2% pentru MEMORIA
Vizitati-ne pe Facebook
 Arhiva
 
 
Troita de la Tiganca
 
Daca acest proces nu l-am putut porni noi, supravietuitorii comunismului, dovedindu-ne incapabili s-o facem, procesul a si fost deschis de cei morti.
Se tot vorbeste de acest proces pe care trebuie neaparat sa-l intentam comunismului. Unii ii fixeaza punctul de pornire in momentul in care sovieticii ne-au invadat tara, iar altii, inca si mai limitat, in momentul in care a aparut teribila Securitate. Noi credem insa ca aceasta viziune e mioapa, pe simplul motiv ca procesul a inceput cu mult timp inainte. Mai exact, in clipa in care a aparut bolsevismul in tara cu care ne invecinam la Rasarit. De atunci si pana acum, noi, romanii, am platit un tribut greu. Poate cel mai greu din istoria tuturor popoarelor cazute in sclavia comunista. Primele jertfe le-au facut basarabenii incepand cu anul 1918 (a se vedea lantul de agresiuni comuniste care au culminat cu asa-zisa revolutie bolsevica de la Tatar-Bunar - 1924). I-au insotit apoi bucovinenii in 1940. Perioada iunie 1940 - iunie 1941, cand sovieticii s-au instapanit pe un pamant care n-a fost niciodata al lor, jertfele romanilor au luat o inspaimantatoare amploare.
Mormintele lor s-au imprastiat pana in indepartata Siberie, atingand Pacificul. Multe morminte nici nu mai sunt cunoscute si cu siguranta ca asa vor si ramane. A urmat apoi razboiul (1941-1944) care, cel putin pana in clipa in care armata romana a atins Nistrul, a fost un razboi perfect justificat.
Fie si prin faptul ca tara-mama n-a dorit altceva decat sa-si adune langa ea copiii instrainati, smulgandu-i din teroarea comunista. Incercarea nu a reusit si stim cu totii ce-a mai urmat. Sa ne oprim acum o clipa asupra jertfelor romanesti in luptele date pentru eliberarea Basarabiei. Au fost lupte grele, fiindca asupritorii sovietici nu puteau renunta usor la un pamant atat de frumos ca Basarabia si nordul Bucovinei. Astfel, nu exageram deloc spunand ca fiecare coltisor a fost stropit din plin cu sange romanesc. In imposibilitate sa nominalizam mormintele tuturor romanilor cazuti in lupta pentru a-i dezrobi pe alti romani, ne limitam acum sa aratam unul dintre locurile in care jertfa romaneasca a fost de amploare. E vorba de localitatea tiganca. Punct intarit de sovietici, strategic, s-a lasat greu eliberat. Au cazut acolo mii de soldati romani apartinand Diviziei 1 de garda si Regimentului 21 infanterie. Inclestarea a inceput in noaptea de 5-6 iulie 1941 si a durat cateva zile. A fost unul dintre episoadele cele mai sangeroase din razboiul din Est. La un an de zile de la eveniment, mai exact in ziua de luni 6 iulie 1942, pe acest loc inalt unde sfarsesc pantele domoale ce pornesc din apa si mlastinile Prutului ducand spre satele Leca, Epureni, Stoenesti si tiganca, s-a sfintit o troita de lemn, ridicata de oamenii locului in memoria celor cazuti acolo (vezi fotografia alaturata). In jurul ei, parca sustinand-o, puzderie de morminte aliniate, la cap cu cruci din piatra, fiecare cruce avand deasupra ei o casca de otel. Ce-a mai ramas azi din toate aceste insemne funerare? Nimic. Cand hoardele sovietice au revenit, coplesind din nou Basarabia, s-a trecut cu plugul peste aceste morminte. Au fost lasate locului doar mormintele ostasilor sovietici pe care tot romanii le-au ingrijit. Si totusi a mai ramas ceva: cateva fotografii purtand patina vremii, una dintre acestea publicand-o noi acum. Amintindu-i pe acesti gloriosi romani, nu trebuie sa uitam nici o clipa ca si ei isi revendica dreptul de a participa la procesul comunismului in Romania. Fiindca, in ultima instanta, ei au cazut in lupta cu acest flagel mondial care a fost comunismul. Multumim domnului inginer Apostol Manta care ne-a oferit grupajul de fotografii, luate atunci la fata locului si aflate acum in fototeca Fundatiei Culturale Memoria
 
Ultimele
numere:
 
 
 
 
Prima pagina | Arhiva | Redactia | Editura | Abonamente | Contact
Copyright 2003- 2011 Revista Memoria. Toate drepturile rezervate.