona astfel incat sa se puna in pericol pe sine insusi. Acest lucru poate fi valabil in privinta hipnotismului facil, de salon, dar el nu poate nicidecum sa fie valabil cand este vorba despre ordine implantate cu ajutorul folosirii socului electric, a drogurilor ori a unei pedepse aspre. Fara indoiala ca agentii psihopolitici vor fi discreditati in ochii opiniei publice daca se stie ca indivizii asculta de comenzi daunatoare lor insile si pot comite acte imorale atunci cand se afla sub influenta unei puternice forte hipnotice, actiunile multor oameni care lucreaza fara sa-si dea seama in favoarea comunismului fiind intelese foarte bine. Oamenii care actioneaza sub influenta unor puternice comenzi hipnotice trebue sa dea impresia ca actioneaza din proprie vointa si din propriile lor convingeri. Intreaga problema a hipnozei psihopolitice - psihopolitica in general - depinde, in apararea ei, de protestul permanent din partea surselor autoritare ca asemenea lucruri nu sunt posibile. Si, in cazul ca cineva demasca un agent psihopolitic, acesta va declara imediat ca intreaga poveste este fizic imposibila si-si va folosi pozitia sa de autoritate ca sa nege orice acuzatie. Daca anumite lucrari scrise privind psihopolitica vor iesi la iveala tot ce trebue facut este sa le condamnam ca pe o sarlatanie si sa le facem de ras. In felul acesta, activitatile psihopolitice sunt usor de aparat. Cand activitatile psihopolitice au ajuns la o anume culme, din acest punct este aproape imposibil sa le mai distrugi, caci populatia se afla deja in starea de obedienta fata de agentii psihopolitici si victimele lor. Componentele obedientei sunt importante, caci increderea totala in agentul psihopolitic face declaratiile lui, sanctionand orice sfidare a operatiilor psihopolitice, de necontestat. Circumstantele optime ar fi ocuparea oricarei pozitii consultate de oficiali asupra oricarei probleme sau banuieli ce s-ar ivi in problema psihopoliticii. Deci, un consilier psihiatric va fi plasat la indemana in orice operatie guvernamentala. Devreme ce toate suspiciunile vor fi adresate lui, nu se va lua niciodata vreo masura si telul comunismului se va infaptui in acea natiune. Psihopolitica depinde, din punctul de vedere al unui novice, de aspectele sale fantastice. Acestea sunt cele mai bune mijloace de aparare ale sale dar mai presus de acestea se afla obedienta implicita din partea oficialilor si a opiniei publice, din cauza caracterului agentului psihopolitic in sfera vindecarilor.

CAPITOLUL VII
ANATOMIA MECANISMELOR STIMULENT-REACTIE
LA OM

Omul este un animal caracterizat de mecanismul stimulent - reactie. Toate capacitatile lui de ratiune, chiar si etica si morala lui, depind de masinaria stimulent - reactie. Acest lucru a fost de mult demonstrat de rusi ca Pavlov si principiile respective sunt de mult folosite pentru a-i manipula pe recalcitranti, pentru a-i instrui pe copii si pentru a crea o stare de comportament optim in randul populatiei.
Fiind lipsit de o vointa independenta, omul este usor manipulat de mecanismele stimulent - reactie. Este de ajuns sa instalezi un stimulent in anatomia mentala a omului pentru ca acest stimulent sa reactioneze si sa raspunda oridecate ori este trezit de o sursa de comanda din exterior.
Mecanismele stimulent - reactie sunt usor de inteles. Corpul fotografiaza orice actiune din mediul inconjurator al individului. Cand mediul include brutalitate, teroare, soc si alte asemenea activitati, fotografia imaginii mentale care se obtine contine in sine toate partile componente ale mediului. Daca individul insusi a fost vatamat in acel moment, vatamarea insasi, se va manifesta din nou cand va fi pusa in situatia de a reactiona de catre o sursa de comanda exterioara. De pilda, cand un individ este batut si i se spune in tot timpul bataii ca trebue sa asculte de anumiti sefi, in viitor el va simti un inceput de durere in clipa cand incepe sa fie neascultator. Insasi durerea instalata reactioneaza ca un politist, caci experienta individului ii demonstreaza acestuia ca nu poate sa se impotriveasca caci altfel va avea sa sufere de pe urma anumitor sefi. Mintea poate deveni foarte complexa in procesul stimulent - reactie. Dupa cum se demostreaza foarte limpede in hipnotism, un intreg lant de comenzi legate de nenumarate actiuni complexe - bataia, socul, terorizarea mentala - vor ramane acolo in stare de somnolenta pana cand vor fi trezite de o anume similitudine in imprejurarile mediului inconjurator cu incidentul pedepsei. Stimulentul pe care-l numim "incidentul pedepsei" in care mecanismul reactiei nu trebue sa contina decat o mica parte a stimulentului pentru a trezi fotografia imaginii mentale si a face ca secventa durerii sa reactioneze impotriva corpului. Atata timp cat individul se supune acestei fotografii sau urmeaza comenzile stimulului implantat, el este liber de durere. Comportarea copiilor este reglata in acest fel in toate tarile civilizate. Tatal, neputand sa obtina o ascultare si o instruire imediate din partea copilului, recurge la violenta fizica si, dupa ce administreaza copilului pedepse de natura fizica cu diferite ocazii, are satisfactia obtinerii unei ascultari totale din partea copilului de fiecare data cand tatal deschide gura sa vorbeasca.Cand parintii obisnuiesc sa fie indulgenti cu copiii lor, ei nu administreaza niciodata destule pedepse ca sa obtina o ascultare totala si perfecta. Puterea organismului de a suporta pedeapsa este foarte mare. O reactie totala si implicita poate fi obtinuta doar prin stimulenti suficient de brutali capabili sa vateme intr-adevar organismul. Metoda Kossack de domesticire a cailor salbatici este un exemplu util. Calul nu se va potoli si nu va accepta niciuna din comenzile calaretului. Calaretul, vrand sa-l imblanzeasca, incaleca si ia o sticla de vodca tare si o sparge intre urechile calului. Acesta, prabusit in genunchi cu ochii inundati de alcool, crezand ca umezeala pe care o simte este sange, devine dintr-odata si pentru totdeauna atent la ce-i cere calaretul si nu mai are nevoie de nici un fel de domesticire. Cand vrei sa imblanzesti un cal, dificultatea survine doar atunci cand ii administrezi pedepse usoare. Exista un soi de sentimentalism rasuflat in legatura cu "domesticirea personalitatii", dar ceea ce se doreste intr-un astfel de caz este un cal ascultator si daca folosesti destula brutalitate vei avea un cal ascultator.
Mecanismele stimulent - reactie ale corpului sunt astfel organizate incat durerea se subordoneaza comenzii, cele doua contracarandu-se reciproc. Fotografia imaginii mentale a pedepsei nu va capata eficienta asupra individului decat daca continutul comenzii nu este ascultat. In multe scrieri ruse timpurii se subliniaza ca acesta este mecanismul supravietuirii. El a fost deja folosit bine si temeinic in supravietuirea comunismului.
Nu trebue decat sa transmiti organismului un stimulent suficient pentru a obtine reactia adecvata. Atata timp cat organismul asculta de stimulent ori de cate ori acesta ii este prezentat din nou in viitor, el nu sufera de pe urma durerii stimulentului. Dar daca organismul nu da ascultare comenzii continute in stimulent, acesta reactioneaza astfel incat il pedepseste pe individ. Astfel, avem o circumstanta optima si unul dintre pricipiile de baza ale psihopoliticii. Un stimulent suficient de bine instalat va ramane fixat in continuare ca un mecanism de politie in interiorul individului, determinandu-l sa urmeze comenzile si directivele care i s-au dat. daca individul nu urmeaza aceste comenzi si directive, mecanismul stimularii va intra in actiune. Cand comenzile se dau in momente de constrangere, aceste comenzi nu mai trebue repetate si daca individul se deplaseaza la mii de mile departare de agentul psihopolitic, el va continua sa dea ascultare acestuia din urma sau se va imbolnavi grav si va suferi cumplit. Aceste pricipii, stabilite din prima perioada a activitatii lui Pavlov si trecand apoi printr-o sustinuta dezvoltare rusa, au ajuns in cele din urma, extrem de utile pentru noi in actiunea noastra de cucerire. Caci tari ale lumii mai putin moderne si mai putin informate, carora le lipseste acest mecanism, care nu reusesc sa-l inteleaga si care sunt ajutate sa cada in somnolenta de catre proprii nostri agenti psihopolitici, care il nesocotesc si il denigreaza, nu pot evita sa-i sucombe. Corpul este mai putin capabil sa reziste la un stimulent daca are mai putina hrana si este ostenit. Asadar, este necesar sa se administreze asemenea stimuli indivizilor a caror capacitate de rezistenta a fost redusa prin privatiuni si extenuare. refuzul de a-i lasa sa doarma de-a lungul mai multor zile, lipsindu-i de hrana trebuincioasa, creaza starea optima pentru receptarea unui stimulent. Daca persoanei i se administreaza apoi un soc electric si i se spune, in timpul socului, ca trebue sa dea ascultare si sa faca anumite lucruri, el n-are altceva de ales decat sa le faca sau, daca nu, sa experimenteze socul electric din nou, din cauza fotografiei imaginii sale mentale a acestui soc. Acest mecanism superior stiintific si extrem de eficient este de nepretuit in practica psihopoliticii. Daca individul este drogat, i se creaza o extenuare artificiala, iar daca el este drogat sau socat sau batut si i se da o lista de comenzi, insasi atasamentele lui pot fi ferm reorganizate. Aceasta este H.D.D., sau Hipnoza - Durere - Droguri. Cel ce este instruit sa devina agent psihopolitic trebue sa studieze temeinic subiectul hipnotismului si al sugestiei post- hipnotice. El trebue sa acorde o atentie speciala acelui aspect al hipnotismului care este "mecanismul uitarii", adica implantarea in subconstientul mental. El va observa in mod special ca o persoana careia i se da o comanda sub hipnoza si careia i se spune apoi, cand se afla inca in aceasta stare, sa uite ce i s-a spus, va executa lucrul respectiv la un semnal stimulent - reactie din mediul inconjurator dupa ce "s-a desteptat" din transa hipnotica.
Dupa ce si-a insusit aceste amanunte temeinic, facand practica pe criminali si pe detinuti sau pe bolnavi internati pe care-i are la indemana, el va produce transa hipnotica prin medicatie si va transmite sugestii post-hipnotice printr-o suferinta administrata persoanei drogate. El va trebui apoi, sa studieze reactiile persoanei cand aceasta se "desteapta" si-i va transmite semnalul stimulent- reactie care va pune in actiune comenzile date in timp ce subiectul se afla intr-o stare de constrangere sub medicatie. Printr-o practica indelungata, el va invata care sunt limitele dozajelor diferitelor medicamente si cantitatea de constrangere prin socul electric sau socul medicatiei aditionale necesare pentru a produce obedienta optima fata de comenzi. El va fi satisfacut de faptul ca nu exista nici o metoda posibila cunoscuta omului - nu trebue sa existe nici o metoda posibila cunoscuta omului - de a-l face pe pacient constient de ceea ce i s-a intamplat, mentinandu-l intr-o stare de obedienta si reactie, in timp ce nu-si da seama in ce situatie se afla.
Folosindu-i pe criminali si pe detinuti, agentul psihopolitic care se califica trebue apoi sa faca experiente pe persoane in stare de constrangere, in absenta privatiunii, a administrarii de socuri electrice, a batailor si a tacticilor care provoaca teroare, acompaniate de aceleasi mecanisme ca cele folosite in hipnotism si sa urmareasca comportarea persoanei cind nu se mai afla sub constrangere.
Agentul care se califica trebue sa aiba grija sa-i observe pe cei care arata tendinte de protest astfel incat sa recunoasca posibila revenire a memoriei privind comenzile implantate. Pur si simplu pentru propria sa educatie, va trebui sa se convinga de eficacitatea chirurgiei pe creier pentru anihilarea prizonierului care nu coopereaza.
Indrazneala agentului psihopolitic poate lua proportii mai mari prin permiterea persoanelor care au fost supuse hipnozei durere - droguri si care au avut simptome de razvratire sau de intoarcere in societate sa-si dea seama cum eticheta de "dementa" discrediteaza si minimalizeaza declaratiile unei persoane. Se pot folosi de asmenea exercitii de provocare a unor crize de dementa la comanda doar prin prezentarea unui semnal persoanelor carora li s-a aplicat hipnoza durere - droguri ca si exercitii de provocare a unor astfel de crize doar vorbind cu anume persoane in anume locuri si in anume momente. Chirurgia pe creier, asa cum s-a dovedit ea in Rusia, trebue si ea folosita de agentul psihopolitic care se califica, pentru a capata incredere deplina in: 1) cruzimea cu care poate fi facuta,2) certitudinea stergerii mecanismului stimulent - reactie insusi, 3) crearea imbecilitatii, idiotiei si necoordonarii la pacient si 4) putinele comentarii prilejuite de accidentele din chirurgia pe creier. Exercitiile de atac sexual asupra pacientilor vor fi practicate de agentul psihopolitic pentru a demonstra neputinta pacientului sub hipnoza durere - droguri de a-si aminti atacul, in timp ce i se indoctrineaza pacientului pofta de mai multa activitate sexuala. La toate animalele, sexul este un impuls puternic si acelasi lucru se intampla si cu omul si facilitarea de legaturi intre femeile dintr-o familie urmarita si barbati anume alesi, sub controlul agentului psihopolitic, trebue prezentata ca fiind posibila cu perfecta securitate a agentului psihopolitic caruia i se pune in mana o minunata arma pentru distrugerea relatiilor familiale si, in consecinta, discreditarea publica a subiectului psihopolitic. Asa cum poti dresa un caine, asa cum poti dresa un cal, tot asa se poate dres si omul. Pofta sexuala, masochismul si multe alte perversiuni dorite pot fi provocate prin hipnoza durere - droguri spre folosul psihopoliticii. Schimbarea atasamentelor, loialitatilor si a surselor de comanda poate fi usor provocata de tehnologiile psihopolitice si aceste lucruri trebue practicate si intelese de agentul psihopolitic inainte ca acesta sa inceapa sa atace cazuri psihopolitice de anvergura. Simpla problema a hipnozei durere - droguri, folosirea socului electric, a drogurilor, a unor injectii care produc dementa si a altor mijloace trebue sa fie complet mascate de nomenclatura tehnica,facandu-se declaratii despre profitul ce decurge pentru pacient de catre o sursa sau dintr-o pozitie autoritara si cultivandu-se posturi guvernamentale in tara care trebue sa fie cucerita. Desi agentul psihopolitic care lucreaza in universitati unde poate sa conduca programul de cursuri de psihologie este deseori tentat sa predea unele din principiile psihopoliticii studentilor interesati in cursurile de psihologie, el trebue sa aiba grija sa-si limiteze informatia la cursurile de psihologie la transmiterea principiilor comunismului, sub masca psihologiei si trebue sa-si reduca activitatile la crearea unei anume stari de spirit la studenti care sa-i faca sa accepte principiile comunismului ca pe principiile propriilor lor actiuni si ca pe niste principii stiintifice. Agentul psihopolitic nu trebue niciodata sa-i introduca pe studenti total in mecanismele stimulent - reactie si nu trebue sa impartaseasca pricipiile psihopoliticii doar celor care vor deveni colegii lor. Nu este necesar sa procedeze altfel - acest lucru ar fi primejdios.

CAPITOLUL VIII
DEGRADAREA, SOCUL SI REZISTENtA

Degradarea si cucerirea merg mana in mana.
Pentru a fi cucerita, o natiune trebue sa fie degradata, fie prin acte de razboi,fie prin invadare, fie prin a o forta sa accpte tratate de pace umilitoare sau prin lasarea populatiei ei la cheremul armatelor cuceritoare. Degradarea insa, poate fi obtinuta intr-un fel mult mai ascuns si mai eficient printr-o defaimare consecventa si continua. Defaimarea este arma principala si cea mai buna a psihopoliticii pe scara larga.Defaimarea consecventa si continua a conducatorilor nationali,a institutiilor nationale, a practicilor nationale si a eroilor nationali trebue sa aiba loc sistematic, dar aceasta este datoria principala a membrilor Partidului Comunist, nu a psihopoliticienilor. Domeniul defaimarii si degradarii de catre psihopolitician este omul insusi. Prin atacarea caracterului si moravurilor insusi si prin crearea unui sentiment general de degradare, prin contaminarea tineretului, se usureaza intr-o foarte mare masura controlul asupra poporului.
Exista o curba a degradarii care duce in jos spre un punct in care rabdarea individului se apropie de capat si orice actiune brusca indreptata impotriva lui il va situa intr-o stare de soc. Tot astfel, un soldat pe care-l tii prizonier poate fi insultat, contestat, defaimat si degradat pana cand cea mai vaga miscare din partea celor ce-l tin in captivitate il va face sa tresara. Tot astfel, cel mai mic cuvant din partea celor ce-l tin in captivitate il va face sa dea ascultare, sau sa-si schimbe atasamentele si convingerile. Daca devine suficient de degradat, prizonierul poate fi adus in stare de a-si ucide compatriotii din acelasi loc de detentie. Experientele facute pe prizonierii germani au demonstrat de curand ca, dupa numai saptezeci de zile de hrana oribila, somn insuficient si conditii de cazare aproape de nesuportat, cel mai mic gest facut fata de prizonier va provoca o stare de soc dincolo de pragul sau de suportabilitate si-l va face sa accepte tot ce i se comunica prin hipnoza. Astfel, este posibil ca, intr-un intreg lagar de prizonieri cu mii de oameni, sa se creeze o stare de totala obedienta servila, fara sa te ostenesti sa te adresezi fiecaruia in parte, sa se perverteasca atasamentele si sa se implanteze comenzi adecvate pentru a li se asigura comportamentul in viitor, chiar si dupa eliberare si intoarcerea in propria tara.
Slabind rezistenta unei persoane, a unui grup sau a unei natiuni si prin continua degradare si defaimare, este posibil sa se creeze o stare de soc dupa care se va receptiona in mod adecvat orice comanda transmisa. Primul lucru care trebue degradat intr-o natiune este starea omului insusi. Natiunile care au un tonus etic ridicat sunt greu de cucerit. Atasamentele lor se zdruncina cu greu, devotamentul lor fata de conducatori este fanatic si ceea ce numesc ei indeobste integritatea lor spirituala nu poate fi violata prin constrangere. Nu este suficient sa ataci o natiune care se afla intr-o astfel de stare de spirit. Baza psihopoliticii este reducerea acestei stari de spirit pana la punctul la care ea poate primi ordine si poate fi subjugata. In consecinta, obiectivul principal este omul insusi. El trebue degradat de la starea de fiinta spirituala al aceea de model animal de reactie. El trebue sa se priveasca pe sine insusi ca pe un animal, capabil doar de reactii animalice. El nu mai trebue sa se considere pe sine sau pe tovarasii sai ca pe niste fiinte capabile de "rezistenta spirituala" sau de noblete.
Prima abordare catre degradare in primele sale stadii este propaganda "abordarii spirituale" a omului. Omului trebue sa i se demonstreze in permanenta ca este un mecanism fara individualitate iar o populatie atacata trebue educata in sensul ca reactiile individuale ale omului sunt rezultatul deranjamentului mental. trebue sa se procedeze astfel incat populatia sa ajunga sa creada ca fiecare individ din cadrul ei care se revolta in vreun fel sau altul, care se ridica impotriva eforturilor si activitatilor de inrobire a intregului, trebue privit ca o persoana deranjata mental, ale carei excentricitati au un caracter nevrotic sau nesanatos si care trebue sa fie tratata de un psihopolitician fara intarziere.
Conditia optima intr-un astfel de program de degradare este indreptarea atentiei catre fortele militare ale natiunii carora sa li se implanteze rapid credinta ca cel ce nu da ascultare trebue sa se supuna "tratamentului mental". Inrobirea unei populatii poate deveni un esec numai daca acesti indivizi rebeli sunt lasati sa-si exercite influentele asupra concetatenilor lor, trezindu-i la rebeliune, apeland la nobletea si libertatile lor. Daca acesti indivizi agitati nu sunt izolati si dati pe mana agentilor psihopolitici in prima parte a actiunii de cucerire, ei nu vor crea decat necazuri pe masura ce cucerirea este continuata. Functionarii guvernului, studentii, lectorii, participantii la spectacole, trebue sa fie cu totii indoctrinati, prin orice mijloace, astfel incat ei sa se convinga definitiv ca cei agitati, cei ambitiosi, cei nascuti sa fie conducatori sufera de deranjamente create de mediu ce pot fi vindecate doar prin apelarea la agentul psihopolitic sub masca vindecatorului mental. Degradand astfel credinta generala in statutul omului, devine relativ simplu, cu ajutorul avantajelor economice aduse in tara, sa-i dezbini pe oameni, sa-i faci sa se indoiasca de intelepciunea propriului sau guvern si sa-i aduci in situatia de a se ruga singuri sa fie inrobiti.
Programeme educative ale psihopoliticii trebue sa caute categoriile de tineri care vor deveni conducatorii viitorului tarii si sa-i educe astfel incat sa creada in natura animala a omului. Ei trebue invatati, mai inainte de orice, ca salvarea omului se poate gasi doar in adaptarea lui perfecta la mediu. Acest program educativ din domeniul psihopoliticii poate fi urmat cel mai bine prin introducerea invatamantului obligatoriu la materii ca psihologia sau alte practici mentale si prin promovarea ideii ca un astfel de program larg de invatamant trebue sa fie supraveghiat de un psihiatru care este un agent psihopolitic cu experienta.
De vreme ce la natiunile straine se pare ca biserica este prima care exercita o influenta de inobilare, fiecare ramura sau activitate a oricarei biserici trebue sa fie discreditata, intr-un fel sau altul. Mecanismele mincinoase ale crestinismului conduc omul spre fapte nebunesti de bravura. Spunandu-li-se ca exista o viata de apoi, raspunderea faptelor curajoase, in timpul vietii, este astfel minimalizata. Raspunderea fiecarui act trebue simtitor marita daca vrem ca o populatie sa fie ascultatoare. Astfel, nu trebue sa existe o credinta neclintita in nici o biserica iar puterea bisericii trebue sa fie tagaduita cu orice prilej. Agentul psihopolitic, in programul sau de denigrare, trebue sa arunce indoiala in permanenta asupra oricarei familii profund religioase si, daca se iveste vreo nevroza sau alta instabilitate mentala in acea familie, trebue sa invinuiasca si sa faca raspunzatoare relatiile lor religioase de starea de nevroza sau psihoza. Trebue sa se faca in asa fel incat religia sa devina sinonima cu nevroza si psihoza. Oamenii care sunt profund religiosi trebue sa fie socotiti din ce in ce mai iresponsabili in privinta sanatatii lor mentale si sa fie incredintati, din ce in ce mai mult , ingrijirilor agentului psihopolitic.
Pervertind institutiile unei natiuni si creind o degradare generala, intervenind in economia unei natiuni pana cand privatiunea si depresiunea incep sa se iveasca, doar niste socuri minore vor fi necesare pentru a se produce , la scara intregii populatii, reactia de obedienta sau isteria. Astfel, simpla amenintare a razboiului, simpla amenintare de bombardamente aviatice poate aduce populatia la starea de a milita imediat pentru pace. Pentru agentul psihopolitic este o treaba grea si indelungata sa poata realiza aceasta stare de spirit la scara intregii natiuni dar nu vor fi necesari mai mult de douazeci, treizeci de ani pentru intregul program, daca avem la indemana - asa cum se intampla in cazul nostru - armele necesare pentru realizarea acestui tel.

(va urma)
Traducere Eugenia Popescu

 
Ultimele
numere:
 
 
 
 
Prima pagina | Arhiva | Redactia | Editura | Abonamente | Contact
Copyright 2003- 2011 Revista Memoria. Toate drepturile rezervate.